Cind erau mici, creativii autohtoni nu auzisera de advertising. La primele ecouri ale cuvintului in romana, ei s-au inrolat insa cu stiinta umana si reala in noua breasla de la noi.

„O snoava de pe la inceputurile publicitatii spunea ca prin ‘91 in domeniul asta se angajau cei care stiau engleza si sa minuiasca un calculator. Ce sa vezi, inginerii stiau calculatoare mult mai bine decit altii. Acum, pe concret, Naumovici (n.r. – director de creatie Leo Burnett) e inginer, Adrian Preda (n.r. – director de creatie McCann Erickson Zagreb, Croatia) e inginer, Fozzie (n.r. – Bogdan Manea, director Brightness, fost director de creatie Saatchi&Saatchi), din cite stiu eu, tot pe acolo, jumatate dintre copywriterii cu care am lucrat sau lucrez sint ingineri, ba chiar am lucrat cu un copy absolvent de Medicina. Pe scurt, nu cred ca aptitudinea «creativitate» este apanajul vreunei meserii sau vreunui background educational“, face un scurt istoric al studiilor publicitare Stefan Chiritescu, Strategic Planner la Graffiti BBDO, care a terminat la rindul lui Sociologie-Psihologie. „Daca e vreun domeniu care sa aiba nevoie si de ingineri, si de profesori, si de arhitecti, si de istorici sau scriitori, acela e domeniul publicitatii. Si, pina la urma, in Romania nu exista vreo scoala de publicitate“, gaseste morala polivalentei Semida Duriga, copywriter Lowe&Partners, care a dat recent presa scrisa pentru publicitate.

Case pe hirtie

„La sfirsitul facultatii (anul 5) am intrat cu mari remuscari in publicitate. Parea un domeniu foarte neserios, nici pe departe atit de nobil ca arhitectura. Arhitectii isi cultiva niste justificari aproape mistice despre rolul lor pe pamint si unii ajung chiar sa le creada. Era si cazul meu, pe atunci un student destul de naiv. In fine, am descoperit ca nu este asa“, povesteste Adrian Botan, director de creatie McCann Erickson.

Tot de Arhitectura s-a lasat si Mihai Coliban, directorul de creatie de la Lowe&Partners. „Imi pare rau ca nu am apucat sa fac o casa altfel decit pe hirtie“, isi marturiseste Coliban regretul cel mai mare. „M-am lasat tirziu, prin ’99, cind aveam deja trei ani de publicitate. De rusinea ca fac publicitate am scapat si mai tirziu, peste inca doi ani. Iar de apucat, m-am apucat pentru ca n-am mai avut rabdare. Trebuia sa o iau de jos si nu parea sa fie nimic frumos sau artistic in munca asta. Doar stiam sa desenez, nu? Asa ca am inceput cu un storyboard, in timp ce-mi dadeam lucrarile de master. Si m-a prins“, rememoreaza directorul de creatie de la Lowe.

Citeste si:

Scena in schimbul Word-ului

Irina Burlan, copywriter Leo Burnett, care s-a indepartat de Litere, nu are nici un regret. „E drumul pe care ma simt cel mai confortabil. M-am indepartat, incet-incet de «Litere» chiar in facultate. Am avut si cursuri de publicitate, deci fac ceea ce, teoretic, am fost pregatita sa fac. Cred ca nu mai trebuie sa explic de ce am vrut sa fac publicitate – la noi inca mai exista o atractie aproape irationala pentru acest domeniu“, explica ea alegerea.

De aceeasi parere este si Mara Vasile, Account Manager Lowe&Partners. „Singurul motiv pentru care m-am apucat de publicitate a fost unul pueril: mi se pareau cool publicitarii. Profesia dinaintea celei de acum a fost de agent imobiliar, in care nu am avut nici un succes si nici nu m-a format in nici un fel. Nu am avut un drum initial, ci mai degraba un labirint; insa acum cred ca nimic nu mi se potriveste mai bine decit meseria asta“, spune Mara Vasile, care a terminat ASE-ul. Monica Madas, Junior Copywriter la Saatchi&Saatchi, crede ca mai degraba a fost vorba despre o rascruce de drumuri, in urma careia „papusa e creionul si scena e hirtia alba“. „Am terminat UNATC – Teatru. O facultate in care patru ani m-am jucat. Cu papusile, cu marionetele, cu povestile stiute si inventate. M-am lasat pentru ca venise vremea unei pauze… publicitare“, adauga Monica Madas.

Alergii vestimentare

In 1997, „din mai multe rele“, Lucian Marinescu, Junior Copywriter la Saatchi&Saatchi, a ales Dreptul. „Am dus pina la capat facultatea. N-am practicat niciodata, insa, in domeniu. Am alergie la costum si cravata“, explica Marinescu. „In septembrie se implineste un an de cind am parasit presa si niste oameni buni la suflet m-au lasat si pe mine in publicitate. Domeniul nu mi s-a parut o schimbare radicala fata de presa, ci un upgrade. Pe linga abilitatea de a scrie sau a povesti ori a pune intrebari mai trebuia doar o imaginatie zburdalnica si o nevoie stringenta de a experimenta“, povesteste si Semida Duriga.

Sursa: http://www.cotidianul.ro/index.php?id=4631&art=202&cHash=b4fed13e27