Comentarii pe articolul De ce se intorc studentii romani in tara dupa ce au studiat in strainatate


Se intorc multi?

la 25 Octombrie 2011, ora 17:42
Nu cred ca aleg MULTI sa se intoarca sa munceasca in tara. Cei care reusesc sa-si faca studiile in strainatate (fara pile din partea familiei) sunt de doua categorii:

1.Optimistii = Cei intr-adevar destepti si interesati de cariera pe care si-au ales-o, care pleaca curajosi mai departe prin lume (adica nu se mai intorc) constienti de valoarea lor ca persoane. Sunt cei care ajung angajati prin marile corporatii sau care cladesc afaceri proprii, singuri sau prin asociere. Sunt cei care stiu ca valoarea lor sta in ei insisi, studiile doar ii recomanda.

2. Scepticii = Cei care sunt constienti de necesitatea studiilor pe care au avut norocul sa le obtina, si atat. Sunt cei care cauta job-uri usoare si bine platite doar pt. ca au diplome "mai smechere" ca ale altora. Sunt cei care nu vor face niciodata ceva productiv, ci doar vor ingrosa randurile "plimbatorilor de hartii" de prin marile firme. Sunt cei care stiu ca valoarea lor sta in studiile care ii recomanda, nu in ei insisi.

Doar acestia din urma se intorc, si daca cineva ar sta sa studieze fenomenul ar realiza ca ei se indreapta intotdeauna catre job-urile fara mare raspundere de prin multinationale, in mod special pe undeva prin comunicare, consultanta, ceva marketing... in general orice functie trendy platita peste medie, dar fara raspundere reala.
De anteprenoriat... slabe sperante. In ciuda posibilelor tentative, acestea nu se vor materializa niciodata pt. ca respectivii nu sunt genul.

Stiu asta de la oameni direct implicati in fenomen, de ambele tipuri prezentate mai sus. Cunosc graficieni, IT-isti, economisti, care au plecat cu mari sacrificii la studii in strainatate si au ramas pe acolo, multumiti de atentia care li se acorda dupa. Cunosc de asemeni si din ceilalti, care plimbau trei hartii intr-o multinationala, au plecat, s-au intors cu MBA si plimba aceleasi 3 hartii... cu 1000 de euro peste ceea ce aveau inainte (smart, isn't?).

Pana nu voi vedea sau auzi de tineri care vin de la studiile strainatatii ca sa se ia de piept cu cercetarea, industria, agricultura, medicina, in principiu tot ceea ce implica anteprenoriat si fiscalitate adevarata, pana nu voi vedea scos la rampa ego-ul lor vizavi de studiile facute (ca d-aia s-au dus acolo), job-urile de psihologie, consultanta sau comunicare vor fi un fel de frectie la piciorul cangrenat al economiei unei tari sarace.
- la 25 Octombrie 2011, ora 21:19
"Sunt multi?"

Raportat la total, nu sunt multi. Dar suntem din ce in ce mai multi. Si o sa vina un moment cand o sa fim suficient de multi ca sa avem impact.

Cat despre plimbatul de hartii... nu poti veni cu o diploma din strainatate si sa pretinzi direct postul de sef. Asta este o mentalitate pur romaneasca. Chiar si un absolvent in strainatate trebuie sa treaca prin pasii firesti ai carierei - chiar daca probabil o va face mai repede si mai cu succes.

Probabil ca numele date categoriilor tale s-ar potrivi mai degraba invers. Plecatul din tara nu te face optimist. Cel mult, sceptic si resemnat. Si permite-mi sa mai adaug una:

3. Cei care se intorc. Dar nu ca sa care hartii.
Un Absolvent la 25 Octombrie 2011, ora 21:58
"Sunt multi?"

Procentual, nu sunt multi. Dar suntem din ce in ce mai multi. Si o sa vina un moment cand o sa fim suficient de multi ca sa avem impact. Apoi o sa creasca si procentul.

Cat despre plimbatul de hartii... nu poti veni cu o diploma din strainatate si sa pretinzi direct postul de sef. Asta este o mentalitate pur romaneasca. Chiar si un absolvent din strainatate trebuie sa treaca prin pasii firesti ai carierei - chiar daca probabil o va face mai repede si mai cu succes.

Probabil ca numele date categoriilor tale s-ar potrivi mai degraba invers. Plecatul din tara nu te face optimist, ci, cel mult, sceptic si resemnat.

