Piata imobiliara e in doliu. Pentru a inviora vinzarile, mogulii din constructii si agentii fac turul televiziunilor. Agentii imobiliari dau declaratii alarmante ca nu se mai vind case. Proprietarii cer preturi exorbitante sau refuza sa vinda. Toti asteapta ca Romania sa intre in Uniunea Europeana pentru a se imbogati.

Apartamentul in care locuiesc impreuna cu sotia si fiica mea l-am cumparat in 1995, cu 12.000 de dolari. Deunazi, sunind un agent care-mi tot indesa fluturasi in cutia de scrisori am aflat ca face vreo 45.000 de euro, in cazul in care n-a crescut pretul de cind scriu aceste rinduri. Primul impuls a fost sa vind. Ma si vedeam cu banii in portofel, cu bagajele ingramadite in masina, pornind spre satul bunicului din inima Ardealului, unde metrul patrat de teren costa jumatate de euro. De cind visam la clipa in care o sa ma retrag. Dar diavolul mi-a soptit: “Mai sint doi ani pina intram in Europa. Preturile o sa creasca”. Si n-am vindut.

Un prieten a mostenit 13.000 de euro si vrea sa-si cumpere o garsoniera. E de partea cealalta a baricadei. Asteapta ieftinirea caselor. “E imposibil ca o garsoniera sa coste 30.000 de euro”, spune el. A schimbat banii din lei in euro si i-a pus la banca. Acum, dupa ce moneda europeana a scazut in raport cu cea nationala, vrea sa-i schimbe inapoi. Se framinta de dimineata pina seara. Are cearcane. Nu doarme noaptea, gindindu-se cum sa inmulteasca mostenirea si sa reuseasca sa-si cumpere o garsoniera. El asteapta sa intram in UE pentru ca preturile apartamentelor din blocuri sa se prabuseasca. “O sa vina investitorii si o sa faca blocuri adevarate, iar de astea o sa se aleaga praful”, spune el.

O fosta colega vrea sa plece din casa parinteasca si sa se mute cu prietenul ei. Are un salariu de 250 de euro, prietenul, la fel. “Cautarea unei case de inchiriat e un calvar. La 150 de euro nu gasesti decit locuinte mizere”, povesteste fata. Au crescut preturile si la chirii. “Unde sint vremurile cind cu o suta de dolari benchetuiai intr-o garsoniera mobilata, in centrul orasului?” Din cauza preturilor din ce in ce mai mari, creditul bancar devine o aventura. Pentru un credit de 50.000 de euro, plata, vreme de 15-20 de ani a unei rate de 300 de euro, este istovitoare pentru orice om care traieste din salariu.

In ultima vreme, toate rudele si cunostintele mele fac afaceri imobiliare. Fiecare are o proprietate la care urmareste, cu sufletul la gura, pretul. Fiecare vrea sa-si achizitioneze un teren printr-un credit, vrea sa cumpere sau sa vinda un apartament. Toate afacerile se fac in gind.

Cred ca piata imobiliara a inghetat, cum se pling agentii, deoarece tranzactiile se fac numai in mintea noastra. Vindem si cumparam noaptea, inainte de culcare, atunci cind visam cu ochii deschisi cum ne vom imbogati peste doi ani, cind o sa intram in Europa. Pina atunci, ne aparam cu dintii proprietatea, iar apartamentul de bloc crapat de la zecile de cutremure, cu igrasie si geamurile spre nord, a devenit marea sansa de a scapa de saracie.