Renumitele pagode chinezesti, cladiri tipice regiunii pe care le-am vazut cu totii cel putin in filme sau fotografii, sunt parca pe cale de disparitie in metropola Shanghai, oras-port de anvergura ce aglomereaza peste 23 de milioane de locuitori. Centrul orasului abunda de cladiri de peste 30-40 de etaje, aliniate si luminate mai mult decat pe Broadway, in inima New York-ului. Pe malul raului Yangtze poti admira, mai ales noaptea, cladiri cu cele mai diverse forme si culori – unele dintre ele, in cunoscutul stil al Chinezilor, imita arhitecturi ale constructiilor din alte state ale lumii.

La doi pasi de centru, daca o sa cobori pasarela suspendanta deasupra strazii, poti intra direct in mall-ul Famous Brands. Preturile, comparabile cu Romania, garanteaza, intr-un fel, provenienta legitima a produselor. In aceste cazuri, preturile nu sunt negociabile si deseori clientii intra, se uita si pleaca, preferand marci „de renume” (local) precum GuccY sau Lebi's.

Plimbandu-te prin centrul orasului nu poti sa nu te minunezi si sa nu realizezi ca te afli, cu adevarat, intr-un stat ce in doar cativa ani va depasi PIB-ul SUA, daca pastreaza rata de crestere de peste 10% de la an la an. In ultimii trei ani, China a construit peste 70.000 de km de autostrazi, lucru care este absolut vizibil inca „din pragul” aeroportului. Tot drumul pana la portile Shanghaiului poate fi strabatut pe autoztrazi suspendate, cu cate patru pana la sase benzi pe sens, pe un pavaj perfect.

Tot ceea ce vezi in centrul orasului te face sa crezi ca ai de-a face cu o populatie instarita care se bucura din ce in ce mai mult de facilitati pe care pana acum cativa ani nu le-ar fi visat. (VEZI FOTO) Pare ca aici comunismul cu iz democratic da roade si ca saracia, cumva, a fugit din Republica Chineza.

Odata parasind insa zona centrala, adevarul iese la iveala. Da, strazile raman extrem de curate (amenda pentru aruncarea unui chistoc de tigara pe jos este usturatoare – undeva in jurul a 50 de euro – n.r.), numarul de zgarie-nori scade, desi inca poti sa vezi in anumite zone cateva cladiri extrem de inalte insa incep sa apara si adevaratele fete ale saraciei. Unul dintre principalele metode de transport ramane bicicleta – modele foarte vechi si scutere, la fel de vechi si ruginite. Muncitori imbracati in salopete albastre vezi la tot pasul, zi sau noapte, semn ca tara este in continuu progres. Cersetori te asalteaza din toate partile mai ales daca indraznesti sa arati in mod evident ca esti simplu turist si multi incearca sa iti vanda „watches! Rolex!”sau „iPhone, iPad?”.

In Shanghai nu te descurci fara GPS sau acces la Internet. Punct. Daca nu stai bine cu Chineza, vorbitori de engleza gasesti doar din pura intamplare pe strada. Mai mult, majoritatea pare ca nici nu poate citi alfabetul latin – sau asa a pretins taximetristul care m-a suprataxat pentru cativa kilometri (oricum mai ieftin ca in Romania – n.r.) si caruia i-am aratat adresa scrisa „ca europenii”. Unele denumiri de strazi nu sunt scrise in alfabet latin si, desi am parcurs multi kilometri pe jos, nu am gasit un centru de informatii.

Pare ca in Shanghai coexista o patura de oameni foarte bogati, instariti, care isi permit sa dea sute de mii de euro pe un apartament in blocurile de locuinte gigant din centrul orasului, si o patura saraca, modesta, si care, se simte, incearca sa faca ceva pentru a-si depasi statutul. Patura „de mijloc”nu este atat de prezenta, sau nu atat de vizibil, ca in alte state din Europa.

Shopping in Shanghai – scurt ghid de „targuire”

Probabil ca multi asociaza China cu faimoasele „chinezarisme”, acele „facaturi” pe care le cumparam avizi atat pe vremea comunismului cat si imediat dupa aceea si care, in continuare, sunt prezente pe piata romaneasca.

Orasul nu va dezamagi din acest punct de vedere. Exceptand magazinele centrale, brand-uite in mod evident si cu preturi similare cu cele din Europa, daca te aventurezi in alte zone ale orasului (Gradinile Yuyuan sunt un exemplu perfect) vei putea sa te bucuri (?) de mai mult kitsch decat ai vrea sa experimentezi intr-o viata. Papuci cu sclipici, evantaie (evident, din matase naturala 100% - a se citi poliester) perle naturale (din plastic ieftin), jad (din plastic, dar de data aceasta mai solid), dragoni din bronz (fier), betisoare pentru mancat (foloseste-le pe propriul risc), replici ieftine dupa picturi faimoase, portrete ale lui Bruce Lee, Michael Jackson si Barack Obama, MahJong, papusi prafuite, sosete si lista ar putea continua la infinit.

