Orasul de pe Fluviul Rosu, Ha Noi (literal, orasul de pe apa), e tot mai aglomerat si tot mai dedicat constructiei. Ceea ce nu e usor în terenul saturat de apa. Te duce un gand spre locuintele lacustre. La preturi modice se poate locui confortabil la hoteluri de 2 si 3 stele, în „down town“, printre magazine de arta unde abunda matasea, lemnul, argintul, panza pictata în culori sau doar cu tus.

În apropiere se afla centrul spiritual al orasului, Lacul Pagodei Sabiei Restituite. Lacul este destul de mare pentru noi, desi e cel mai mic din Ha Noi. Legenda spune ca un viteaz din secolul XI a luptat împotriva dusmanilor care voiau sa cucereasca zona. Dupa ce a învins, cu ajutorul unei sabii fermecate, a urcat în barca pentru a se relaxa putin pe acest lac. Din apa a aparut o broasca testoasa uriasa, care i-a luat sabia. Acesta a fost semnul ca lupta s-a terminat si trebuie sa se apuce de construit în pace. Numeroase suveniruri înfatiseaza broasca purtand sabia în gura sau pe carapace. Altele au deja inscriptia „Ha Noi 1.000“ pentru ca anul viitor, în 2007, orasul va împlini 1.000 de ani de cand e capitala.

O pagoda ridicata pe lac celebreaza momentul istoric al restituirii sabiei. În fata ei este, naturalizata, o broasca pescuita din lac, lunga de doi metri. Fotografii recente sau mai vechi, expuse în jur, atesta ca în lac exista înca asemenea broaste gigantice. Spre deosebire de celelalte lacuri din Ha Noi, acesta nu e navigabil. În jurul lui e o promenada, un fel de parc inelar. Inutil, poate, sa spun ca Ha Noi are un raport al suprafetelor vegetale pe cap de locuitor de cinci ori cat Bucurestiul.

Circulatia însa e teribila. Masinile s-au mai înmultit, iar motocicletele erau si asa multe. Neexistand notiuni ca „prioritate“ si „cedeaza trecerea“, europeanul poate sta mult si bine pana traverseaza bulevardele si chiar strazile mai mici. Strazi pe care se înghesuie mii de mici pravalii, mai ales în centru. Fiecare casa e un magazin sau chiar un restaurant, uneori doar cu doua-trei mese. Locuinta e în spate, treci prin ganguri lungi si înguste sau urci la etaj. Am observat ca magazinele sunt grupate oarecum pe bresle. O strada întreaga desface numai stampe, alta e plina de textile, alta de ceramica, alta de lemn.

Simtul comercial al vietnamezilor este remarcabil. Clientul e tras de mana, tocmeala se face cu chef. Chiar daca incidenta limbii engleze a crescut în 2006 fata de acum trei ani, cînd am mai pasit pe acele strazi, tot ecranul calculatorului e unealta de negociere. Cel mai mult cedeaza la sporirea cantitatii. Cand am luat cateva tricouri-suvenir am primit cadou o sapca si, afland de unde sunt, o urare surprinzatoare în româna: „Fericit la tine“. Adica sa fiu fericit, cum am si fost în acest oras-furnicar.

Fericiti sunt si cei care descopera o piata din Ha Noi de unde se pot lua fructe bizare, ceaiuri si seminte. Ce va creste din ele se va vedea abia acasa. Vizita în piete trebuie sa fie scurta insa, din cauza caldurii care grabeste macerarea cu emanatii olfactive prea tari pentru europeni. Dar, în apropiere, se gaseste rachiu de cobra. Sunt sticle de alcool cu cobre în ele sau cu un scorpion fioros. Licoarea nu e otravitoare, iar suvenirul arata spectaculos.

Tot la Ha Noi trebuie vizitat Templul Literaturii, de fapt un parc minunat, unde broaste testoase din piatra (întelepciunea se asociaza cu longevitatea) poarta pe carapace stele care au gravate numele „doctorilor“ acestei veritabile academii. Titlul de „doctor“ nu se acorda usor si multi trudeau o viata fara sa-l obtina. Dupa probe progresiv mai grele, ultima era un interviu cu împaratul. Cine o trecea si pe aceasta îsi înscria numele pe placa monumentala purtata de marile broaste.

