Articolul postat pe sectiunea de bloguri a publicatiei britanice este intitulat "Prudenta este noua lacomie" si vrea sa semnaleze un cerc vicios in care se afla economia Statelor Unite. Firmele stau pe o gramada de bani si se orienteaza doar pe castigurile pe termen scurt, lucru care franeaza puternic economia si sansele oamenilor de rand de a se angaja.

Companiile au motive intemeiate de a sta pe cash in acest moment, pentru ca investitiile sunt riscante si cererea este inca slaba. Mai mult riscurile unei noi recesiuni inca planeaza asupra economiei mondiale, ceea ce inseamna ca firmele nu vor avea nevoie sa creasca pentru o perioada mai lunga de timp, ci doar sa reziste.

Totusi, tendinta de a acumula lichiditati si a stopa investitiile poate fi un pariu riscant din partea firmelor, pentru ca o astfel de strategie va prelungi iesirea din recesiune si revenirea increderii consumatorilor.

The Economist arata ca solutia pentru cercul vicios in care se afla firmele din SUA implica ca “oamenii sa devina o prioritate, nu doar profiturile”, dupa cum spunea Michael Useem in Washington Post.

Astfel, firmele americane ar tebui sa sacrifice pe termen scurt profitul pentru binele pe termen lung al tarii.

“Nu am crezut niciodata ca voi vedea ziua in care americanii sa invidieze piata muncii a germanilor. Dar in Germania, firmele adesea opteaza sa reduca orele de munca decat sa concedieze angajati, in timp ce guvernul subventioneaza castigurile pierdute ale muncitorilor”, se arata pe blogul The Economist.

Citeste si:

Jurnalistii de la The Economist considera ca recesiunea a lasat urme adanci in America si abordarea germana nu poate decat sa fie invidiata in acest moment. In SUA, companiile se grabesc sa concedieze angajati, multi dintre acestia fiind exclusi din piata muncii pentru o lunga perioada de timp sau chiar de tot.

Companiile sunt reticente sa investeasca, chiar daca tocmai acest lucru ar reporni economia. Mai mult, guvernul vorbeste despre “crearea de locuri de munca, dar rar face ceva notabil, care sa faca o diferenta.

Pe de alta parte, in Germania firmele sunt mai dornice sa reduca orele de munca, decat sa concedieze muncitorii, ceea ce este foarte greu si costisitor. Este atat de greu sa concediezi pe cineva in Germania incat firmele devin reticente sa angajeze in primul rand.

“De aceea, Germania a avut rate mult mai ridicate ale somajului structural. Multi oameni care isi pierd locul de munca nu isi mai gasesc un job niciodata, si asta se intampla in vremurile bune”, mai arata The Economist.

Concluzia articolului este ca SUA a ajuns la un echilibru nereusit, deoarece firmele nu angajeaza din cauza cererii slabe, dar aceasta este redusa in principal din cauza somajului ridicat, care genereaza nesiguranta din partea consumatorilor.

Ca urmare, statul ar trebui sa intervina, ori prin taierea taxelor pe salarii, ori prin sustinerea cererii. Principalul target al politicilor interventioniste ar trebui sa fie refacerea climatului de incredere, numai atunci firmele se vor simti increzatoare pentru a face investitii pe termen lung, iar consumatorii vor fi inclinati sa cheltuieasca.