Ovațiile și aplauzele entuziaste cu care este primit președintele ucrainean Zelenski în aparițiile sale înaintea reprezentanților statelor occidentale sunt mai degrabă niște gesturi prin care acești lideri occidentali își satisfac propriul electorat, decât o susținere autentică pentru Zelenski, a cărui țară se luptă să reziste în fața invaziei rusești, în viziunea profesorului universitar Dumitru Borțun, expert în comunicare politică de la SNSPA.

În căutarea sprijinului cu care țara sa să facă față avansului forțelor rusești, Volodimir Zelenski în special, dar și alți reprezentanți ucraineni, s-au înfățișat de mai multe ori în fața parlamentelor mai multor țări occidentale, inclusiv în fața Congresului American, a Parlamentului European și în fața Parlamentului Britanic, fiind primiți cu entuziasm.

"În ciuda acestor manifestări de mare vizibilitate, lucrurile sunt mai complexe: liderii vestici sunt preocupați să câștige aderență din partea electoratului din țara lor, nu sun doar sunt impresionați de povestea eroică a lui Zelenski, care a rămas în Kiev, sub focul bombardamentelor și sub amenințarea de asasinat din partea forțelor ruse", mai explică profesorul.

Potrivit lui Dumitru Borțun, guvernele occidentale sunt dependente de opinia publică din țara lor, pentru că există mecanisme democratice, asta înseamnă democrația reprezentativă, ei își pot obține încă un mandat atât ca partide în țara lor, cât și în ce privește mandatele la Bruxelles sau a Strasbourg, în funcție de aderența pe care o au la publicul lor, adică la electoratul din țara lor.

Liderii statelor democratice află prin diverse mijloace, precum sondajele de opinie, cum se poziționează populațiile țărilor pe care le conduc și încearcă să se alinieze acestei poziționări.

Deci sunt obligate să meargă în direcția aceasta în funcție de ceea ce știu din sondaje și din alte surse în ceea ce privește orientările de valoare ale electoratului lor. De aceea o fac, nu neapărat de dragul lui Zelenski.
Dumitru Borțun, expert comunicare politică

Presa internațională, inclusiv marile instituții media, au fost convinse de „reprezentațiile” lui Zelenski și nu s-au reținut în a-l numi erou sau cu diferite variante echivalente: CNN titra "Zelenski nu-i Churchill. Este mai degrabă un erou neobișnuit", The Guardian îi spunea "simbol al curajului", Washington Post a scris că pe străzile cutremurate de război s-a născut un erou, iar BBC News nota că eroul Zelenski stă sfidător în fața bombardamentelor Kievului.

„Aceste ritualuri, cu ascultarea unui discurs și cu aplaudarea în picioare, încearcă să marcheze existența unui sistem de valori comune. Asta înseamnă că «Zelenski e de-al nostru, iar noi de-ai lui, suntem parteneri». Așadar, aceste lucruri nu sunt gratuite, ele țin de o realitate politică, pe care o numim democrație reprezentativă”, a mai spus Borțun.

Aplauzele cu care este primit Zelenski nu înseamnă că va fi ajutat mai mult

Înflăcărarea cu care este tratată cauza ucraineană în spațiul public - o țară căzută victimă în fața agresiunii rusești -, nu înseamnă, totuși, că Guvernului de la Kiev i se va satisface cererea repetată de a se crea o zonă de excludere aeriană sau de a primi avioane de luptă din partea occidentalilor.

Dacă Zelenski va primi ajutor mai mult decât a primit până acum va depinde de circumstanțe și de oportunități, rămâne să vedem, dar pentru liderii politici – atât din Parlamentul European, cât și din parlamentele statelor occidentale – important este să-i convingă pe alegătorii lor că sunt de partea lui Zelenski, victima, iar nu de partea lui Putin, care este agresorul.
Dumitru Borțun, expert comunicare politică

În aceeași cheie de înțelegere trebuie interpretate și mesajele de respingere cu care Rusia a început să fie tratată de către liderii internaționali, precum momentul în care Serghei Lavrov a fost întâmpinat în Adunarea Generală a ONU, când majoritatea reprezentanților țărilor membre au părăsit sala.

