O incetinire a economiei mondiale este asteptata in 2011, insa moderata, 3,4% in 2011 fata de 4% in 2010. Rezultatul final al dezvoltarii la nivel mondial in 2011 ramane neschimbat, respectiv de 3,4% fata de 4% in 2010 (3,9% anterior). Tarile avansate ar afisa o crestere de 1,8% fata de 2,3% in 2009, iar tarile emergente o crestere de 6,2% fata de 6,7% in 2010.
Aceasta incetinire moderata a economiei mondiale este legata de o serie de cauze: implementarea politicilor bugetare restrictive in Europa, incetinirea previzionata a comertului mondial si posibila crestere a preturilor la materii prime care ar putea fi totusi mai moderata decat ceea ce se constata la sfarsitul anului 2010. La acestea se adauga aceleasi „tensiuni” cu privire la cererea interna care s-au inregistrat in 2010: necesitatea de reducere a datoriilor (Statele Unite, Marea Britanie, Spania) ramane principalul obstacol in calea unui reviriment al consumului. Un alt factor limitativ este situatia mereu dificila a pietelor muncii. Ratele de somaj vor ramane la valoarea de 9,7% in Statele Unite si la 10,1% in zona euro in 2011. In sfarsit, in tarile emergente si in special in Asia, politicile economice incep sa fie mai putin active, caci prioritatea consta in lupta impotriva baloanelor de sapun formate de afluxurile de capital care provoaca o crestere a activelor bursiere si imobiliare.
Chestiunea inflatiei revine in centrul atentiei, o data cu majorarea preturilor la materii prime. Inflatia cunoaste o majorare la sfarsitul anului 2010, legata de explozia recenta a preturilor la alimente si energie. Pretul petrolului a crescut cu 30% in 2010 la nivel general, cel al cerealelor cu 10% (dintre care pretul graului a inregistrat o explozie).
Cafeaua este la cel mai inalt nivel din ultimii 13 ani, zaharul din ultimii 29 de ani! In tarile avansate, aceasta crestere a preturilor de consum nu este de fapt o problema de „core inflation” (inflatia veritabila generata de dezechilibrele dintre cerere si oferta), ci este mai degraba legata de aceste socuri exogene ale preturilor la materii prime si de cresterile TVA sau de prabusirea preturilor controlate, legate de planurile de austeritate.
Avand in vedere incertitudinile legate de activitate, nu ne asteptam ca marile banci centrale sa majoreze ratele dobanzilor in 2011, mai ales nu in cazul FED, insa nici in ceea ce priveste BCE, tinand cont de fragilitatea macroeconomica a uniunii monetare. Cu toate acestea, inflatia ar putea afecta puterea de cumparare a publicului in contextul salariilor moderate prevazute. In special in Europa. Prin urmare, consumul domestic ar putea fi afectat. Am putea asista la o incetinire a cresterii preturilor la materii prime la mijlocul anului sub efectul materializarii asteptate a incetinirii la nivel mondial. In tarile emergente, principalul risc este de a asista la reproducerea tulburarilor sociale de tipul celor din 2008 legate de majorarea preturilor la alimente, care afecteaza consumatorii cei mai saraci. Africa Sub-Sahariana si Magrebul sunt in mod special vulnerabile in fata tulburarilor sociale.
Riscul de „double dip” se indeparteaza catre Statele Unite in 2011. Previziunea noastra pentru Statele Unite se stabileste la 2,1% in 2011 dupa 2,8% in 2010, ceea ce reprezinta o viziune conservatoare in cadrul optimismului actual. Este clar ca riscurile de „double dip” se indeparteaza. FED si-a demonstrat angajamentul fata de sustinerea redresarii. Efectul dorit al masivelor „Quantitative Easing” (achizitii de titluri de stat cu o valoare de 600 miliarde de dolari) consta intr-o depreciere a dolarului si o stabilizare a ratelor pe termen lung. Ingrijorarea majora la finalul anului se concentra pe politica bugetara ca urmare a rezultatelor alegerilor anticipate.
Acordul incheiat la sfarsitul anului intre administratia Obama si republicani ilustreaza o data in plus pragmatismul autoritatilor americane, care, in cele din urma, nu vor ezita sa majoreze un deficit bugetar deja imens (-8,8% din PIB). Pe termen scurt, investitia in echipamente va favoriza de asemenea cresterea (o majorare cu doua cifre asteptata in 2011 de ordinul a 15% in timp ce investitiile rezidentiale vor continua sa scada usor). Acestea fiind spuse, 2011 va fi un an de ragaz. Republicanii sunt hotarati sa se delimiteze de „marele guvern”, scopul lor fiind atat bugetul federal, cat si Fed. Dupa toate probabilitatile, in 2011 va avea loc o politica economica mai putin expansionista, ceea ce va aduce ritmul de crestere „la realitate”, respectiv la realitatea situatiei consumatorilor, care vor trebui sa continue sa-si ajusteze cheltuielile in functie de crestere.
Per total, in anii care urmeaza, cresterea americana ar trebui sa-si gaseasca ritmul de croaziera in jurul a 2%, pe scurt sa devina o economie „dezintoxicata de datorii”.