Asadar, cred ca ar mai fi o categorie: cea a celor care se intorc, dar ca sa aiba succes cu adevarat.
Intors In Tara la 26 Octombrie 2011, ora 09:37
Intr-adevar unii se intorc in speranta ca vor face ceva si aici in tara, totodata sa fie aproape de familie, dar regretele vin mai tarziu, deoarece vor ingrosa randurile celor care umbla dupa un loc de munca decent platit. Indiferent daca CV-ul iti reflecta experienta si studiile, nimeni nu le baga in seama, deoarece angajatorii pun la dispozitie doar locurile de salahori ce sunt prost platite dar si acelea se dau cunoscutilor sau efectiv se vand. Spun asta din experienta, de doi ani tot aplic la diverse companii si nu am fost chemat nici macar la un interviu. Cv-ul sa nu fie destul de relevant?? Studiile terminate sau experienta acumulata sa nu fie pe placul lor?? Ma indoiesc... Angajatorii doresc sa fie gadilati la orgoliu si asteapta sa li se faca plecaciuni la la niste dumnezei mai mici, nepunand pret pe ce a studiat sau a experimentat acel aplicant. In Romania inca nu se pune pret pe competenta...inca nu. Au ramas la putere tot picioarele lungi si fusta scurta...asta este criteriul de selectare. Asa ca cei ce se intorc, vor ajunge sa regrete ca si mine. Welcome to the club !!
Ukgrad la 26 Octombrie 2011, ora 11:32
Complet de acord cu ce sa scris mai sus, cu cele 2 categorii si cu faptul ca procentual sunt foarte putini care se intorc dupa studii full time. Ce colegi romani am avut, in afara de 2-3, au plecat in toata lumea la munca.

Nu sunt de acord insa cu articolul. Studentii respectivi sau intors pentru ca:

- aveau o afacere in Romania oricum
- Erasmus - din care oricum te intorci
- dificultatea de a obtine permis de munca chiar daca suntem in UE

Eu am terminat London School of Economics. mia luat 3 ani de munca si chin ingrozitor. Am absolvit cu note bune si mi sa oferit un post in emiratele arabe extrem de bine platit cu oportunitatea de a pleca in Singapore sau HongKong pe viitor. Am acceptat fara sa clipesc tinand cont de dificultatile financiare care leam intalnit in londra. Muncesc f mult insa castig foarte bine, pot sa le trimit alor mei, sa pun bani deoparte si sa calatoresc. Pana la urma toti suntem tineri si asta ne dorim la inceput. Sa fim rasplatiti pt munca depusa si sa ne vedem familia bine.

Sa va dau exemplu unui coleg care era chitit pe romania desi am incercat sa l conving sa nu se intoarca, ca acolo sunt baietii lui si acolo e distractia. A trecut printro serie de interviuri si sa angajat la KPMG. A fost luat peste picior ca bucurestiul nu e wall street nu e londra si sa se astepte la asta. Nu a fost acceptat in urma interviului pentru postul care si la dorit, insa i sa oferit altul "intrun departament nou". Incercand sa obtina informatii despre acest departament nou, managerul de HR de la KPMG a zis "habar nam inca. iti dau maine un mail". Este in acest post de 3 luni, castiga 500 de euro, invarte hartii desi isi doreste sa invete, sa faca mai mult dar sefii lui sunt la golf toata ziua si toate femeile au terminat REI la romano americana si habar nau pe ce lume traiesc. Fac si ele niste excel si fumeaza toata ziua. Isi da pumni in cap si imi da dreptate.

Mi se pare total absurd sa treci prin atatea dificultati in afara, sa stai departe de familie, sa termini o facultate buna cu bine si sa te intorci in mizeria din romania unde te iau toti peste picior si exista "oportunitati" de a castiga 1000 de euro la un moment dat cand in alte tari tear plati de 4 ori mai mult ca salariu de start (da ai cazare, da ai cheltuieli mai mari ca in romania dar la sfarsitul zilei NET ramai cu mai multi bani si esti si in alt mediu). Daca tot vedeam atatea oportunitati in Romania, nu mai plecam de la inceput.

Sa nu uitam de categoria 2. de sus care vin, in cazul meu in UK, se apuca de fumat iarba toata ziua ca e cool, isi iau examenele cu pass si planul lor de la inceput e sasi ia diploma. Ei sunt genu care nu fac nimic decat sa arda bani si sa-si dezamageasca familia care ii vad savanti si care ii lauda ca "ei sunt in afara studiaza" cand ei de fapt isi beau si isi fumeaza zilele.

