Cu atribuții mult mai limitate decât discursurile din campania electorală ar lăsa să se înțeleagă, viitorul președinte al României va avea totuși de navigat un context local și internațional extrem de dificil și chiar unic pentru președinții României din istoria postdecembristă. În plus, George Simion sau Nicușor Dan vor fi nevoiți să ”spele” imaginea funcției de președinte al României, după ce Klaus Iohannis și-a încheiat deplorabil precedentul mandat, cu cel mai scăzut nivel al încrederii pe care l-a avut un șef de stat pe ultima sută de metri a activității sale.
Duminică, 18 mai, vor avea loc unele dintre cele mai strânse alegeri din istoria modernă a României, în finală înfruntându-se primarul Bucureștiului, Nicușor Dan, și liderul AUR, George Simion.
În primul tur al alegerilor, Simion a câștigat detașat, cu 40,9% din voturi, în vreme ce Nicușor Dan a obținut 21% din voturi. Cele mai recente sondaje privind turul al doilea arată un echilibru aproape perfect între cei doi candidați.
Citiți în continuare care sunt cele mai importante cinci decizii strategice pe care viitorul președinte al României va trebui să le ia în mandatul său.
”Vindecarea” unei societăți tot mai polarizată ideologic
Pro sau contra vaccin? Pro sau contra UE? Pro sau contra SUA? Diaspora sau românii din România? Sprijinim sau nu Ucraina? Naționalism sau globalism? Stânga sau dreapta? În bună parte, așa a arătat România ultimilor 5 ani, polarizarea societății devenind tot mai evidentă după anul 2020 și criza COVD-19.
Nu, nu suntem unici în lume din acest punct de vedere. Majoritate țărilor se confruntă cu dezbateri similare, indiferent că ne uităm la SUA, Germania, Franța sau Republica Moldova.
”Vindecarea” unei societăți tot mai polarizată ideologic nu este tocmai o decizie propriu-zisă pe care președintele țării trebuie să o adopte. Totuși, el poate da tonul prin retorica și poziționarea sa față de TOȚI românii, atât cei care l-au votat, cât și cei care au votat contracandidatul. Practic, comportamentul și felul în care viitorul președinte va dialoga cu populația va decide dacă în 2030 vom avea o țară mai divizată sau o țară mai unită.
Evident, nimeni nu poate ști cu siguranță cum va aborda viitorul președinte această problemă. Totuși, câteva semnale au fost date deja de cei doi candidați.
”Răspunsul meu este acela că vreau o Românie pentru toți românii. Vreau ca președintele să medieze diferitele opinii contrare și noi toți să ne concentrăm pe obiectivele țării”, a declarat Nicușor Dan ca răspuns la întrebarea ”ce va face cu alegătorii lui George Simion?”.
De cealaltă parte, o postare publicată de George Simion pe blogul său personal, sub titlul „Ce mă fac cu voi?”, a generat controverse intense în spațiul public. Liderul AUR îi acuză pe cei care nu îl susțin electoral de dispreț și prejudecăți față de propriii săi simpatizanți.
”Sunteți exact ce îi acuzați pe votanții noștri/militanții noștri că sunt: subiectivi, cu ochelari de cal, rasiști, homofobi etc. (...) Eu trebuie, din 19 mai, să fiu și președintele vostru. Și abia asta mă neliniștește. Majoritatea sunteți colegii mei de generație / educație / aspirații. Dar nu știu ce voi face cu voi, păreți bezmetici, iraționali și total nedispuși că acceptați că lumea nu este doar cum o vedeți voi. Mai existăm și noi, ceilalți, pe aici”, a scris Simion.
Citiți în acest articol și Ce atribuții va avea viitorul Președinte al României
Alinierea strategică față de SUA și UE, în contextul războiului din Ucraina și al războaielor comerciale
Următorii cinci ani ar putea aduce pe masa președintelui României mai multe decizii strategice cheie privind poziționarea țării în noua arhitectură de securitate a Europei, într-un context dominat de prelungirea războiului din Ucraina, reconfigurarea NATO și războaie comerciale internaționale.
Întrebarea cheie la care viitorul președinte al României va trebuie să găsească un răspuns este cum va putea menține loialitatea strategică față de SUA, păstrând totodată imaginea unui actor credibil în politica externă europeană? Când interesele SUA și UE par să se ciocnească tot mai des, cum va reuși președintele României să împace una dintre tabere, fără a genera nemulțumiri în cealaltă?
În centrul acestei decizii se află flancul estic al NATO, acolo unde România joacă un rol esențial geografic, logistic și diplomatic. Accelerarea militarizării regiunii, prezența permanentă a unor baze americane și intensificarea exercițiilor comune vor presupune nu doar resurse financiare, ci și o repoziționare clară a României ca jucător de securitate în regiune.