Îl tratăm cu spatele pe un om care nu s-a opus invaziei, care reprezintă paradigma politică de tip imperialist, imperiul care consideră că se poate extinde cât dorește, călcând în picioare voința unor state independente.» Genul acesta de denunț exprimă o paradigmă de gândire diferită, care se bazează pe alte axiome, cum ar fi suveranitatea statelor naționale ca subiecți ai vieții internaționale și respectarea dreptului internațional", potrivit interpretării profesorului Borțun.

Rușii acționează asemenea naziștilor care nu țineau seamă de populații și de suveranitate

Rusia a arătat o conduită foarte similară celei naziste atunci când a început să atace și să cucerească, pe rând, țările din jurul Germaniei, fără să țină seamă de realități precum voința populațiilor și suveranitatea statală, explică Dumitru Borțun.

„Avem nevoie de spațiul vital”, spuneau germanii naziști, deci cucerim. Kremlinul spune că are nevoie de centură de securitate și ocupă Ucraina. Nu mai contează ce își doresc locuitorii din țara care cade victimă sau conducătorii acestei țări.

O asemenea poziționare nu poate fi acceptată în timpurile noastre, în care statele naționale sunt subiectul de drept al relațiilor internaționale, însă a fost ceva normal într-o entitate politică precum Uniunea Sovietică.

Această atitudine este inacceptabilă într-o paradigmă a statelor naționale independente și suverane. În Uniunea Sovietică nu a existat așa ceva: statele componente erau niște filiale locale ale puterii centrale, denumite republici; expresii cum ar fi «la nivel național» sau «interes național» erau înlocuite cu «la nivel republican» și «interes republican».
Dumitru Borțun, expert comunicare politică

Elita conducătoare de la Moscova a vizat chiar proclamarea națiunii sovietice, în perioada lui Leonid Brejnev, act prin care s-ar fi anulat total calitatea de națiune popoarelor care fuseseră cuprinse în imperiul comunist.

„Leonid Brejnev se pregătea, în ultima perioadă a regimului său, să lanseze teoria națiunii sovietice, în ideea că în cei 70 de ani de comunism s-ar fi născut o națiune nouă, cea sovietică. De ce? Ca să rezerve atributul «național» pentru imperiu, iar popoarele componente să rămână mereu într-o relație de subordonare față de Moscova”, a spus Borțun.

Mai presus decât acuzațiile rușilor asupra Ucrainei sunt cele asupra Alianței Nord-Atlantice, pe care rușii o percep drept dominația americană, Ucraina fiind asimilată unei unelte a acestei dominații.

Rușii au gândit mereu statul național într-o relație de subsidiaritate față de Moscova. Iată de ce Putin nu poate să conceapă că ucrainenii au dreptul să decidă singuri din ce alianțe să facă parte și să respingă pretențiile Rusiei, de putere dominatoare. De altfel, principalele sale acuzații nu vizează Ucraina, ci NATO, în care vede un instrument de dominație a imperiului american

Dumitru Borțun, expert comunicare politică

Captiv al gândirii din perioada bipolarității în relațiile internaționale, specifică Războiului Rece, în care țările lumii se împărțeau în cele două mari blocuri conduse de SUA și Uniunea Sovietică, Putin nu concepe să se adreseze Ucrainei, pe care nu o vede de statura țării sale.

„În mentalitatea lui, Putin nu vede un egal decât în SUA, cu care discută «ca de la imperiu la imperiu». Dacă cineva îi vorbește despre dreptul poporului ucrainean de a-și alege aliații, el îi spune că SUA au instalat la Kiev un guvern nelegitim, care e proamerican și care care nu reprezintă voința poporului”, a explicat profesorul.

Sursa foto: YouTube Capture

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Filip Bodoc
Filip este preocupat de feluritele tipuri de limbaj și de modul în care acestea însoțesc și determină legăturile indivizilor și ale comunităților și obișnuiește să își finalizeze observațiile scriind. Absolvent al Facultății de Istorie a Universității din București și specializat pe Relații Internaționale, el consideră că instituțiile de pe teritoriul unui stat – și mai cu seamă cele economice – sunt într-o strânsă întrepătrundere cu...

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Internațional »


Setari Cookie-uri