Teatrul „Marionetelor pe apa“, tip de spectacol unic în lume, ar merita el singur un articol, fiind si o atractie culturala majora a capitalei. Marionetistii stau pana la mijloc în apa si manipuleaza papusile cu tevi de bambus pe sub nivelul lacului-scena în scenarii hazlii comentate cu muzica live.

Dar Vietnamul nu înseamna Ha Noi. Acesta e doar inima partii de nord. Trei milioane de locuitori. La 160 de kilometri spre Est, în Golful Tonkin, se afla Ha Long, o minune a lumii recunoscuta ca atare de UNESCO. O aglomerare de peste 9.000 de insule dintre care vreo 8.000 au nume proprii, în mijlocul unei mari perfect calme si putin adanci. Insule înalte de pana la 400 de metri, împadurite, nelocuite, sau simple stanci iesind din apa. Vapoarele se înghesuie la mal, se sare din punte în punte.
Un astfel de vas, echipat cu motor, dar avand si panze traditionale, duce turistii, pentru 2-3 dolari de persoana, printre aceste magnifice si inexplicabile coline iesite din mare.

La bord se bea bere rece si se pot targui perle. Ha Long - Baia Dragonilor - are pe insulele mai mari pesteri uriase, extinse pe verticala la zeci de metri. Sunt iluminate, amenajate, pot fi vizitate cu uimire pentru hornurile lor si dantelele de calcar ce atarna din plafoane. Asa sunt Pestera Palatului Ceresc, cu o sala centrala ca un ou urias, si Pestera Batului Ascuns, in care vietnamezii ascundeau prajini de bambus ascutite pe care le montau la nevoie pe fundul marii, ca sa rupa vasele inamice cu pescaj mare. Nicio flota dusmana nu a învins în golful Ha Long. Din pacate, americanii nu au venit pe mare, ci prin aer si au bombardat, inutil de altfel, acest paradis marin.

Acum malurile golfului sunt pline de hoteluri elegante, vile, restaurante si terase unde fructele de mare sunt printre cele mai gustoase din lume. Lor li se adauga sute de magazine si tarabe cu suveniruri. Abunda bijuteriile din perle, încercate obligatoriu de vanzator cu bricheta pentru a convinge clientul. Nu lipsesc micile saloane de masaj.

Alte locuri atractive aproape de capitala sunt Tam Dao si, în provincia Nimh Binh, un „Ha Long pe uscat“ - anume Tam Coc. Tam înseamna si trei, si opt, dupa accent. Aici înseamna trei. Tam Dao - trei piscuri în muntii dinspre Himalaya, Tam Coc - trei pesteri. De fapt este vorba de tuneluri naturale, sapate de apa în calcar, prin care se trece cu barca pe un lac, nu albastru, dar încarcat cu flori de lotus, într-o liniste de rai.

În drumurile prin Vietnam oricine poate simti adesea parfumul minunat al lanurilor de orez în parg. În septembrie se apropie secerisul, în nordul Vietnamului fiind stranse trei recolte pe an, iar în sud chiar patru recolte.
Splendoarea locurilor, siguranta turistilor, bucataria stranie, dar excelenta, bazata pe peste si fructe de mare, si preturile mici fac din Vietnam o destinatie atractiva. Ca si în Coreea, carnea de caine (thay cho) este o mancare traditionala. Dar europeanul scrupulos o poate evita optand pentru alte delicii.

Republica Socialista Vietnam
Capitala: Ha Noi
Cel mai mare oras: Ho Shi Minh (fostul Saigon)
Suprafata: 332.000 kmp
Clima: tropicala, musonica
Lungimea litoralului: în jur de 3.000 km
Populatie: 85 milioane, vietnamezi majoritari si 54 de minoritati
Religia: budism, confucianism
Limba vorbita: vietnameza, scriere cu alfabet latin
Moneda: Dong (VND);
1 USD = 16.000 VND
Economie: de stat cu elemente de piata în mica industrie si agricultura, modelul chinez
Diferenta orara fata de România: plus 4 ore vara, plus 5 ore iarna
Principalele exporturi: piper (locul 1 mondial), cafea (2), orez (2), petrol