1. Cautarea exclusiv pe site-urile de job-uri de renume. Multe dintre numele mari de site-uri de recrutare sunt deja brand-uri consacrate si ofera servicii complete si profesioniste. Cu toate acestea, multi angajatori nu isi mai permit sa achite onorariile pentru a posta un anunt de angajare pe astfel de site-uri. O companie de talie medie va prefera, in schimb, sa anunte posturile disponibile pe site-uri de recrutare mai putin cunoscute, dar mai nisate, unde vizitatorii si candidatii sunt, de obicei, persoane cu un profil potrivit pentru o anume industrie. Daca un candidat are o experienta mai mare de trei ani intr-un domeniu, atunci este preferabil ca acesta sa consulte des site-urile de recrutare specializate, si nu pe cele generaliste.

2. Trimiterea CV-urilor la orice companie care doreste sa angajeze. Aplicarea pentru sute de locuri de munca, pe site-urile de specialitate, prin posta sau chiar personal va determina angajatorii sa adopte o pozitie defensiva si sa se gandeasca indelung daca nestatornicia candidatului il face pe acesta o persoana eligibila. De cele mai multe ori, daca un candidat aplica in cadrul aceleiasi companii pentru doua sau mai multe job-uri sansele de a fi sunat scad dramatic. Nici daca aplica o singura data la mai multe locuri de munca situatia candidatului nu se va imbunatati pentru ca nu va putea raspunde corespunzator mai multor oferte concomitente. Va amana interviuri si va intarzia in scrierea unui email de confirmare. Toate acestea vor lasa o amprenta negativa asupra imaginii cautatorului de job-uri.

3. Aplicarea la job-uri pentru care nu indeplinesti conditiile.
Cele mai multe anunturi de angajare stipuleaza un nivel minim de cunostinte, abilitati si studii pentru ca un candidat sa fie considerat potrivit. Pentru un aplicant este foarte usor sa apese pe butonul “Send” (Trimite n. red.), considerand ca poate recruterul va fi suficient de mult impresionat de experienta sa, incat sa il cheme la un interviu. Dar daca compania afirma clar cum trebuie sa fie un viitor angajat, iar acesta nu se potriveste profilului, trimiterea de CV-uri nu va face decat sa antreneze specialistii in HR sa il ocoleasca.

4. Limitarea eforturilor de angajare la postarea de CV-uri pe site-urile de recrutare
. Chiar si in cazul in care candidatul are un job stabil si nu isi permite sa isi caute un alt loc de munca decat in timpul liber, aplicarea exclusiv pe site-uri poate fi o tactica paguboasa. In definitiv, personalul este angajat de alte persoane care lucreaza in departamentele de HR. Astfel, Internetul devine numai o metoda de a initia comunicarea cu un potential angajator. Ulterior, candidatul trebuie sa isi faca timp pentru o discutie telefonica sau un interviu fata in fata cu angajatorul.

5. Depinderea de e-mail ca unica posibilitate de contact. Spam-ul, definit ca un email nesolicitat, continand in special informatii comerciale, reprezinta 75% din traficul de email-uri de pe Internet, conform BusinessWeek. Din aceasta cauza companiile au instalat filter special de depistare a acestor mesaje si de a le trimite in Bulk. Este posibil ca mailul trimis de un candidat sa nu fie niciodata citit de angajatori, tocmai pentru ca poate fi considerat spam. Sugestia specialistilor este ca, de fiecare data cand trimit un email, candidatii ar trebui sa-si sune angajatorul pentru a primi confirmarea ca acesta din urma a citit mesajul.