Daca eram la Erasmus ma intorceam, daca aveam propria afacere pe negru ma intorceam, daca naveam permis de munca, ma intorceam (desi daca faci facultate full time permisul de munca se ia usor), insa sa faci ceva full time, sa investesti timp si sudoare sa iesi printre primii si sa te intorci in tara mi se pare absurd.

Nu e de blamat reporterul pt articol ci sursele de informatie. Cei care au terminat facultati decente si full time sunt de intrebat daca sar intoarce vreodata in Romania nu pt familie ci pentru "oportunitati ca e piata emergenta". Luati aminte ca si intreaga Asie de SE este emergenta si sunt niste oportunitati de zile mari acolo (taxe incredibil de mici, si salarii incredibil de mari pentru cineva cu studii in europa de vest).


Cezar la 26 Octombrie 2011, ora 12:04
cariera in romania ?
ma faceti sa rid dar rid amar .Cunosc foarte bine situatia , in mediul universitar e dezastros chiar: profesorii alearga dupa studenti ca altfel ajung maturatori ( nu stiu sa faca altceva , au predat ani de zile ), studenti sunt la pamint, doctoranzi care nu stiu sa transforme m in mm dar care au ajuns intimplator acolo nu au ce face cu hirtia de doctor ... si asa mai departe .Iar cariera in tara inseamna sa fii sclav la vre-o societate de software care pentru 1000 de eur te leaga la munca,iobag.
Singura cariera in romanica e sa te apuci de furat.Intr-un stat care te fura zilnic ( asa se numeste daca te pun sa platesti orice fara sa beneficiezi de nimic) asta e singura cariera .
Copii nu fiti naivi ,patriotismul si toate celelalte au fost inventate de iubitii conducatori in vederea subjugarii maselor , mai nou a "fraierilor".
Dupa ani multi in care am fost (, cu studii superioare evident ) sclav la vre-un hot sau altul (firmele la care am lucrat aveau patroni fie fosti puscariasi , fie fosti securisti ) am ajuns intimplator in strainatate si am avut sansa sa lucrez in cercetare, dupa 20 de ani in care toata scoala care am facut-o nu a avut nici o valoare.Asta mi-a redat increderea in valoare pe care o am .
Acum trebuie sa ma reintorc in romanica dar am un singur gind sa fug cit mai repede de acolo .M-am saturat de generatiile de sacrificiu : bunicii mei au facut razboiul -s-au sacrificat pentru asta , parintii au trebuit sa "construiasca socialismul" si s-au sacrificat pentru asta , eu a trebuit sa ma sacrific pentru LOVITURA DE STAT A LUI ILIESCU si pentru tranzitie ... credeti-ma ca mi-a ajuns pina in git cariera made in romania !!!!!!!!!
Si apropo vad mai jos ca acest articol nu va fi editat ....mai mult ca sigur ca v-a fi off topic nu ???
Veronika la 26 Octombrie 2011, ora 12:54
Da....probabil ca se intorc in ideea de a fi aici direct...sefi..dar lucrurile nu stau chiar asa si cred ca multi au constatat asta.Din pacate in Romania,angajarile si promovarile se fac pe favoritisme...(.neamuri,cunostinte),chiar daca-s prosti gramada...,cunosc cazuri concrete..,angajatii cu functii inalte au doar scoli profesionale si sunt rude si cunostinte cu dir.de Romania,dir.de zona..etc.Unui tanar destept..din cauza prostilor pusi in functie ..."cu pile', i se poate compromite viitorul,fie ca a studiat in strainatate sau in tara.Aici e marea problema!Le doresc mult succes tinerilor destepti din Romania,iar celor prosti le recomand sa stea in banca lor!
Victor Trifan la 26 Octombrie 2011, ora 15:41
Dragul meu absolvent.

Citindu-ti randurile inteleg ca esti unul dintre cei care s-au intors, dar (spui tu) nu ca sa plimbi "trei hartii", ci ca sa ai succes.
E in regula, iti acord credit.
Uita-te insa mai sus. Te-ai repetat, ai postat a doua oara pentru a modifica forma ultimei fraze din primul post. De ce n-ai scris forma intreaga de prima data? De ce a trebuit sa te repeti, doar pentru a mai adauga un sens textului tau, desii nu era necesar? Cine are minte intelege ce ai vrut sa spui, pentru ca mesajul a fost clar.
- Oare pentru ca te-ai grabit?
- Oare pentru ca nu ai fost de prima data sigur pe gandurile de exprimat?

