Sorin Toader: Care sunt diferentele intre administrarea unei companii mari, ca Ogilvy PR si o companie de talie mai mica, asa cum e The Practice?

Gabriela Lungu: The Practice a fost o companie mica… vreo 2-3 luni. Azi suntem deja o echipa de 10 oameni (exact cat era si echipa Ogilvy PR la plecarea mea din companie) si avem un portofoliu impresionant de clienti - chiar si pentru o companie cu vechime, cu atat mai mult pentru o firma care nu a implinit inca 1 an de activitate. Lucram pe contracte permanente pentru clienti cu renume (din domenii dificile si industrii competitive) precum Mol Petroleum Products, Carpatcement Holding, SAP Romania, Abbott Laboratories, GE Money, Brailact/Brenac, Plaza Centers/Casa Radio etc. Suntem pe profit din luna martie, iar la finalul anului estimam ca cifra de afaceri va depasi simtitor pragul de jumatate de milion euro (destul de aproape de cifra de afaceri a Ogilvy PR pentru 2006).
Toate aceste date ne situeaza clar in primul esalon de companii de pe piata – si nu printre companiile mici.

Diferente intre administrarea The Practice si cea a Ogilvy PR exista. Dar nu de tip companie mare/mica, ci de tip local/international.

Am descoperit avantajele independentei. Ca jucator local imi pot alege modelul de business care se potriveste cel mai bine cu obiectivele mele, pot reactiona mai rapid la oportunitatile din piata pentru ca procesul deciziei e mai scurt, pot dovedi mai mult curaj in actiuni pentru ca imi pot asuma riscuri mai mari (nu e decat propria piele in joc, nu si a altor 50 de birouri), am o flexibilitate mult mai mare chiar si in relatia cu clientii. Oamenii din echipa se pot concentra doar pe munca de PR propriu-zisa, regulile administrative mai putine si mai eficiente dintr-un birou local eliberandu-i pe angajati de birocratia energofaga...

Cu mintea deschisa a omului care acum a vazut si un model (cel international), si pe celalalt (cel local), cred ca optima este afilierea: ea iti permite sa ai acces la tot ce e interesant dintr-o internationala (informatii valoroase, posibilitatea de a face training-uri de calitate la un cost mai redus etc.), fara sa-ti pierzi flexibilitatea si spiritul indraznet al localei.

Valy: Care sunt principalele conditii pe care ar trebui sa le indeplineasca un tanar aspirant la o cariera in PR? Sunt studiile universitare de profil o necesitate?

Gabriela Lungu: N-as vrea sa ma refer aici la chestiuni obisnuite si evidente de tipul “abilitati de comunicare”, “limbi straine” etc. Sunt alte 3 lucruri pe care as vrea sa subliniez.

Un tanar care doreste o cariera in PR ar trebui in primul rand sa fie in mod real pasionat de domeniu. Dincolo de discurs (oricine poate spune ca e pasionat), aceasta pasiune trebuie dovedita prin fapte: cunoasterea notiunilor din domeniu, a jucatorilor importanti locali si internationali, a programelor lor etc.; activitati extra-scolare de tipul Olimpiadele Comunicarii sau asociatia PRIME; voluntariate in diverse programe de PR realizate de ONG-uri sau agentii samd.

Cunoasterea nu se face (numai) prin studii universitare de profil, desi acestea ajuta la obtinerea unei baze teoretice, ci prin efort personal si multa curiozitate, mult interes. Exista in strainatate, dar si in Romania din ce in ce mai multe site-uri de comunicare si de afaceri care au sectiuni dedicate PR-ului, exista reviste care acorda pagini intregi pentru PR (studii de caz, opinii ale profesionistilor, stiri din domeniu). Pasiune inseamna actiune – si cu atat de multe informatii disponibile la un click de mouse, nimeni nu are nici o scuza.

