In anii ’90 era scris mare, cu rosu, pe zidurile (inca) ciuruite de gloante – “Jos cenzura!”, urmat, uneori, de “Format the system: format C:/”. Anii au trecut, peretii s-au scorojit sau, unii, au fost chiar revopsiti. Apucaturile comuniste au ramas, insa, implantate in creierele urmasilor PCR, iar strigatul “Jos cenzura!” s-a mutat de pe ziduri, tacute martore ale istoriei zbuciumate recente, pe mai modernul Internet.

Urmaresc activitatea primarului general al Bucurestiului, Gabriela Firea, in primul rand ca cetatean al Capitalei si, in al doilea rand, ca jurnalist. Pana acum, m-am abtinut in a judeca, oficial, activitatile sale, punand deciziile de calitate indoielnica pe seama job-ului nou primit – pana la urma, Firea nu avea niciun fel de experienta de manager al unui oras, cu atat mai putin unuia atat de mare, precum Bucurestiul.

Se apropie un an de mandat si pot spune, cu mana pe inima, ca nu imi place de Gabriela Firea, nici ca primar, nici ca om. Nu o sa intru in amanunte privind activitatea ei ca primar, deciziile sale fiind dezbatute pe larg in presa (de calitate) din tara, o sa vorbesc de Gabriela Firea ca om.

Mai exact, de om care cenzureaza.

Inca din 2007-2008, cand Facebook incepuse sa creasca si in Romania si primele campanii ale privatilor incepusera, timid, sa apara pe retea, aflam la diverse conferinte de specialitate ca cea mai mare greseala pe care o poti face atunci cand primesti un comentariu negativ este sa il ignori, sau, mai rau, sa il stergi si sa banezi omul care “a deranjat” compania respectiva.

Informatia a fost repetata obsesiv, cam cum se repeta in prezent faptul ca “mobile-ul este viitorul”.

Se pare ca Gabriela Firea, jurnalista la acea vreme, a chiulit de la acele lectii de baza pentru comunicarea pe Internet, si nu numai. De doua ori i-am lasat doua comentarii pe contul personal, ambele perfect adevarate si, mai ales, politicoase. Ca de la un cetatean al Bucurestiului, catre Primarul care ar trebui sa ii slujeasca interesele – un oras mai curat, mai modern, cu o infrastructura mai buna, mai putin poluat, mai sigur.

Ambele comentarii au fost intai sterse, apoi, la cateva minute, mi-a fost interzis de catre administratorii paginii sa mai postez. Pur si simplu.

Si intreb, retoric – cum poti avea incredere ca un om vrea binele comunitatii de care raspunde, atunci cand, fara niciun fel de dialog si fara niciun motiv, decat acela ca “am deranjat”, comentariile iti sunt retezate? Am fost curios si m-am uitat pe pagina de Facebook a primaritei si am observat, in timp, ca majoritatea covarsitoare a comentariilor sunt laudative iar cele negative sau care pun sub semul intrebarii activitatea sa, “dispar” precum bucati din bordurile Bucurestiului. Si, fara indoiala, cei care au indraznit sa nu ii tina isonul, sunt banati.

Acesta este insa doar varful iceberg-ului.

Prin activitatile sale de-a lungul acestor luni de mandat, Gabriela Firea, primarul Bucurestiului, arata ca aceste apucaturi nu sunt intamplatoare sau doar “o scapare” de comunicare intre ea si administratorii contului personal.

A cenzura este un mod de viata pentru edilul Capitalei care, fara indoiala, va candida la functia de Presedinte al Romaniei.
Cateva exemple de cenzura:

- Schimbarea regulamentului Consiliului General al Municipiului Bucuresti a interzis luarea de interviuri in timpul sedintelor. Acest regulament este, insa, interpretat astfel incat ORICE interviuri, indiferent cand sunt tinute, daca nu convin partii majoritare din Consiliu (PSD), pot fi intrerupte – ferm.

- Schimbarea regulamentului Consiliului General limiteaza accesul cetatenilor la sedinte. Ca cetatean al Municipiului Bucuresti, inainte de Gabriela Firea, puteam intra fara probleme si in liniste pentru a asista la deciziile cruciale care se iau in orasul al carui cetatean cu drepturi depline sunt. Acum insa, accesul iti este blocat si exista nenumarate marturii privind felul in care iti este refuzat acest drept. Este doar un alt exemplu de cenzura brutala.

- Nicusor Dan, liderul opozitiei USR, nu a reusit, nici el, sa intre la Consiliu. Pentru a putea lua cuvantul, trebuie mai intai sa indeplinesti formalitati inutile. Atata timp cat cineva ar avea ceva pertinent si civilizat de spus despre viitorul Capitalei Europene Bucuresti, de ce sa nu-l lasi sa o faca?

- O incalcare absolut flagranta a dreptului la libera exprimare a fost semnalat atunci cand administratia Teatrului Excelsior, aflat in administrarea Primariei, a interzis desfasurarea unui eveniment in cadrul caruia ar fi trebuit sa apara imagini din timpul protestelor virulente care au avut (si inca au) loc, pe marginea deciziilor guvernantilor si parlamentarilor PSD+ALDE.

Primaria nu a oferit niciun punct de vedere asupra incidentului, in ciuda insistentelor presei si a persoanelor fizice. De cealalta parte, insa, Teatrul nu a avut nicio problema in a gazdui evenimente la care a participat chiar Firea.

- O alta regula introdusa de “Cabinetul Firea” este acela conform caruia niciun angajat al Primariei Bucuresti nu are voie sa ofere informatii (mai ales care au potential sa fie sensibile), fara acordul dat de ea, in prealabil.

- Un alt exemplu personal, din care reiese apetenta catre cenzura a primarului si a echipei sale. Conform legii privind accesul neingradit la informatii de interes public, am trimis de multiple ori intrebari privind impartirea bugetului, investitii publice. Daca la unele dintre ele am primit raspunsuri, deseori DUPA termenul legal de 30 de zile si dupa multiple insistente, la unele, pur si simplu, nu mi s-a raspuns. Este si cazul unui set de intrebari care are ca punct central un imobil pe care Firea a inceput sa il reabiliteze, surse din piata spunand wall-street.ro ca, de fapt, este un mijloc de spalare a banilor, sumele alocate, desi vorbim de sute de mii de euro, “disparand”. Imobilul este aproape in acelasi stadiu de reabilitare, desi sumele au fost suplimentate.

Nu am primit niciun raspuns, desi am insistat pe toate caile.

Sunt cateva exemple privind modalitatile multiple de a cenzura din partea Gabrielei Firea. Pe scurt – pastreaza la suprafata ceea ce ii place, lucrurile care ii mangaie ego-ul, ingropand informatiile care i-ar putea aduce atingere imaginii. Nu este important ca adevarul sa iasa la suprafata, sau sa se afle problemele reale ale Bucurestiului si bucurestenilor, pentru ca acestea sa poata fi rezolvate, ci este important ca imaginea de “mama a Capitalei” a Gabrielei sa troneze deasupra noastra, a tuturor, precum iepurasii spanzurati pe B-dul Magheru.

Sursa foto

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Alex Goaga
Alex Goaga scrie despre antreprenoriat, new media si IT&C de peste sase ani, visand (in timpul liber!) la viitoarele holograme portabile “tip Star Wars”. Pasionat de citit (benzi desenate printre altele) .

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Social »



Setari Cookie-uri