Declarațiile președintelui american Donald Trump aduc incertitudini profunde pentru coeziunea NATO și viitorul relației transatlantice, nefiind exclusă chiar retragere parțială a sprijinului politic sau financiar pentru anumite misiuni din estul Europei. Trump vrea ca țările NATO să îndeplinească ținta de cheltuieli militare reprezentând 2% din PIB, și chiar să mărească la 5% acest procent.
România va fi pusă în situația de a-și asuma un rol mai proactiv și mai costisitor în securizarea propriei granițe estice, cu sau fără implicarea directă a Washingtonului.
În paralel, România va trebui să-și reconfigureze relațiile externe într-un context global tensionat și, în mod ideal, să își îmbunătățească totodată relația cu China.
Redresarea deficitului și creșterea taxelor
Cu un deficit bugetar de 9,4% în 2024 și care se încăpățânează să rămână aproape la fel de ridicat și în acest an, România are probleme serioase când vine vorba de a atinge ținta de 7% cerută de UE la finalul lui 2025.
Dacă țara noastră nu atinge nivelul cerut de UE, cel mai probabil vom pierde miliarde de euro din PNRR, fonduri care vor rămâne nealocate. În plus, cercul vicios este completat de faptul că în lipsa fondurilor europene și a reformelor fiscale, încrederea investitorilor se va prăbuși, ratingul de țară va fi retrogradat, iar România va ajunge să se împrumute mai scump de pe piețele internaționale pentru a-și acoperi găurile din buget.
Rezolvarea acestei probleme NU intră în atribuțiile președintelui, chiar dacă ambii candidați au adus în discuție taxele și deficitul în cadrul dezbaterilor electorale prezidențiale.
Citiți și Nicușor Dan, despre creșterea TVA: Dau în scris că nu va crește
Totuși, președintele are anumite pârghii prin care poate influența problema taxelor și a deficitului, prin numirea primului ministru și chiar și eventuala retrimitere în Parlament a unei legi de creștere a taxelor. De menționat însă că președintele poate retrimite în Parlament o singură dată o lege, ulterior el fiind obligat să o promulge, indiferent dacă deputații au fost sau nu de acord cu modificările cerute de președinte.
Autonomia energetică și Neptun Deep, mega-proiectul de gaze naturale din Marea Neagră
Războiul din Ucraina și restricțiile impuse Rusiei de către țările din UE au făcut ca independența energetică a României să nu mai fie doar o lozincă de campanie pentru politicieni, ci o strategie cât se poate de necesară pentru următorii ani.
Neptun Deep este cel mai important proiect de gaze naturale din zona românească a Mării Negre și va poziționa România drept cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană. Proiectul reprezintă un pilon de stabilitate și securitate pentru independența energetică a țării, iar felul în care România îl va administra va fi extrem de important în următorii ani.
Neptun Deep nu înseamnă doar gaze, ci dă României posibilitatea de a avea o poziționare strategică în peisajul pieței de energie din Europa, totul într-un context geopolitic în care UE caută să-și reducă dependența de Rusia.
Fiind administrat de OMV Petrom și Romgaz (companie de stat), fiecare cu o participație de 50%, și fiecare cu investiții de 2 mld. euro, proiectul depinde puternic de deciziile luate în următorii cinci ani de statul român, care are pârghiile necesare pentru a accelera, sau dimpotrivă, pentru a bloca exploatarea.
Aderarea la OCDE
România se află în plin proces de aderare la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), cu obiectivul de a deveni membru cu drepturi depline până la începutul anului 2026.
Aderarea la OCDE este considerată un pas strategic major pentru România. Politicienilor români le place să compare aderarea la OCDE cu aderarea la NATO și UE. Realist vorbind, aderarea la OCDE nu ar avea beneficii atât de palpabile pentru România, precum protecția oferită de Alianța Nord Atlantică sau miliardele de euro obținute de la UE sub formă de fonduri europene.
Totuși, aderarea României la OCDE nu trebuie neglijată, aceasta având rolul de a consolida poziția țării ca partener economic de încredere la nivel internațional și ar spori atractivitatea pentru investiții.
Apartenența la OCDE și plusul de încredere pe care România l-ar obține astfel în fața investitorilor s-ar putea traduce într-un rating mai bun de țară, costuri mai mici de împrumut și mai multe investiții străine în România.
Pentru finalizarea procesului de aderare, România trebuie să obțină avize favorabile din partea comitetelor rămase, ceea ce implică continuarea reformelor în domenii precum justiția, mediul de afaceri și politicile fiscale. Guvernul și-a exprimat angajamentul de a menține ritmul actual al reformelor pentru a atinge obiectivul stabilit pentru 2026 iar președintele țării poate avea un important cuvânt de spus atunci când vine vorba de impulsionarea Guvernului pentru a implementa reformele necesare aderării.
Surse foto: Shutterstock, OMV Petrom