O alta conditie care ar trebui indeplinita este “sa fii un om al timpului tau” – sa stii ce se intampla in lume, in tara, in mediul de afaceri, sa fii informat cu stirile zilei, cu ce se intampla nou si spectaculos in oras, sa simti pulsul realitatii, sa fii curios si dornic de a fi mereu la curent. Este absolut impresionant sa vad ca un tanar a citit multa literatura clasica – acest lucru cu siguranta i-a slefuit discursul si stilul de scriitura, i-a dat repere culturale, i-a largit orizontul. Dar daca la aceste lecturi nu adauga si cunostinte de cultura urbana, de “pop culture” care il fac sa inteleaga ce anume e “in” si ce “out” AZI... cu greu va deveni un bun om de PR.

In final as atinge chestiunea “condeiului” – daca nu ai talent la scris, o perspectiva interesanta, o frazare deosebita, un vocabular generos, un ochi de vultur in ce priveste gramatica si sintaxa, daca nu poti ca pornind de la un subiect, cateva bullet points de sustinere si cateva surse de documentare suplimentara sa transformi totul intr-un text exact de lungimea ceruta, cel putin clar, daca nu si savuros, atunci nu prea ai ce cauta in PR.

Raluca Georgescu: Poti demara o campanie de PR cu buget zero?

Gabriela Lungu: Chiar cu buget zero se poate demara o campanie de PR doar daca oamenii care lucreaza la proiect isi ofera serviciile pro-bono.

Daca vorbim insa de campanii fara costuri externe (pentru productii si evenimente costisitoare), desigur ca se poate - cu conditia sa ai o stire buna: o informatie valoroasa si oameni profesionisti care sa stie sa o livreze la adevarata sa valoare.

Citeste si:

Claudia C: Va ganditi sa abordati PR-ul politic sau institutional?

Gabriela Lungu: THE PRACTICE nu face si nici nu va face vreodata PR politic sau personal (celebrity PR). Institutional – da, desigur, cand se va ivi oportunitatea potrivita.

Carina: Care este, de fapt, relatia dintre PR-isti si jurnalisti? Se vorbeste mult despre animozitati intre cele doua “tabere”

Gabriela Lungu: Fiecare padure isi are propriile uscaturi. Exista si in PR, si in presa oameni neprofesionisti, care nu fac cinste meseriei, de care colegii se simt rusinati pentru ca din cauza lor sufera intreaga breasla. In momentul in care un profesionist se “loveste” de un neprofesionist... apar frustrarile, problemele, neintelegerile. Intre specialistii din ambele “tabere” rareori apar probleme: aici lucrurile sunt clare, procesul e firesc, schimbul este echitabil si benefic pentru ambele parti.

Claudia C: Cat castiga un Senior Consultant al The Practice in raport cu un profesionist din Europa Occidentala?

Gabriela Lungu: Cam jumatate. Dar aceasta “jumatate” ii asigura consultantului nostru un nivel de trai cel putin similar cu cel al colegului sau de breasla din occident.

Simona Soare: Cum credeti ca va evolua piata de PR in urmatorul an?

Gabriela Lungu: Exista cateva tendinte importante: continuarea cresterii alerte, atat la nivel de cerere de servicii cat si la nivelul ofertei (aparitia de noi jucatori), specializarea agentiilor pe servicii, extinderea ofertei (aparitia de servicii noi), desprinderea departamentelor de PR de companiile mama si transformarea lor in agentii specializate, afilierea la retele internationale, intarirea coeziunii breslei, profesionalizarea etc.

Andrei Pop: Considerati ca evenimentele publice legate de PR sunt destul de numeroase si relevante?

Gabriela Lungu: Relevante… cred ca sunt, pana la un punct. M-as bucura totusi sa exista mai multe evenimente cu vorbitori internationali recunoscuti (practicieni cu experienta, nu teoreticieni), in care chiar si seniorii din piata sa poata afla ceva nou sau diferit; as aprecia sa se organizeze si evenimente care sa aiba in prim plan alte subiecte decat “media relations”sau “CSR”.

Numeroase, nici pe departe. Stiu la cate evenimente merg eu si stiu la cate trimitem oamenii din echipa. Bugetul pe care il avem noi la dispozitie este mai mare decat ce putem cheltui in mod real...

Carina: Care sunt cartile pe care le recomanzi aspirantilor la un job in PR sau comunicare in general?

Gabriela Lungu: Nu recomand carti; recomand articole – cat mai multe, cat mai diverse ca unghi de abordare a aceleiasi probleme, cat mai relevante ca autori. De pe net.