Diferenta dintre costul pe care-l platesc bancile si respectiv Trezoreria SUA pentru a se imprumuta pe 3 luni a atins niveluri chiar mai mari decat cele inregistrate la momentul colapsului bursei americane de actiuni din octombrie 1987.

De altfel, yield-ul notelor de trezorerie americane pe 3 luni a scazut pana la valori record aproape de zero - si asta chiar dupa ce Rezerva Federala a surprins o parte importanta a asteptarilor anuntand pe 16 septembrie mentinerea ratei cheie a dobanzii in Statele Unite la 2% (dobanda cheie a fost taiata ad-hoc cu 50 bps, la 1,5%, miercuri 8 octombrie pe fondul unei actiuni concertate la nivel global).

Cea mai populara masura a volatilitatii pietei americane de actiuni, indicele VIX a depasit pragul 70 pentru prima data in istorie (maximul notat vineri 10 octombrie la Chicago Board Options Exchange a fost 76,94). Pe parcursul saptamanii trecute (6 - 10 octombrie), valoarea medie a indicelui VIX a fost 59,43 – aproape de 3 ori mai mare decat media istorica (22,39) – semn al unei volatilitati exceptionale.

Ultimele luni au notat totodata si o extrem de previzibila 'vanatoare de vrajitoare'. Vina pentru scaderile resimtite in episoade impulsive pe bursa americana ca si in pietele globale de actiuni inca din vara anului trecut a fost plasata in mod particular asupra bancilor de investitii, precum si a speculatorilor care 'vand in lipsa'.

In ceea ce priveste prima categorie a 'suspectilor de serviciu' - lipsa de consideratie pentru riscuri si incompetenta sefilor executivi sunt vizibile acum dincolo de orice indoiala. Unii dintre acestia au continuat sa surprinda publicul chiar si dupa consumarea primelor momente ale crizei. Alan Schwartz, CEO al Bear Stearns Cos. Inc., aprecia pe 10 martie ca situatia lichiditatilor bancii de investitii pe care o conducea era solida - pentru ca doar cateva zile mai tarziu sa forteze obtinerea unei salvari de urgenta din partea Rezervei Federale.

La mijlocul lunii aprilie, Richard Fuld, CEO al Lehman Brothers Holdings Inc., sustinea ca "ce a fost mai rau este deja istorie" - pentru ca la mijlocul lunii trecute gigantul financiar sa-si anunte falimentul.

Stanley O’Neal a parasit in toamna anului trecut pozitia de CEO al Merrill Lynch & Co. Inc. cu un ‘pachet financiar de exit’ de peste $160 milioane. "Este o poveste tragica parca inspirata din Shakespeare", a comentat un profesor de management al Universitatii din Yale. Chiar si asa, Wall Street ramane singurul loc din lume unde esti 'premiat' cu $160 milioane pentru generarea unor pierderi (la acel moment) de peste $8 miliarde.

Cat priveste agresivitatea speculatorilor fara frontiere - este din nou fara indoiala ca aceasta a fortat conceptul de 'vanzare in lipsa' cateodata nu doar pentru a paria ca o companie listata va ajunge la faliment, ci chiar pentru a o impinge ea insasi in prapastie.

Atat bancile de investitii cat si speculatorii, insa, au operat in interiorul unui sistem bine definit de reguli, de reglementari. Bune, rele, permisive - acestea au fost regulile care au guvernat pietele financiare in ultimele aproape 3 decade. Cele doua categorii de jucatori nu se ocupa de actiuni filantropice - singurul lor scop a fost (si este in continuare) obtinerea unor profituri remarcabile, de care investitorii puteau beneficia in mod direct.

Citeste si:

Iar de evolutia sectorului imobiliar american (ca si din multe alte parti ale lumii) au profitat ani de-a randul milioane de familii. Cand in vara anului 2006 preturile caselor din Statele Unite ajunsesera cu 60% mai mari decat media istorica, nicio autoritate financiara sau politica americana nu a exprimat avertismente clare - o stare de 'silenzio stampa' care, interesant, s-a spart fara ezitare in prima parte a acestui an in cazul aprecierii teribile a pretului futures al petrolului la peste $100 pe baril.

Ironic, primele avertismente asupra iminentei unei crize financiare de proportii au fost rostite chiar de catre o serie de nume importante apartinand bransei speculatorilor (George Soros, James Rogers sunt doar cateva din exemplele care-mi vin in minte).

In ultimii ani, un sistem de reglementari extrem de permisiv, banii ieftini si acutizarea concurentei in cercurile financiare au condus la excesele pe care publicul abia acum le descopera (sau vrea in sfarsit sa le recunoasca). Iar teoria - inca larg acceptata de catre autoritatile din spatiul G7 si nu numai - conform careia criza sistemului financiar nu va fi resimtita profund la alte niveluri ale economiei globale reprezinta in opinia mea o ipoteza de lucru extrem de vulnerabila.

De altfel, publicul a mai operat recent cu teorii care s-au dovedit false. De pilda, teoria decuplarii pietelor internationale de actiuni - in masura in care burse care au atins maxime record chiar pe parcursul acestui an s-au prabusit recent (Brazilia si Rusia reprezinta probabil exemplele cele mai relevante in acest sens). O alta 'teorie a decuplarii' a fost cea privind distantarea confortabila a economiilor globale de perspectivele in deteriorare accelerata din Statele Unite - amendarea acestei ipoteze devenind vizibila prin aprecierea remarcabila a dolarului american din ultimele luni.

(Echipa Vanguard vine la tine in oras cu un seminar gratuit care te va invata cum sa tranzactionezi pe pietele financiare globale. Mai multe detalii puteti consulta vizitand aceasta pagina).

NOTA: Acest material are exclusiv un scop pur informativ, neconstituind o recomandare de a tranzactiona in oricare din pietele financiare mentionate. Tranzactiile in marja presupun riscuri financiare semnificative. Vanguard SA nu isi asuma responsabilitatea pentru tranzactiile efectuate pe baza informatiilor prezentate.

Datele utilizate pentru redactarea materialului au fost obtinute din surse considerate a fi de incredere, insa nu exista nicio garantie privind corectitudinea acestora.

Mihai Nichisoiu
Analist piete internationale
VANGUARD S.A.