Japonia ar trebui sa incetineasca la 1,5% in 2011 dupa performanta excelenta din 2010 (3,3%), exporturile trebuind sa fie penalizate de aprecierea yen-ului. La aceasta se adauga dinamica redusa a cererii interne.
Aceasta incetinire moderata a economiei mondiale este legata de o serie de cauze: implementarea politicilor bugetare restrictive in Europa, incetinirea previzionata a comertului mondial si posibila crestere a preturilor la materii prime care ar putea fi totusi mai moderata decat ceea ce se constata la sfarsitul anului 2010. La acestea se adauga aceleasi „tensiuni” cu privire la cererea interna care s-au inregistrat in 2010: necesitatea de reducere a datoriilor (Statele Unite, Marea Britanie, Spania) ramane principalul obstacol in calea unui reviriment al consumului. Un alt factor limitativ este situatia mereu dificila a pietelor muncii. Ratele de somaj vor ramane la valoarea de 9,7% in Statele Unite si la 10,1% in zona euro in 2011. In sfarsit, in tarile emergente si in special in Asia, politicile economice incep sa fie mai putin active, caci prioritatea consta in lupta impotriva baloanelor de sapun formate de afluxurile de capital care provoaca o crestere a activelor bursiere si imobiliare.
Chestiunea inflatiei revine in centrul atentiei, o data cu majorarea preturilor la materii prime. Inflatia cunoaste o majorare la sfarsitul anului 2010, legata de explozia recenta a preturilor la alimente si energie. Pretul petrolului a crescut cu 30% in 2010 la nivel general, cel al cerealelor cu 10% (dintre care pretul graului a inregistrat o explozie).
Cafeaua este la cel mai inalt nivel din ultimii 13 ani, zaharul din ultimii 29 de ani! In tarile avansate, aceasta crestere a preturilor de consum nu este de fapt o problema de „core inflation” (inflatia veritabila generata de dezechilibrele dintre cerere si oferta), ci este mai degraba legata de aceste socuri exogene ale preturilor la materii prime si de cresterile TVA sau de prabusirea preturilor controlate, legate de planurile de austeritate.
Avand in vedere incertitudinile legate de activitate, nu ne asteptam ca marile banci centrale sa majoreze ratele dobanzilor in 2011, mai ales nu in cazul FED, insa nici in ceea ce priveste BCE, tinand cont de fragilitatea macroeconomica a uniunii monetare. Cu toate acestea, inflatia ar putea afecta puterea de cumparare a publicului in contextul salariilor moderate prevazute. In special in Europa. Prin urmare, consumul domestic ar putea fi afectat. Am putea asista la o incetinire a cresterii preturilor la materii prime la mijlocul anului sub efectul materializarii asteptate a incetinirii la nivel mondial. In tarile emergente, principalul risc este de a asista la reproducerea tulburarilor sociale de tipul celor din 2008 legate de majorarea preturilor la alimente, care afecteaza consumatorii cei mai saraci. Africa Sub-Sahariana si Magrebul sunt in mod special vulnerabile in fata tulburarilor sociale.
Riscul de „double dip” se indeparteaza catre Statele Unite in 2011. Previziunea noastra pentru Statele Unite se stabileste la 2,1% in 2011 dupa 2,8% in 2010, ceea ce reprezinta o viziune conservatoare in cadrul optimismului actual. Este clar ca riscurile de „double dip” se indeparteaza. FED si-a demonstrat angajamentul fata de sustinerea redresarii. Efectul dorit al masivelor „Quantitative Easing” (achizitii de titluri de stat cu o valoare de 600 miliarde de dolari) consta intr-o depreciere a dolarului si o stabilizare a ratelor pe termen lung. Ingrijorarea majora la finalul anului se concentra pe politica bugetara ca urmare a rezultatelor alegerilor anticipate.
Acordul incheiat la sfarsitul anului intre administratia Obama si republicani ilustreaza o data in plus pragmatismul autoritatilor americane, care, in cele din urma, nu vor ezita sa majoreze un deficit bugetar deja imens (-8,8% din PIB). Pe termen scurt, investitia in echipamente va favoriza de asemenea cresterea (o majorare cu doua cifre asteptata in 2011 de ordinul a 15% in timp ce investitiile rezidentiale vor continua sa scada usor). Acestea fiind spuse, 2011 va fi un an de ragaz. Republicanii sunt hotarati sa se delimiteze de „marele guvern”, scopul lor fiind atat bugetul federal, cat si Fed. Dupa toate probabilitatile, in 2011 va avea loc o politica economica mai putin expansionista, ceea ce va aduce ritmul de crestere „la realitate”, respectiv la realitatea situatiei consumatorilor, care vor trebui sa continue sa-si ajusteze cheltuielile in functie de crestere.
Per total, in anii care urmeaza, cresterea americana ar trebui sa-si gaseasca ritmul de croaziera in jurul a 2%, pe scurt sa devina o economie „dezintoxicata de datorii”.
Japonia ar trebui sa incetineasca la 1,5% in 2011 dupa performanta excelenta din 2010 (3,3%), exporturile trebuind sa fie penalizate de aprecierea yen-ului. La aceasta se adauga dinamica redusa a cererii interne.
