Una dintre ideile prezentate in ultimul timp referitoare la relatia dintre munca si capital este aceea ca, in Romania, factorului munca ii revine prea putin din valoarea adaugata neta (adica un fel de venit national net). Astfel, au fost prezentate cifre care aratau ca „munca„ ar primi doar 37-40 la suta din valoarea adaugata neta. Vezi doame, „capitalistii verosi” din Romania iau prea mult din aceasta valoare adaugata neta, in detrimentul fortei de munca.

Un editorial de Lucian Croitoru si Razvan Stanca

Totusi, verificand aceste cifre, am obtinut rezultate total diferite, din mai multe cauze, pe care le vom detalia separat cu o alta ocazie. Aici vrem sa aratam doar ca, probabil, una dintre aceste cauze este aceea ca venitul mixt, adica acel venit obtinut de asa-numitii ”angajati pe cont propriu” (cum ar fi persoane fizice autorizate, reprezentanti ai profesiilor liberale, lucratori in intreprinderi familiale, fermieri etc.) este in mod gresit exclus din categoria veniturilor obtinute de forta de munca*. Includerea corecta a lor in veniturile obtinute de forta de munca nu este usoara, deoarece este dificil de stabilit cu exactitate ce parte din veniturile mixte sunt in mod precis venituri ale factorului munca. De aceea, se folosesc mai multe definitii si ipoteze pentru a asigura o imagine corecta.

Cand am aplicat sase astfel de definitii, am constatat ca in Romania partea din valoarea adaugata bruta ce revine factorului munca se situeaza la 46,7 la suta (in cazul in care sunt luate in calcul doar compensatiile pentru munca ale angajatilor), iar in cazul celorlalte definitii (in care compensatiile pentru munca ale angajatilor sunt ajustate cu venitul mixt in cinci ipoteze distincte) se situeaza intre 59,7 la suta si 68,7 la suta.

Cu aceste corectii, Romania nu mai este in mod necesar pe ultimul loc in clasificarea tarilor din Uniunea Europeana dupa ponderea veniturilor factorului munca in valoarea adaugata neta. Dupa una dintre aceste definitii (si anume aceea in care venitul mixt este luat in calcul in functie de numarul angajatilor pe cont propriu care sunt la randul lor angajatori, acestia fiind considerati a fi reprezentanti ai factorului capital), in anul 2014, Romania era pe locul 21 din 28.

Avand facute corectiile mentionate, rezulta ca, mai degraba, in Romania partea cea mai mare din valoarea adaugata neta din economie revine fortei de munca, si nu factorului capital, asa cum in mod eronat sustin unii analisti. Aceasta tendinta este comuna in Uniunea Europeana, iar Romania nu face exceptie. A promova unele masuri cum ar fi cresterea impozitelor pe venitul din munca, cresterea nesustenabila a salariilor si altele asemenea, doar pentru a creste ponderea ce revine fortei de munca din valoarea adaugata neta este o politica profund gresita, care reduce competitivitatea economiei, indepartandu-ne de obiectivul adoptarii monedei euro.

______

*Exista o corelatie intre dimensiunea venitului mixt si ponderea remunerarii angajatilor in valoarea adaugta neta, corelatie pe care trebuie sa o avem in minte atunci cand interpretam cifrele care arata proportia in care valoarea adaugata neta se imparte intre capital si munca: in tarile in care veniturile mixte sunt relativ mari, compensatiile pentru munca sunt relativ mici, si invers. De exemplu, in Romania ponderea venitului mixt este relativ mare (15 la suta din PIB) si, din aceasta cauza, neglijarea acestui venit duce la valori in mod eronat mici referitoare la partea care revine fortei de munca din valoarea adaugata neta (adica la valori eronat mari referitoare la partea care revine capitalului).


Te-ar putea interesa și:


Mai multe articole din secțiunea Economie »



Citește și
Turul centrului seismic al Capitalei: după cutremur, clădirile nu fac "mușchi"
Setari Cookie-uri