Statisticile facute publice in ultima perioada, cu diferite ocazii, arata ca in ultimii 5 ani au intrat in insolventa 100.000 de firme. Si ca dovada a faptului ca in Romania insolventa nu mai este demult procedura prin intermediul careia o afacere ajunsa in impas poate sa-si gaseasca redresarea, ci doar modalitatea prin care se sterg datoriile pe care asociatii/actionarii nu mai vor sa le achite, sta procentul de 5-6% din firmele intrate in insolventa cu sanse de redresare reala a activitatii.

Beneficiile intrarii in procedura de insolventa nu trebuie ignorate. Recunoasterea incapacitatii de plata sau a iminentei intrarii in incapacitate de plata prin formularea unei cereri de deschidere a procedurii intr-un moment la care situatia financiara a companiei nu a trecut deja intr-o forma de cancer netratabil, poate fi benefica. Nu aceeasi este situatia intrarii in insolventa la momentul la care compania este stoarsa deja de puteri si lichiditati. La acest moment deschiderea procedurii are alte motivatii, intentia din spatele formularii acestor cereri nefiind aceea a resuscitarii, ci aceea a evitarii momentului la care trebuie achitate creantele exigibile. Nu exista alta explictie, decat aceea a incercarii de eliminare a obligatiilor de plata, pentru firmele care asteapta promovarea unei actiuni pana in ultimul moment. O administrare diligenta cunoaste exact situatia financiara si cash-flow-ul, iar momentele de colaps sunt in 99% din cazuri previzibile. Exista un caz celebru in care o mare companie de electronice si electrocasnice din piata a promovat cerere de intrare in insolventa in dimineata urmatoare zilei in care banca incepuse executarea silita. Fara comentarii.

Ce este si mai grav, e ca, in foarte multe situatii, desi la momentul promovarii cererii in instanta se declara ca intentia este aceea de reorganizare a activitatii, in realitate aceasta intentie nici macar nu exista, este doar modalitate de a castiga timp si eventual de a ocoli anumite momente cheie din cadrul procedurii. Creditorii, carora li se insufla speranta ca vor putea sa-si recupereze macar o parte din creanta, devin ceva mai maleabili, mai toleranti, iar planul de reorganizare, de obicei aprobat in forma pe care debitorul o propune. Iar forma planului de reorganizare presupune in cele mai multe situatii recuperarea creantelor de catre creditori intr-un procent foarte mare.