Review restaurant George Butunoiu: Le Bistrot Francais are un nou mare chef!

Sursǎ foto: George Butunoiu

Review restaurant George Butunoiu: Le Bistrot Francais are un nou mare chef!

Aristocratic elegantul restaurant din centrul Bucureștiului are de puțin timp un nou chef, un tânăr latino cu alură de personaj de film: subțire, frumos, deschis, bine dispus, vorbăreț. A învățat Haute Cuisine la școli înalte, a lucrat în unele dintre cele mai cunoscute restaurante cu steluțe Michelin și de lux din Spania și Franța înainte să se mute de tot la București.

Le Bistrot Francais Relais et Chateaux e la fel cum îl știm de atâția ani, desigur, și pe bună dreptate, nu ar avea motiv să schimbe ceva ce arată impecabil. Saloanele, ca dintr-un film de epocă, și ele, sunt puse la conservare pe vreme de pandemie, însă au extins terasa, au trecut cu ea și dincolo de poartă, pe trotuarul foarte larg, construit în mod special în acest fel, pentru terase ca la Paris. Mesele elegante, ghivece cu plante mari și scumpe, luxul pe care centrul Bucureștiului merita să și-l recapete.

Chef Patricio Massimino ne-a pregătit un excelent Bisque de homar albastru de Bretagne, apoi Carpaccio de langustine, Dorade cheviche și Suckling pig from Segovia, toate foarte bune și ele, și o de două ori excelenta Briooche Perdue la final, cu înghețată de vanilie.

Serviciul la fel de bun, ba chiar cu un mic adaos de naturalețe și dezinvoltură, ceea ce nu a făcut decât să mă bucure, fiindcă poți zâmbi și să fii un chelner plăcut chiar și într-un restaurant de mare lux, nu e nevoie să te porți de parcă ai fi pe scena Teatrului Național din apropiere. Prețurile mari, așa cum au fost dintotdeauna, dar nu prea există alternativă viabilă la asta, din păcate.

Da, Le Bistrot Francais Relais et Chateaux e și astăzi cel mai bun restaurant din București, continuator al Haute Cuisine și al luxului aristocratic clasice, pe care mulți le-au văzut doar în filme sau au citit despre ele prin romane. Or, acum când schimbările se fac deja într-un ritm amețitor și în gastronomie – ca peste tot, de altfel – parcă începi să devii original tocmai încăpățânându-te să rămâi tu printre puținii la marile tradiții. Paradoxul frumos al timpurilor noastre, aș completa eu... (GB – aprilie 2021).

Personalizate pentru tine