Investitorul spune ca fara cupoanele primite in cadrul Programului de Privatizare in Masa nu s-ar fi gandit niciodata sa investeasca pe Bursa, pe care obisnuia sa o considere “un loc doar pentru cei foarte bogati”.

“In 1993 am avut posibilitatea sa imi deschid propriul service auto. Afacerea mergea cat de cat bine, dar nu faceam foarte multi bani. Am primit apoi cupoane din <Marea Privatizare> pe care le-am depus la Turbomecanica si niste firme din turism. Nu am vandut actiunile imediat, eram curios ce se va intampla cu ele in timp, chiar daca atunci cand auzeam de Bursa nu ma gandeam ca voi ajunge vreodata sa fac bani seriosi din asta”, povesteste Marian V.

Guvernul roman a distribuit in 1993 si 1996 hartii de valoare cetatenilor romani cu o varsta de peste 18 ani, in cadrul Programului de Privatizare in Masa, acestia devenind practic actionari la companiile detinute de catre stat. Cea mai mare parte a cuponarilor nu au stiu insa cum sa isi gestioneze titlurile dobandite, multe fiind vandute la “mica publicitate” pentru preturi derizorii, sau pur si simplu uitate de catre detinatori.

“Dupa ce am primit cupoanele nu m-am interesat deloc sa vad ce se intampla cu ele. Peste 3-4 ani am aflat ca o parte din societatile turistice fusesera inchise, dar Turbomecanica inca mai exista. Ma uitam constant pe cotatii dar nu ma implicam deloc. Am prins apoi o perioada cand Turbomecanica crescuse cu 30% in cateva sedinte si mi s-a parut ceva senzational, chiar daca asta in cazul meu se traducea in foarte putini bani. Am zis sa incerc mai mult, si cu 5.000 de dolari am cumparat SIF-uri si Ursus, actiuni care de asemenea au inregistrat ceva cresteri. Per total cred ca am castigat 3.000 de dolari in primul an. Daca pierdeam toti banii nu cred ca ma mai atingeam vreodata de bursa”, spune Marian.

Acesta si-a vandut afacerea in 2001, investind pe bursa aproape toata suma rezultata. In prezent, investitorul are un portofoliu de aproape 500.000 de euro, cea mai mare parte din acesti bani fiind facuti pana in 2005, cand societatile de investitii financiare inregistrasera aproape constant cresteri anuale de peste 100%.

Marian spune ca are un singur regret de cand a inceput sa tranzactioneze actiuni pe Bursa – nu a reusit sa devina “milionar”, prabusirea cotatiilor de la inceputul crizei financiare stergandu-i o mare parte din profiturile realizate pana la acea data.

In 2007 m-am lacomit. Despasisem 800.000 de euro, si vroiam neaparat sa ajung la un milion de euro. Daca ma intrebati de ce aceasta suma, nici acum nu stiu sa spun, oricum aveam mai multi bani decat mi-as fi imaginat vreodata ca voi face pe bursa. Am cumparat de foarte multi bani. In 2008 piata nu mai era ca in anii trecuti, dar am tot sperat ca se va reveni si pana la urma m-a prins toamna cum nu se putea mai prost. A fost pur si simplu o ambitie personala, o lacomie care m-a costat”, spune Marian V.

Bursa de la Bucuresti a inregistrat in 2008 o adevarata prabusire, cotatiile principalilor indici reducandu-se cu peste 70%, in linie cu evolutiile marilor burse din intreaga lume.

Dezamagirile si dorintele unui investitor de cariera

Citeste si:

Dupa zece ani in care a investit activ pe Bursa, Marian se declara dezamagit de felul in care piata de capital romaneasca este privita in general.

“Este normal sa manifesti o anumita reticenta fata de bursa cand nu ai avut nicio tangenta cu acest domeniu, chiar eu am fost in situatia asta. Pentru mine este insa dezamagitor cand vorbesc cu prietenii si ma intreaba <cum mai merge jocul?>. Nu spun ca nu sunt riscuri, dar imaginea de ruleta mi se pare exagerata. In tari precum Franta, sau cazul extrem – SUA, investitia pe bursa este la fel de normala precum un depozit bancar, adica nu te priveste nimeni ciudat daca ii spui ca obisnuiesti sa cumperi actiuni”, a declarat Marian V.

In ceea ce priveste nemultumirile fata de conditiile actuale din piata de la Bucuresti, investitorul se declara in primul rand nemultumit de birocratia tot mai ridicata pe care o implica tranzactionarea pe Bursa.

“BVB are problemele ei cunoscute, precum lipsa unei lichiditati importante sau a jucatorilor reprezentativi din diverse domenii de activitate, dar pentru cineva care ruleaza doar cateva zeci de mii de euro nu este o problema chiar atat de mare. Investitorii mici sunt <omorati> in schimb de impozitul pe profit si de fisele fiscale pe care trebuie sa le depuna in fiecare trimestru”, spune Marian V.

Investitorii de pe Bursa trebuie sa depuna personal, la finalul fiecarui trimestru, la administratia financiara, o dovada a schimburilor realizate in perioada respectiva si sa isi calculeze profitul sau pierderea. Pe langa acestea, la finele anului investitorii mai trebuie sa isi depuna declaratiile anuale pe baza carora se calculeaza impozitul total. Aceste noi proceduri au inceput sa fie aplicate din T3 2010.

Marian V. mai spune ca a renuntat sa isi impuna tinte de castig foarte ridicate pentru a evita situatia din 2008. Mai mult decat atat, investitorul spune ca se gandeste serios la “pensionare” in special daca va mai prinde inca un trend pozitiv, macar la jumatatea intensitatii celui de la inceputul anilor 2000.

Perioadele post criza sunt cele mai bune pe bursa, am vazut asta atunci cand am inceput sa investesc. Dupa recesiunea globala din ultimii ani mi se pare destul de clar ca va urma o perioada de recuperare. Ideal ar fi sa prind acest nou trend pozitiv si apoi sa ies definitiv din piata. Am auzit unele persoane care spun ca bursa este ca un drog, ca nu au cum sa renunte. Eu nu sunt asa, este bine sa stii si cand sa te opresti. Chiar ma gandesc serios sa renunt in urmatorii ani, ma pot declara multumit cu ce am obtinut pana acum”, a concluzionat Marian V.

Sursa foto: www.sxc.hu