In ambele cazuri, concluzia mea este una: Nu esti atent la detalii, sau nu ai rabdarea sa sintetizezi ceea ce prezinti.
Imi place sa discut cu oamenii destepti pentru ca acestia stiu ca detaliul poate schimba intregul. Dupa felul cum scrii sunt constient ca esti un tip destept, dar sincer as fi preferat sa scrii o singura data, concis si clar, aratandu-mi (si nu numai mie) ca esti o persoana cumpatata, sigura pe ea, hotarata si pregatita de succesul pe care, firesc, cu totii il visam.

P.S.
Pe acest forum, mica ta scapare nu este o gaura in cer. Dar atentia la asemenea detalii in viata si lumea afacerilor pot face diferenta intre un contract semnat si "o usa trantita". Inteleg ca pentru afaceri te pregatesti, de aceea personal iti urez succes.
Anka G la 26 Octombrie 2011, ora 19:04
Sunteti niste oameni pesimisti. Sunt foarte multe locuri de munca in Romania, cel putin in Timisoara la greu, si cunosc multe persoane care au terminat aici in Timisoara si lucreaza pe post de inginer, project manager , contabilitate si management, etc si au terminat facultati la stat la Politehnica si UVT. Orice facultate faci important este sa inveti, profesorul iti da bibliografie si tu trebuie doar sa citesti si sa bagi la cap.
Radu la 26 Octombrie 2011, ora 22:16
Sunt perfect de acord cu Cezar si cu ce s-a spus mai sus despre cele doua categorii (de optimisti si de sceptici). Am plecat acum 20 de ani din tara si nu m-as intoarce inapoi orice post mi s-ar oferi, fie el cel mai important la orice nivel. Chiar daca mi s-ar promite ca ma plimb in Lamborghini sau Bentley.

Cunosc pe cineva care a ajuns redactor sef la un ziar important in New York, un roman deci. Si viata e grea sa ajungi cineva in strainatate, cine lucreaza in Occident stie ce efort, truda, transpiratie, disciplina si orice... implica un astfel de job. I s-a promis un post "tare" in tara si a fost incantat; a plecat crezand ca schimba lumea acolo. Dupa o luna, cand avea si el ceva de spus care ar fi putut sa schimbe ceva in bine, i se zicea ca n-a reusit acolo unde a fost in strainatate si din cauza asta s-a intors in tara, sau ca e frustrat, tot felul de mizerii. S-a saturat atata de lumea aia de-acolo, pana peste cap, lume fara pic de respect, multi "ciobani" fara nicio notiune de om civilizat, doctori tineri care nu stiu sa scrie o reteta, ingineri carora le plac sa se semneze cu ing. de competenta zero, oameni care se uita sa faca un ban cat mai usor fara sa munceasca, sa minta, sa insele, toate mijloacele sunt bune.
Ar vrea sa se intoarca inapoi in Occident dar evident n-o sa mai aiba acelasi job pe care l-a pierdut dintr-o mare gafa.

Morala : Asa ca fratilor, cand pleci 2 ani din tara si plateste mama si tata studiile pt tine pt ca au posibilitatea - e poate normal sa te intorci pt ca fara ei esti "aerian" dar cand reusesti viata profesionala prin propriile tale mijloace si stai 20 de ani, inseamna ca esti intr-adevar capabil, te-ai schimbat suficient ca om, ca mentalitate si nu mai ai ce cauta sa te intorci intr-o astfel de societate ca nu mai corespunzi cu ce-ai lasat in urma ta.

Si sigur nu duci lipsa alor tai incat sa te faca sa te intorci intr-o tara in care ei nu te-ar putea ajuta cu nimic. Dimpotriva toti ai tai sunt multumiti de tine si de succesul tau peste hotare, dobandit prin truda mintii si a eforturilor tale.
Radu la 26 Octombrie 2011, ora 22:39
Sunt perfect de acord cu Cezar si cu ce s-a spus mai sus despre cele doua categorii (de optimisti si de sceptici). Am plecat acum 20 de ani din tara si nu m-as intoarce inapoi orice post mi s-ar oferi, fie el cel mai important la orice nivel. Chiar daca mi s-ar promite ca ma plimb in Lamborghini sau Bentley.

