Fiecare societate comerciala sau grup de societati comerciale are specificul sau, dar indiferent de obiectul de activitate, marimea cifrei de afaceri, complexitatea structurii sau de numarul de angajati, se pot identifica o serie de probleme comune in ceea ce priveste administrarea relatiilor cu bancile in general si a lichiditatilor, in special. Dintre acestea, cele mai intalnite sunt:

Organizarea defectuoasa a relatiei cu bancile: conturi multiple deschise la banci diferite de catre societati apartinand aceluiasi grup, in valute diferite.

Utilizarea ineficienta a capitalului circulant: lichiditatile nu sunt generate in locul si la momentul necesar pentru desfasurarea activitatii curente, aparand prin urmare necesitatea efectuarii frecvente de transferuri intre conturi diferite (eventual detinute la banci diferite) ale aceleiasi societati sau ale unor firme din acelasi grup. Pot exista chiar situatii in care societati parte ale unui grup utilizeaza imprumuturi sau linii de credit in conditiile in care alte societati ale aceluiasi grup au excedent de lichiditati, ceea ce conduce la costuri financiare suplimentare nejustificate.

Investirea ineficienta a lichiditatilor: sume mici, aflate in conturi multiple si in valute diferite, ce genereaza dobanzi reduse.

Dependenta de imprumuturi, care genereaza costuri financiare ridicate.

Lipsa informatiilor centralizate si actualizate: de cat numerar dispune societatea sau grupul si unde se afla acesta.

Una dintre solutiile la aceste probleme este centralizarea si optimizarea activitatii departamentului de trezorerie, care ar trebui sa centralizeze si sa eficientizeze, la nivel de grup, activitatile de finantare, investitii, relatii bancare, managementul riscului valutar, al riscului de lichiditate, al riscului de rata a dobanzii si al fluxului de numerar. Astfel, pot fi administrate lichiditatile pe termen scurt si nevoile de finantare pe termen lung, se va asigura managementul eficient al procesarii tranzactiilor in numerar si al disponibilitatilor din casierie, se vor identifica metode de reducere a costurilor financiare ale societatii si se va estima necesarul real de lichiditati.

Pe langa factorul uman (calitatea echipei), un rol deosebit de important il au investitiile in resursele informatice.

Tendintele inregistrate pentru sistemele IT de management al Trezoreriei vizeaza:

• Consolidarea sistemelor si a tehnologiilor de baza, din punct de vedere functional si geografic;

Citeste si:

• Procesare automata (tip STP- „Straight To Processing”) a tuturor tranzactiilor de trezorerie. Acest lucru presupune optimizarea vitezei cu care sunt procesate tranzactiile si se realizeaza prin eliminarea reintroducerii manuale a informatiei deja existente in format electronic in procesul de transfer intre diverse sisteme;

• Integrarea / automatizarea sistemelor si proceselor care includ activitati cu o valoare adaugata scazuta ( de ex. interfete electronice fara implicarea utilizatorului);

• Administrarea pozitiilor in timp real folosind datele pietei on-line;

• Raportari si prognoze flexibile, complexe si disponibile in timp real;

• Dezvoltarea tehnologiei WEB pentru a facilita eficientizarea comunicarii cu tertii, cum ar fi gestionarea relatiei cu banca, regularizari si confirmari, comert on-line, diseminarea informatiei in mediul intern si extern.

• O buna modalitate de a gestiona eficient lichiditatile societatii sau grupului o reprezinta concentrarea lichiditatilor („cash-pooling”), ce poate varia de la forme deosebit de simple la metode sofisticate:

Fara concentrare: societatea comerciala pastreaza si investeste lichiditatile proprii.
Concentrare manuala a numerarului: numerarul se centralizeaza prin intermediul unor transferuri manuale ocazionale.
Concentrare fizica: colectarea numerarului intr-un cont operational centralizator, avand la randul sau mai multe forme: ZBA („Zero Balance Accounts”) - la sfarsitul zilei, banca transfera automat toate soldurile catre un cont general; TBA („Target Balance Account”) - banca transfera catre un cont principal toate sumele care depasesc un anumit plafon; TZB („Threshold Zero Balancing”) - utilizat pentru a evita transferul zilnic al sumelor mici, transfera integral catre un cont general fondurile care au atins un anumit plafon; Collar - combinatie intre TBA si TZB.
Concentrarea fizica genereaza dobanzi mai mari pentru disponibilitatile din contul centralizator, ce pot fi apoi redistribuite „in conditii de piata” catre fiecare societate comerciala.
• Concentrare Notionala: evidentierea numerarului in conturi “oglinda”, unde soldurile de debit si credit sunt compensate in mod virtual, fara a fi necesar un transfer fizic al lichiditatilor. In Romania nu s-a dezvoltat o practica de concentrare notionala a lichiditatilor. Acest fapt se datoreaza aplicarii principiului contabilitatii care impiedica institutiile de credit sa compenseze activele cu datoriile, dar si incertitudinii legale privind aplicarea baremurilor de dobanda in caz de compensare “virtuala”, in cadrul unei scheme virtuale de concentrare notionala a numerarului.

Considerente fiscale si juridice ale concentrarii lichiditatilor

Inainte de a se trece la concentrarea lichiditatilor, este necesar sa se aiba in vedere anumite aspecte de ordin legal si fiscal, cum ar fi:

• Ratele dobanzilor aferente imprumuturilor intra-grup trebuie stabilite prin luarea in considerare a regulilor privind pretul de transfer;
• Tratamentul fiscal al veniturilor din dobanzi, care vor fi incluse in calculul rezultatului fiscal;
• Documentarea adecvata a cheltuielilor cu dobanzile pentru a se asigura deductibilitatea fiscala;
• Operatiunile de concentrare a lichiditatilor vor fi supuse conditiilor si restrictiilor prevazute de Legea societatilor comerciale privind operatiunile desfasurate intre filiale si utilizarea activelor corporative de catre manageri si fondatori in interesul fiecarei societati specifice inclusa in schema. Legea romana nu recunoaste legal existenta unui interes sau beneficiu de “grup” care sa prevaleze asupra interesului unei societati specifice din cadrul grupului.

In concluzie, in contextul economic actual, cele mai multe societati comerciale trebuie sa-si dezvolte o anumita „cultura a cash-ului”. In primul rand, lichiditatile trebuie mentinute relativ la un nivel concentrat si accesul la acestea controlat in mod adecvat. Apoi, planificarea numerarului va trebui coordonata impreuna cu departamentele financiare si de trezorerie ale organizatiei, la nivel centralizat, astfel incat sa se asigure integrarea obiectivelor liniilor de business sau a societatilor din grup cu cele ale grupului in ansamblu.

Dorian Farkas este Assistant Manager in cadrul PricewaterhouseCoopers Romania.