Pana la urma, e de la sine inteles ca acesta isi va pune in practica, la noul loc de munca, experienta acumulata la cele anterioare. Confidentialitatea devine, in acest caz, dupa parerea avocatilor, dar si a celor implicati in astfel de “transferuri”, o chestiune de onoare.

“Oricum, orice profesionist care se respecta nu va folosi informatiile de la vechiul loc de munca pentru ca s-ar compromite profesional”, crede Gabriel Biris, fost avocat la Salans si care si-a deschis recent propria casa de avocatura. “Noul angajator il va banui ca va sti secrete din noua sa firma, daca va vrea sa plece si de acolo. Pozitia lui in companie va fi mai grea daca da informatii decat daca nu le da”. Se respecta insa aceasta regula mereu?

Transferurile de manageri de top de la o companie la alta au devenit o chestiune curenta. Fiecare dintre ei detine un bagaj de informatii strategice. Le vor folosi la noul loc de munca?

Se spune ca poti sa numeri pe degetele de la o mana oamenii care cunosc formula secreta dupa care se fabrica celebra Coca-Cola. si toti fac parte din board-ul gigantului mondial. Daca in cazul lor confidentialitatea nici nu se pune la indoiala, fiind vorba de o traditie pastrata de mai bine de un veac, nu la fel se intampla si cu alte companii.

Citeste si:

Practica incheierii, cu personajele cheie din structura conducerii unei firme, a unor acorduri de confidentialitate, devine o practica obisnuita si chiar necesara si in cazul firmelor de la noi. “In conditiile in care concurenta se intensifica, companiile romanesti cer din ce in ce mai des angajatilor si, in special, managerilor sa semneze clauze sau chiar acorduri de confidentialitate si de neconcurenta”, explica Florian Nitu, avocat asociat coordonator la casa de avocatura Popovici si Asociatii “O noua tendinta consta in a impune managerilor, la incetarea raporturilor de munca, asa numitele clauze “non-solicit”. Potrivit acestora, un manager care paraseste o companie se angajeaza sa se abtina de la orice actiune de atragere de clienti sau colegi catre un competitor sau un viitor angajator”, adauga Nitu.

Cel mai cunoscut acord este cel de confidentialitate, prin care angajatul nu are voie sa dezvaluie informatii considerate confidentiale sau secrete de comert. Dar, mai nou, incepe sa-si faca loc in actele de angajare ale managerilor si clauza de neconcurenta, prin care li se impune acestora sa nu lucreze pentru un competitor al companiei atit pe perioda derularii raporturilor de munca, cat si pentru o perioada anume dupa incetarea acestora si pe un teritoriu limitat. “De obicei, teritoriul este Romania sau piata sud-est europeana, iar durata medie a interdictiei este de unu-doi ani”, mai spune Nitu.

Asumandu-si o astfel de obligatie, angajatul primeste, de regula, o compensatie baneasca pentru ca a renuntat “a priori” la dreptul de a se angaja la orice alta companie. Gabriel Biris, tanarul avocat care tocmai a parasit firma Salans pentru a-si incepe propria afacere in domeniu, spune ca, in general, compensatia baneasca, primita in acest caz, poate ajunge si la 50% din salariul lunar al managerului si ca ea se plateste in fiecare din lunile in care acesta are interdictia de a pleca la concurenta. “In momentul nerespectarii acestor contracte, vechiul angajator poate cere despagubiri. In functie de dimensiunea prejudiciului, se pot cere despagubiri de zeci de mii sau chiar sute de mii de euro”, afirma Miruna Suciu, partener la casa de avocatura Musat & Asociatii.

Aceasta problema a fost pusa pe tapet, fie si numai tangential, de plecarea recenta a doi manageri din posturile-cheie pe care le ocupau, la competitia directa. François Olivier, care a fost inca de la infiintare, adica in urma cu sapte ani, seful Carrefour Romania, a anuntat luna trecuta ca va parasi acest post pentru o pozitie similara la Metro Cash & Carry. Olivier se fereste sa comenteze pana si cel mai mic lucru legat de conditiile “transferului”.

Sursa: http://www.capital.ro/index.php?a=23988&shift=1