Cunosc pe cineva care a ajuns redactor sef la un ziar important in New York, un roman deci. Si viata e grea sa ajungi cineva in strainatate, cine lucreaza in Occident stie ce efort, truda, transpiratie, disciplina si orice... implica un astfel de job. I s-a promis un post "tare" in tara si a fost incantat; a plecat crezand ca schimba lumea acolo.
Dupa o luna, cand avea si el ceva de spus care ar fi putut sa schimbe ceva in bine, i se zicea ca n-a reusit acolo unde a fost in strainatate si din cauza asta s-a intors in tara, sau ca e frustrat, tot felul de mizerii.

S-a saturat atata de lumea aia de-acolo, lume fara pic de respect, multi "ciobani" fara nicio notiune de om civilizat, doctori tineri care nu stiu sa faca o reteta, ingineri carora le plac sa se semneze cu ing. de competenta zero, oameni care se uita sa faca un ban cat mai usor fara sa munceasca, sa minta, sa insele, toate mijloacele sunt bune.
Ar vrea sa se intoarca inapoi in Occident dar evident n-o sa mai aiba acelasi job pe care l-a pierdut dintr-o mare gafa.

Morala : Asa ca fratilor, cand pleci 2 ani din tara si plateste mama si tata studiile pt tine pt ca au posibilitatea - e poate normal sa te intorci pt ca fara ei esti "aerian" dar cand reusesti viata profesionala prin propriile tale mijloace si stai 20 de ani, inseamna ca esti intr-adevar capabil, te-ai schimbat suficient ca om, ca mentalitate si nu mai ai ce cauta sa te intorci intr-o astfel de societate ca nu mai corespunzi cu ce-ai lasat in urma ta.

Si sigur nu duci lipsa alor tai incat sa te faca sa te intorci intr-o tara in care ei nu te-ar putea ajuta cu nimic. Dimpotriva toti ai tai sunt multumiti de tine si de succesul tau peste hotare, dobandit prin truda mintii si a eforturilor tale.
Absolventul la 27 Octombrie 2011, ora 16:24
Victor, mi-a aratat ca postarea comentariului nu a fost reusita, asa ca am mai facut-o inca o data. Apoi abia am vazut ca s-a pus de doua ori. Intre timp, mi-am permis sa reiterez o chestiune. Altfel, sunt foarte sigur pe mine si multumesc pentru credit.
la 27 Octombrie 2011, ora 22:01
"Nu exista o reteta pentru fericire"

DESPRE CATEGORII: Sunt oameni care pleaca, se intorc si sunt fericiti in Romania. Sunt oameni care pleaca, nu se intorc dar se gandesc in fiecare zi "acasa". Altii nu se mai intorc niciodata si nici nu isi doresc asta.
Daca ar fi doar doua categorii, atunci cu totii am vrea sa ne "inghesuim" in prima. Deci calea spre fericire este sa nu ne mai intoarcem in tara? Oare toti, absolut toti cei care s-au intors au facut o gresala?

EU M-AM INTORS - A FOST O GRESALA, dar de unde era sa stiu? Majoritatea celor care pleaca la studii nu au multa experienta profesionala. Nici eu nu am avut: un job intr-un magazin de telefoane mobile, cateva luni de consultanta financiara, telemarketing, etc. ce iti poti permite cand esti si student la zi; pana la urma trebuie sa ai note mari daca vrei bursa Erasmus in strainatate, nu? Visam la multinationale: proceduri, rigoare, sefi responsabili si corecti, colegi harnici, promovare in functie de valoare ... m-am intors si acum traiesc cosmarul multinationalei romanesti - motivele le-ati enumerat si voi... Asta inseamna ca fac parte din a doua categorie, nu?

Dar noi, cei care am plecat la studii in strainatate, indiferent daca ne-am intors sau nu, avem ceva in comun: CURAJUL de a lua decizii, chiar daca o decizie gresita (ca a mea) ne costa timp si bani, VOINTA de a trece peste obstacole, pentru ca, poate, la final, va fi mai bine, PUTEREA DE A NE LUA VIATA IN PROPRIILE MAINI, fara sa dam vina pe context, parinti sau tara pentru propriile decizii si in plus, avem si CUNOSTINTE ca altfel nu ne luam examenele in strainatate, nu? Si ca sa ne amintim de toate astea avem si o diploma.

