Industria publicitatii de la noi s-a dezvoltat mult, insa probabil ca vom fi mereu cu un pas in urma fata de tarile dezvoltate. Aceasta situatie isi are radacinile bine infipte in trecut. Daca in timpul regimului comunist publicitatea (un cuvant situat la periferia vocaboularului de proletar) era un domeniu aproape inexistent, iar reclama TV o vedeam doar pe la sarbi, cu ceva timp mai inainte romanii din perioada interbelica aveau parte de publicitate din plin. Pe langa vitrinele magazinelor pe care propietarii isi afisau diferitele mesaje, cu scopul de a-i atrage pe trecatori, intalnim si forme de comunicare ce azi sunt consacrate.

NIMIC NOU SUB SOARE.

Print-ul pentru cei din 1930 probabil insemna destul de mult, avand in vedere ca presa scrisa era principalul mijloc de informare. De observat este faptul ca marile companii ce-si faceau reclama in presa vremii nu si-au schimbat radical imaginea nici pana azi.

Un bun exemplu sunt cei de la Goodyear al caror logo a ramas aproape neschimbat pana acum. Alte marci, desi erau la "moda" pe atunci, au diparut treptat din diferite motive, insa stangacia numelor si a modului de a comunica, in comparatie cu marile marci, ne da o idee despre diferenta vizibila si atunci, in micul Paris, dintre cei cu viziune in publicitate si cei care doar isi fac reclama. Aruncand o privire pe vizualurile de atunci, ne dam seama ca in publicitate nu s-au inventat prea multe intre timp. Endorsement-ul, testimonialul si celelalte tehnici de convingere a clientului existau de mult, singura diferenta fiind aceea ca nimeni nu le clasificase sau numise astfel.

Citeste si:

CLISEE.

Reclama la pasta de dinti, de exemplu, deschidea sabloanele pe care marcile de pasta de dinti de azi le utilizeaza. Un "salut, domnule castor!" de azi e situat pe aceeasi linie cu ceea ce comunicau cei de la Bucol apeland la "intelepciunea animalelor". Elefantul te sfatuia sa-ti ingrijesti dintii la fel ca el. Apar reclame si la alte categorii de produse precum sosonii si galosii. Un fel de Nike piratati ai zilelor noastre ce te ajutau sa mergi comod prin mocirla orasului. Crema Flora, un alt exemplu, te curata de multe lucruri, printre care de cosuri, "sbarcituri" si pete.

Tehnica "inainte si dupa" nu e o inventie recenta. Design-ul sticlei pentru mustarul Savora te trimite cu gandul la calimara de cerneala, iar vizualul nu comunica marca decat prin text, restul sugerand o reclama la imbracaminte. Trebuie remarcat faptul ca reclamele din trecut erau mai calde, mai aproape de consumator prin continutul mesajului, aveau o nota personala si exprimau valorile timpului, valori ce s-au pierdut de-a lungul vremii.