Partea placuta a experientei este ca te poti targui cu absolut toti, pentru absolut orice, putand ajunge sa cumperi „o piesa de muzeu, unica, 100% veridica!” la pretul real, de tinichea. Deci o satisfactie mai mare poti avea nu neaparat posedand respectivul obiect, cat incercand sa vezi cat de jos poti sa convingi vanzatorul sa lase din pret. Secretul? Sa nu pari ca-l doresti, fa-te ca pleci, intoarce-te, scrie pe calculatorul pus la dispozitie pretul dorit de tine, fa-te ca pleci iar, fa o figura nemultumita si, dupa un minut, pune-i pe masa banii – uneori si o zecime din pretul cerut initial. Ii va lua cu o figura nemultumita, spunandu-ti, intr-o engleza stalcita „that's JUST for YOU! You're ruining me!”. Pleaca si nu te mai intoarce.

Citeste si:

Se pare ca acesti vanzatori sunt absolut fascinati de straini, nenumarati abordandu-ma si incercand sa-mi vanda in special ceasuri (evident, Rolex), „genuine copy of iPhone”, „premium iPhone copy” sau incaltari „de firma”. Daca te arati cat-de-cat interesat, sansele de a scapa fara sa cumperi ceva scad pe masura ce trec secundele, vei fi covarsit(a) de insistente, plecaciuni si juraminte ca totul este „genuine”.

Mai mult, tot in zone cu aglomeratii de targuri, chiar si magazinele ce par 100% legitime vand produse false. De exemplu un asa-zis Outlet Levi's vinde blugi falsi la pret similar cu cel regasit in Romania. Firma si prezentarea sunt aproape identice cu cele ale companiei originare din SUA. Doar blugii sunt falsi.

La majoritatea comerciantilor poti plati cu cardul bancar dar, daca preferi, poti scoate Yuani (moneda nationala) de la bancomate. Unii comercianti accepta dolari insa nu si euro. Reactia chinezilor cand afla ca esti din Romania este una de rotire a ochilor, incercand sa o gaseasca pe harta lumii. Cel mai probabil undeva, in Africa. Daca le zici ca este membra UE, incep sa localizeze mai bine.

Pe de alta parte, daca doriti produse de calitate, nu ezitati sa vizitati centrul orasului sau magazinele mari, recunoscute pe Google Maps sau intrebati la hotelul la care stati, pentru a va indruma.

Cultura si puncte de interes

In Shanghai, daca o sa stai doar cateva zile, merita sa te urci intr-unul dintre zgarie-nori sau „doar” intr-o cladire de circa 300 de metri, din centrul orasului, realizata special pentru a putea vedea panorama. Pretul este de circa 150 de yuani (aproximativ 80 de lei – n.r.).

De asemenea poti alege sa vizitezi Gradinile YuYuan (vezi FOTO), unul dintre foarte putinele locuri din Shanghai care pastreaza arhitectura neschimbata a secolelor trecute, totul original si bine ingrijit. Intrarea este doar 40 de yuani (circa 20 de lei) si chinezii reusesc sa recreeze perfect atmosfera vechilor regi ai dinastiilor demult trecute.

In interiorul pagodei poti achizitiona produse originale – statuete din jad, portelan vopsit, tablouri pictate in stil chinezesc, evantaie desenate de mana sau matase naturala.

Transportul in oras se realizeaza usor, cu metroul, pretul transportului variind in functie de distanta, dar nedepasind 5 yuani/calatorie/persoana. Evita orele de varf. Nici taxi-urile nu sunt scumpe insa este aproape imposibil sa comunici cu taximetristii, daca nu ai o harta la tine si nu stii exact unde vrei sa ajungi.

Orasul tehnologiei

Shanghai, precum intreaga China, este cu adevarat orasul tehnologiei. Acest lucru este vizibil la fiecare colt de strada, mai ales noaptea, cand luminile inunda strazile, magazinele de electronice dau volumul la maxim, sigla (originala) a Apple lumineaza puternic si oamenii vorbesc de pe telefoane de la branduri renumite sau mai putin cunoscute in Europa.

In cazul electronicelor, pretul nu este cu mult mai redus fata de Romania, in cazul brand-urilor mari precum Apple, Sony sau HP.

Un alt lucru care merita mentionat si care reprezinta, in mod clar, un minus al regimului dictatorial din China este blocarea accesului la anumite canale online. Daca la YouTube sau Facebook te-ai astepta, am fost surprins ca sunt blocate si alte site-uri „inofensive” precum IMDB sau Vimeo.com.

Este Shanghai un oras pe care merita sa il vizitezi? Este, mai ales prin prisma cunoasterii unei alte culturi, de pe un alt continent si pentru „a lua pulsul” unei posibile viitoare prime forte mondiale economice. Preturile mari de avion si partile „murdare” ale orasului te pot face insa sa te gandesti de doua ori.

Pana una-alta, voi merge sa deschid geamul sa vad cat de mult a progresat santierul din fata camerei. La cat de rapid si eficient construiesc, ma astept sa fiu uimit, de data aceasta placut.