Putini sunt aceia care cunosc ca parintii lui Milton Friedman sunt imigranti romani care au ales America pentru a trai si a se dezvolta profesional. Acestia erau totusi saraci, “veniturile familiei fiind mici si nesigure”, iar tatal sau a murit cand el avea doar 15 ani. Milton Friedman s-a nascut in New York la 31 iulie 1912, si la varsta de 16 ani a primit o bursa in cadrul Universitatii Rutgers din New Jersey , unde l-a avut profesor pe Arthur Burns, presedintele FED intre anii 1970 si 1978. Cu planuri concrete de a deveni actuar, Friedman a studiat initial intens matematica, insa a renuntat la acest domeniu ca urmare a unor examene pe care le picase.

Ulterior a devenit tot mai interesat de stiintele economice, si dupa absolvire, in 1932, a ales sa studieze mai profund economia in cadrul Universitatii din Chicago, loc in care a intalnit-o apoi pe viitoarea lui sotie, Rose Director. “Ne-am casatorit dupa sase ani atunci cand am eliminat orice temere cauzata de Marea Depresiune care ne-ar fi putut influenta in mod negativ casnicia,” scria Friedman in autobiografia sa. In 1946 isi sustine teza de doctorat in cadrul Universitatii Columbia.

Inca din 1930 devine membru in cadru unor organizatii de cercetare , dintre care se remarca Biroul National de Cercetare Economica, in care activeaza pana in 1981. Cu ajutorul acestei entitati, reuseste sa-si publice cele mai importante lucrari.

Inca de de pe vremea celui de-al doilea razboi mondial lucreaza in cadrul Ministerului de finante al Statelor Unite In 1946, devine profesor de economie la Chicago, loc in care ramane pana la pensionare.

Astfel, in vremurile celui de-al Doilea Razboi Mondial munca sa capata un aspect practic: are o prima contributie in statistica, sub forma testului Friedman pentru controlul calitatii prin esantionare si pune totodata bazele unui sistem fiscal de retinere la sursa, obiect de ulterioara controversa in mediile liberale si libertariene.

Dupa cativa ani, in 1948, Friedman are o prima contributie semnificativa la teoria economica, publicand impreuna cu Savage pe tema aversiunii fata de risc si integrarea acesteia in teoria microeconomica.

Colegii, conservatori si liberali deopotriva, l-au considerat pe Friedman unul dintre principalii economisti ai secolului 20, alaturi de giganti ca John Maynard Keynes, Joseph A. Schumpeter si Paul Samuelson.

In opinia profesorului Friedman, statul ar avea obligatia de a nu interveni in economie si de a lasa piata libera sa functioneze. A fost mostenitorul spiritual al lui Adam Smith, fondatorul din secolul 18 al stiintelor economice si adept al teoriei "laissez-faire": guvernul care conduce cel mai bine este acela care conduce cel mai putin.

Castigator al premiului Nobel pentru economie in 1976, Friedman a militat pentru liberalizarea pietelor pe fondul tendintelor guvernamentale de centralizare si aplicarea unei politici monetare ce urmareste cresterea constanta a rezervelor monetare, idei care au jucat un rol foarte important in politicile economice aplicate de fostul prim ministru al Marii Britanii, Margaret Thatcher si de fostul presedinte american Ronald Reagan.

Citeste si:

Presedintele american George W. Bush a declarat ca Friedman " a contribuit la extinderea demnitatii si libertatii umane".

"Daca rogi diferite persoane din lume sa numeasca un economist de care au auzit, numele lui va fi de departe cel mai cunoscut", a declarat pentru Reuters Gary Becker, castigator al premiului Nobel pentru economie in 1992.

Friedman insa nu a fost scutit de controverse. Scrierile acestuia nu au fost populare de la inceput, intr-o perioada in care cheltuilelile guvernamentale si interventionismul erau considerate a fi metodele prin care s-a pus capat marii crize economice din anii 1930.

Ceremonia de decernare din 1976 a premiului Nobel din Stockholm a condus la o mare demonstatie, participantii criticandu-l pe Friedman pentru sfaturile economice pe care acesta le-a acordat guvernului lui Augusto Pinochet, care timp de 17 ani a condus statul Chile, in urma dictaturii militare impuse de acesta pierzandu-si viata aproximativ trei mii de militanti socialisti.

Friedman a dobandit doctoratul in economie in anul 1946 de la universitate din Columbia, apoi a fost profesor de economie la universitatea din Chicago in perioada 1946-1976, unde a activat intr-un mediu intelectual extrem de dezvoltat, formand celebrul grup cunoscut ca si Scoala de la Chicago.

Dupa 1976 Fridman a activat in cadrul institutului Hoover, parte a universitatii din Stanford.

In 2005, Friedman impreuna cu alti 500 de economisti au cerut deschiderea unor discutii privind beneficiile economice legate de legalizarea marijuanei.

In concluzie, Milton Friedman ramane un model pentru orice economist, dar si pentru orice liberal. Munca lui, transpusa in lucrarile scrise, exercita fascinatie, iar operele sale raman indicatori de referinta pentru orice student, viitor economist.