Investitia e foarte mare si se vede bine asta, chiar inainte de a intra. Osho e pus la parterul unei constructii scumpe de pe Bv. Primaverii, in care s-a deschis de curand si La Mangerie, restaurantul frantuzesc despre care am scris deja, in cealalta extremitate. Vorbesc de extremitatea cladirii, insa s-ar potrivi la fel de bine daca as spune despre spectrul gastronomic.

Un restaurant pe saptamana: La Mangerie conduce in batalia franco-italiana (o cronica subiectiva)

Un restaurant pe saptamana: La Mangerie conduce in batalia...

Totul e nou la Osho si de cea mai buna calitate si te face sa te simti departe de Bucuresti pentru putin timp, cam la fel cum e la Self-ul de pe Buzesti. Nu stiu cine sunt patronii, insa am vazut acolo pe unul dubios, neroman, pe care il stiu din alta parte, invartindu-se printr-o zona a restaurantului in care clientii nu au voie – de unde am dedus ca are ceva legaturi cu acest loc.

Un restaurant pe saptamana: La pranz in Piata Victoriei (o cronica subiectiva)

Un restaurant pe saptamana: La pranz in Piata Victoriei (o cronica...

« Osho » vine de la initialele numelor celor patru frati Feldman, macelari americani din Chicago, urmasi ai unor macelari imigranti ucraineni: Oskar, Sam, Harry si Oliver. Ei au deschis in prima jumatate a secolului trecut (in 1939) prima macelarie cu ceea ce mai tarziu va deveni acest brand.

Conceptul e cel care face acest loc deosebit si care atrage prin originalitate. E un amestec de macelarie (halci de carne puse pe carlige, galantare din care iti poti lua carne pentru acasa sau iti poti alege bucata care sa iti fie pusa pe gratar si adusa la masa), de bacanie (poti cumpara diverse alte produse alimentare, condimente, vinuri etc.), de restaurant fast-food (cu bucataria la vedere, unde vezi cum ti se pregateste mancarea) si de bistrou cu mobilier simplu si cu servicii simple, informale.

Mancarea e simpla si ea, foarte « basic », in stilul american, si se bazeaza mai mult pe calitatea produselor decat pe retete sau pe cine mai stie ce initiative fortate. Chiar deviza restaurantului (« beef without preservatives » – adica vita de la mama ei, vaca, asa cum a lasat-o Dumnezeu) scoate asta in evidenta, inca de pe site-ul lor pe Internet. Meniul e facut de profesionisti in ale imaginii: Breakfast in Manhattan, Soups from Paris (o supa « a zilei », dar nu cea din marile restaurante frantuzesti), Salads from Tuscany (rosii, castraveti, porumb, ceapa... ), Famous Miami Burgers and Sandwiches, Kansas Aged Beef (all steaks are hung for a minimum of 21 days), Butcher’s Pride (carne de vita si de miel la greu), Side Dishes from Hollywood (legume) si Sweets (placinta americana si Hamburger ice cream).

Citeste si:

Am fost de cateva ori la Osho. Asta fiindca ca e aproape de mine si pentru ca imi place cum au facut lucrurile, nu pentru ca am o pasiune pentru o astfel de mancare. Din acest punct de vedere, ii prefer de departe pe vecinii lor, « francezii ». Am luat de fiecare data altceva, de curiozitate. Mancarea e exact ceea ce pare si ce te astepti sa fie. Adica, in stilul pragmatic american, niste bucati bune de carne pe gratar, cartofi prajiti, paine de casa, hamburgeri si cheesburgeri, cu o bere sau cu un vin, bune si ele.

Preturile sunt la limita rezonabilului: un mic dejun, salatele, hamburgerii si sandviciurile sunt pe la 30 de lei, carnurile intre 30 si 70, legumele in jur de 10, deserturile 20. Doar Kansas Aged Beef (portii de 4 – 500g) sar de suta, pe la 120 – 170 de lei portia.

Am vazut destul de multi clienti la Osho, chiar de la deschidere. Toti bine imbracati si cu masini scumpe afara. Am intalnit multi oameni de afaceri cunoscuti, dar si destui dubiosi, mutre cunoscute de la cafenelele pentru interlopi de pe Beller, pe unde trec in fiecare zi pe jos in drum spre birou. Si multe fete frumoase si elegante, distribuite in egala masura intre cele doua categorii mai sus amintite.

Incepand de astazi, rubrica Un restaurant pe saptamana isi schimba ziua de aparitie – luni in loc de vineri.