A existat o multitudine de proiecte internaționale de infrastructură în ultima perioadă. În prezent, sunt surse care vorbesc despre planurile reaparute pentru un tunel transatlantic de 20 de trilioane de dolari, care teoretic ar putea lega Londra și New York în doar o oră, folosind tehnologia tubului vidat. Asta înseamnă 3.000 de mile de vizuini, despre care Newsweek estimează că ar putea dura cea mai bună parte a unui mileniu dacă construcția ar continua în același ritm ca și tunelul de sub Canalul Europei.
În planuri, Norvegia a început luna trecută în proiectul său Rogfast, care promite să fie cel mai lung și mai adânc tunel rutier submarin din lume. În altă parte din nordul Europei, cel mai lung tunel rutier și feroviar din lume, tunelul Fehmarnbelt, între Danemarca și Germania, este programat să fie deschis în 2029.
Nici sudul Europei nu se sfiește de un proiect sau două. Construcția unui nou pod care leagă Grecia și Turcia ar putea fi mai aproape de începere, transmite CNN.
Ideea unui „tunel transatlantic” există de ceva vreme, deși problemele de amploare, cost și utilitate au înăbușit de mult orice evoluție realistă. În timp ce un zbor între Londra și New York City durează aproximativ opt ore, până acum nu era clar dacă trenurile care circulă pe sub ocean ar face călătoria suficient de rapidă pentru a justifica costul construcției, notează Newsweek.
O construcție care ar putea dura sute de ani
Având în vedere că cele două orașe globale se află la o distanță de peste 3.000 de mile, construcția ar dura câțiva ani - tunelul de 23,5 mile care leagă Anglia și Franța a durat șase ani pentru a fi construit - și necesită investiții semnificative. Estimările privind costurile au ajuns la 15,5 trilioane de lire sterline, echivalentul a 19,8 trilioane de dolari.
Cu toate acestea, evoluțiile în tehnologia tubului vidat au făcut conceptul mai viabil. Prin crearea unui vid în interiorul tunelului și folosind vehicule presurizate, trenurile care călătoresc de-a lungul structurii ar putea, teoretic, să atingă viteze de peste 3.000 mph, făcând călătoria dintre Londra și New York de abia o oră.
Acest lucru se datorează faptului că trenurile nu s-ar confrunta cu nicio rezistență a aerului în interiorul tunelului, permițându-le să atingă viteze mai mari decât trenurile neconvenționale. Acest design, care a cunoscut o nouă dezvoltare în transportul indian, este uneori numit „hiperloop”.
Reducerea călătoriei intercontinentale la câteva minute înseamnă că, pentru prima dată, tunelul transatlantic justifică prețul ridicat cu care vine construcția submarină, deoarece ar deveni semnificativ mai eficient și mai ecologic decât zborul.
Idei de proiect pentru tunel: un canal suspendat
Cu toate acestea, încă nu există un decor pentru tunel. Diverse propuneri au sugerat un tunel sub fundul oceanului, în timp ce altele au sugerat construirea lui pe piloni. Un proiect chiar a propus ca tunelul să plutească, ținut pe loc prin cabluri atașate la fundul oceanului.
Canalul Mânecii, care leagă Franța de Regatul Unit, a fost construit pe o perioadă de șase ani. Dacă tunelul transatlantic ar fi construit cu aceeași viteză, ar dura 782 de ani pentru a trece decalajul de 3.000 mile dintre SUA și Marea Britanie.
Trenurile care călătoreau prin vid au fost popularizate de Elon Musk, care a scris o lucrare în 2013, în care propunea trimiterea capsulelor printr-un mediu de vid pentru a reduce rezistența aerului. Testele tehnologiei sunt în curs de desfășurare în India și China, cu planuri de integrare a acesteia în sistemele lor feroviare de mare viteză la nivel național.
