Pe parcursul celor patru ani cat a durat procesul, oficialii Bank of Cyprus au fost reprezentati de echipa de avocati specializati in drept financiar-bancar si piete de capital a Reff si Asociatii SCA formata din Andrei Burz- Pinzaru, Leontin Trifa, Radu Straut si Andreea Serban, impreuna cu Florin Dutu de la Voicu Filipescu SCA.

Pe 2 iulie 2014, Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) in cadrul celui mai semnificativ proces vizand aspecte de manipulare a pietei de capital si tranzactionare pe baza de informatii privilegiate judecat pe fondul cauzei de catre o instanta din Romania pana acum.

Dosarul a ajuns in instanta in 2010 la Sectia Penala a Tribunalului Bucuresti si a avut ca obiect tranzactii vizand achizitia de catre Bank of Cyprus a aproximativ 9% din actiunile Bancii Transilvania. Ca urmare a deciziei Inaltei Curti, fostul director general al Bank of Cyprus, filiala din Romania, Georgios Christoforou si fostul manager Anastasios Isaakidis, alaturi de alte cateva persoane, printre care si Presedintele Bancii Transilvania Horia Ciorcila, au fost achitati in mod irevocabil.

Citeste si:

Pe langa complexitatea tehnica a dosarului, acesta este unul din cele mai mari procese cu privind aspecte de piata de capital la nivel European din punctul de vedere al valorii tranzactiilor implicate. „Acest precedent este extrem de important pentru toti jucatorii de pe piata, aducand certitudine cu privire la interpretarea corecta a legii in astfel de probleme. Pe parcursul celor patru ani cat a durat acest proces, avocatii apararii s-au bazat pe legislatia pietelor de capital din UE, pe interpretari si pe cele mai bune practici in materie, inclusiv norme si recomandari elaborate de UE si autoritati nationale, doctrina si jurisprudenta la nivel european si national, care au fost retinute de catre Tribunal si Curtea de Apel pentru a fundamenta deciziile de achitare”, spun avocatii.

Potrivit avocatilor Reff si Asociatii, decizia este de o importanta semnificativa pentru investitori, intermediari financiari si emitenti, din mai multe puncte de vedere:

  • S-a confirmat faptul ca negocierile intre investitori cu privire la tranzactii pe piata Deal a Bursei de Valori Bucuresti nu reprezinta in sine o forma de abuz de piata si nu reprezinta fapte penale;
  • S-a confirmat ca Piata Deal nu este susceptibila de manipularea pietei prin mentinerea pretului la un nivel anormal sau artificial sau actionandu-se in vederea obtinerii unei pozitii dominante asupra ofertei/cererii instrumentului financiar si avand ca efect fixarea pretului sau crearea altor conditii incorecte de tranzactionare;
  • S-a evidentiat necesitatea aplicarii unor standarde riguroase in ceea ce priveste semnificatia juridica a unor concepte ca “informatii privilegiate” si “tranzactionare pe baza de informatii privilegiate”;
  • S-au clarificat diferentele relevante intre folosirea termenului general de “abuz de piata” versus diferentele specifice intre “manipularea pietei” de piata”, “tranzactionare pe baza de informatii privilegiate” si “transmitere de informatii privilegiate”, care reprezinta contraventii / infractiuni distincte;
  • S-a reliefat rolul esential al autoritatii de supraveghere a pietei de capital in evaluarea, din perspectiva tehnica a pietei de capital, a tranzactiilor suspecte. Dat fiind rolul sau esential in mentinerea unui mediu stabil si sigur pe piata de capital, asumarea de catre Autoritatea de Supraveghere Financiara (ASF) a unui rol activ este esentiala pentru in distingerea din faza incipienta intre cazurile de abuz de piata si practicile normale de piata. Dupa cum se stie, exista o diferenta majora intre asa-zisele “tranzactii suspecte”, care trebuie notificate la ASF in vederea investigatiei si cazurile reale de abuz de piata. Ghidurile europene in materie de piete de capital accentueaza acest aspect, indicand expres ca nu toate tranzactiile care pot parea drept “suspecte” (si care trebuie raportate autoritatii de supraveghere) sunt in mod necesar cazuri de abuz de piata. In acest sens merita semnalat faptul ca pe piete de capital dezvoltate (e.g., Marea Britanie), autoritatea de supraveghere este cea care decide inceperea sau neinceperea procedurilor penale, lucru firesc, date fiind aspectele specifice ale pietei de capital si nivelul de expertiza si cunoastere a practicilor pietei necesare in evaluarea unor chestiuni atat de complexe;
  • Consideram ca totodata acest caz trebuie privit si ca un semnal de alarma de catre toti jucatorii de pe piata de capital, intrucat arata faptul ca autoritatile investigheaza cu atentie deosebita tranzactiile bursiere. In cazul de fata, solutia a fost pozitiva, confirmand conduita legitima a partilor implicate. Cu toate aceastea, participantii la piata de capital trebuie sa fie constienti de riscurile pe care tranzactiile bursiere le implica intr-un domeniu de reglementare extreme de complex si nu intotdeauna clar si in considerarea atentiei crescute cu care, atat in Romania cat si in general la nivelul Uniunii Europene, autoritatile examineaza tot mai atent potentiale cazuri manipulare a pietei si tranzactionarea pe baza de informatii privilegiate. In acest sens merita mentionat ca legislatia europeana privind manipularea pietei si tranzactionarea pe baza de informatii privilegiate a fost modificata recent. Astfel, pe 12 iunie 2014, au fost publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene Regulamentul No 596/2014 cu privire la abuzul de piata si Directiva 2014/57/EU privind sanctiunile penale pentru cazurile de abuz de piata. Este astfel de asteptat ca noile reguli privind abuzul de piata sa intareasca cadrul legal actual pentru a asigura integritatea pietei si protectia investitorilor, si sa conduca la un grad de monitorizare crescuta si o crestere a incidentei sanctiunilor aplicate de autoritati in acest domeniu;
  • Ca o concluzie generala, retinem ca evaluarea potentialelor cazuri de abuz de piata ar trebui intotdeauna fundamentata pe principiul esential al Directivei privind Abuzul de Piata care, asa cum a fost accentuat in mod repetat in deciziile Curtii europene de Justitie, statueaza ca “scopul directivei este acela de a proteja integritatea pietelor financiare si de a spori increderea investitorilor”. Un astfel de deziderat necesita, pe de o parte, un nivel general de cunoastere a interdictiilor privind pietele de capital si conformitatea stricta cu aceste reguli, dar, in mod egal, necesita si o interpretare clara si consecventa a conceptelor juridice relevante de catre autoritatile de supraveghere si de catre instante pentru a asigura un mediu sanatos si sigur pe piata de capital.