Daca nu ma intorceam ce as fi facut? M-as fi gandit toata viata ce bine mi-ar fi putut merge in Romania, ce usoara si fara griji mi-ar fi fost viata. Acum stiu care e realitatea, si fac tot ce pot sa plec din nou. Si o sa reusesc, pentru ca eu sunt rezultatul tuturor deciziilor bune si rele pe care le-am luat, rezultatul tuturor experientelor pe care le-am trait si pentru ca, in viata mea eu iau decizii. Stiu ca nu o sa ma mai intorc, pentru ca dpdv PROFESIONAL IN ROMANIA NU MA ASTEAPTA NIMIC, iar acum stiu asta.
Roxana la 27 Octombrie 2011, ora 22:05
"Nu exista o reteta pentru fericire"

DESPRE CATEGORII: Sunt oameni care pleaca, se intorc si sunt fericiti in Romania. Sunt oameni care pleaca, nu se intorc dar se gandesc in fiecare zi "acasa". Altii nu se mai intorc niciodata si nici nu isi doresc asta.
Daca ar fi doar doua categorii, atunci cu totii am vrea sa ne "inghesuim" in prima. Deci calea spre fericire este sa nu ne mai intoarcem in tara? Oare toti, absolut toti cei care s-au intors au facut o gresala?

EU M-AM INTORS - A FOST O GRESALA, dar de unde era sa stiu? Majoritatea celor care pleaca la studii nu au multa experienta profesionala. Nici eu nu am avut: un job intr-un magazin de telefoane mobile, cateva luni de consultanta financiara, telemarketing, etc. ce iti poti permite cand esti si student la zi; pana la urma trebuie sa ai note mari daca vrei bursa Erasmus in strainatate, nu? Visam la multinationale: proceduri, rigoare, sefi responsabili si corecti, colegi harnici, promovare in functie de valoare ... m-am intors si acum traiesc cosmarul multinationalei romanesti - motivele le-ati enumerat si voi... Asta inseamna ca fac parte din a doua categorie, nu?

Dar noi, cei care am plecat la studii in strainatate, indiferent daca ne-am intors sau nu, avem ceva in comun: CURAJUL de a lua decizii, chiar daca o decizie gresita (ca a mea) ne costa timp si bani, VOINTA de a trece peste obstacole, pentru ca, poate, la final, va fi mai bine, PUTEREA DE A NE LUA VIATA IN PROPRIILE MAINI, fara sa dam vina pe context, parinti sau tara pentru propriile decizii si in plus, avem si CUNOSTINTE ca altfel nu ne luam examenele in strainatate, nu? Si ca sa ne amintim de toate astea avem si o diploma.

Daca nu ma intorceam ce as fi facut? M-as fi gandit toata viata ce bine mi-ar fi putut merge in Romania, ce usoara si fara griji mi-ar fi fost viata. Acum stiu care e realitatea, si fac tot ce pot sa plec din nou. Si o sa reusesc, pentru ca eu sunt rezultatul tuturor deciziilor bune si rele pe care le-am luat, rezultatul tuturor experientelor pe care le-am trait si pentru ca, in viata mea eu iau decizii. Stiu ca nu o sa ma mai intorc, pentru ca dpdv PROFESIONAL IN ROMANIA NU MA ASTEAPTA NIMIC, iar acum stiu asta.
Cristi la 28 Octombrie 2011, ora 11:01
Dragi comentatori,

Va construiti argumentatia pe doua erori: plecati de la cazuri particulare, generalizati, si apoi cu aceste generalizari atacati cazurile particulare care s-au prezentat in articol. Nu este corect dpdv. argumentativ, chiar daca acele cazuri particulare pe care le dati voi exemplu sunt reprezentative pentru majoritate.

Mai mult insa, faceti un pas in gol, cand va legati de motivatiile celor din articol. Decizia unde vrei sa traiesti este o chestiune personala, data de preferinte personale si de un context in care se afla o persoana la un moment dat. Faptul ca voi sunteti frustrati pentru ca traiti in Romania nu este un motiv suficient de bun ca sa fie si altii frustrati.

Exploziile voastre sunt interesante ca puncte de vedere, dar nu reduc cu nimic opiniile celor intervievati.

Stiu ca veti sari spunand ca articolul trebuia sa prezinte si exemple ale celor care nu se intorc. Nu trebuia sa nimic, pentru ca jurnalistul e liber sa faca ce vrea. Si faptul ca ati avut la indemana atat de multe exemple de oameni care nu s-au intors, arata ca acest articol a fost necesar pentru a evidentia si minoritatea.

  Inapoi la articolul De ce se intorc studentii romani in tara dupa ce au studiat in strainatate

Wall StreetUltimele stiri online din economie si afaceri

Cauti inspiratie in business sau vrei sa fii la curent cu cele mai importante stiri care influenteaza mediul de afaceri? Activeaza notificarile