Traim intr-o societate care, incet dar sigur si probabil imposibil de stavilit, se pravaleste peste noi. Bulgarele de zapada, pornit, candva, dupa 1989, ultima oara cand am dat “reset system”, a ajuns atat de mare incat ne inghite pe toti. Ieri stateam pironit in fata monitorului, citind cum toate testele facute pe dezinfectantii din spitale au iesit negative, cum medicamentele contra infectiilor pe care le luam sunt placebo.

Ca si tine simteam dezgust, revolta, furie. Dar in special dezgust. Si este pentru prima oara cand am acest sentiment nu doar fata de clasa politica, ci fata de intreaga societate romaneasca, ca intreg. Imi vin in minte cele cinci etape prin care trece condamnatul la moarte – negarea, mania (de ce tocmai eu!?), negocierea, depresia si, in final, acceptarea sortii.

TOTI cei care au stiut ca servesc pacientilor medicamente placebo, toti cei care au fost implicati in afacerea dezinfectantilor, se fac vinovati de genocid.

Societatea romaneasca imi da senzatia ca a trecut ca un vertij prin primele patru etape si, intr-un final, de zeci de ani, a ramas pironita intr-o placida si candida acceptare a sortii, in timp ce hienele ne mananca, sistematic.

Apoi, furie impotriva clasei politice si a celor care, avizi dupa bani, calca peste cadavre, uneori la propriu. Nu pot sa nu ma intreb, cum se simt oamenii aia care, cu buna stiinta, omoara sute, mii de compatrioti, copii, batrani, adolescenti? Cum pun ei capul pe perna, linistiti, seara dupa seara, stiind ca din cauza lor o mama jeleste, un bebelus nu apuca sa rada niciodata, un batran se stinge degeaba, ducand cu el in mormant o viata intreaga de cunostinte si experiente? Apoi am realizat.

Oamenii care fac asta, nu sunt oameni. La fel cum o hiena nu are sentimente sau regrete cand se hraneste dintr-un hoit, la fel nici acei “oameni” nu trebuie vazuti ca fiinte care se pozitioneaza la varf de piramida. Si, ca orice animal turbat, trebuie doborate.

Intr-o societate normala, doar la zvonul cum ca ar fi posibil sa se intample asa ceva, toti vinovatii ar fi pusi la zid si, in maxim cateva zile, saptamani, ar fi fost condamnati – pe viata. TOTI cei care au stiut ca servesc pacientilor medicamente placebo, toti cei care au fost implicati in afacerea dezinfectantilor, se fac vinovati de genocid, omor in masa. Asa cum spune codul penal, Art. 438 – pe care probabil alesii vor incerca sa il modifice, pentru a-si scapa pielea -, genocidul se pedepseste cu inchisoare pe viata sau cu inchisoare intre 15 si 25 de ani, cu ingradirea unor drepturi.

Asta merita toti cei care au musamalizat cu buna stiinta o “afacere” care a ucis, fara doar si poate, mii sau chiar zeci de mii de romani. O societate care se distruge, care se macina din interior, nu este sub nicio forma o societate care sa poata evolua, sa poata ajunge o natiune solida, stabila. Or, tot ceea ce se intampla acum in Romania, mare parte din tragediile la care asistam, PUTEAU fi evitate daca ne-am fi dat interesul pentru a schimba ceva.

Citeste si:

Si aici nu ma refer doar la clasa politica, “alesii” nostri. Fiecare dintre noi este responsabil – si nu avem scuze. Vezi o masina parcata ilegal? Suna la politie, fa-ti datoria de cetatean! Asisti la o infractiune, un accident, o incalcare a legii? Suna institutiile abilitate! Arunca cineva un muc de tigara, pe strada? Trage-l de maneca si spune-i ca i-a scapat ceva din mana – sa se aplece si sa il ridice! Asistam la un genocid?...din pacate nu se intampla mare lucru. Tipam pe Internet.

Uitati-va in Islanda – oamenii au iesit in strada “doar” la aflarea faptului ca prim-ministrul tarii ar fi ascuns bani intr-o tara exotica, acesta dandu-si imediat demisia de onoare, sub presiunea enorma a populatiei furioase.

Noi suntem, efectiv, executati, si…nu se intampla nimic vizibil “cu ochiul liber”. Ne varsam nervii pe Internet, pe Facebook, la o bere in centrul vechi. Si astfel, precum o oala sub presiune, deschidem supapa, eliberam energia si…puf. Nimic. Condamnatii penal vor continua sa conduca partide, sa candideze cu nesimtire la primarii sau alte functii de conducere; ne vom complace in starea de antilope ranite, victimele perfecte. Ei vor continua sa fure, sa modifice legi dupa bunul plac, sa isi faca analizele si tratamentele oriunde numai in Romania nu, sa isi cumpere vile si masini scumpe, sa minta si sa manipuleze. Sa ne prosteasca, sa nu investeasca NIMIC in invatamant (de ce ar face-o? Doar ne vor prosti!), nimic in sanatate, nimic in infrastructura.

Uneori regret ca nu suntem in Evul Mediu (mai ales ca uneori chiar pare ca traim in acele vremuri), pentru a-i fugari, la propriu, cu furci si topoare pe cei care ne omoara cu buna stiinta. ACESTA este un moment de cotitura pentru romani si, daca si acum nu vom incerca sa formatam, cu adevarat, sistemul, nu stiu cand si cu ce motiv(e) am putea sa o facem. Presiunea nu trebuie scazuta ci, din contra, trebuie amplificata, trebuie sa le trimitem intrebari, sa iesim in strada la nevoie, sa ne cunoastem drepturile. Sa folosim tehnologia cu care ne inconjuram pentru a fotografie nereguli, a inregistra convorbiri, a suna de fiecare data cand sesizam un lucru care ar trebui imbunatatit. Doar noi avem puterea de a schimba ceva – in clasa politica, personal, mi-am pierdut orice speranta.

De ce or fi disparut de pe pereti inscrisurile “format C:/”?...

Sursa foto: Shutterstock: Tomasz Bidermann