Luni, 12 august, la ora 22 si 3 minute, ma aflam, impreuna cu o prietena, la intersectia dintre Strada Batistei si Bulevardul Magheru, in spatele hotelului Intercontinental. Kilometrul zero al Bucurestiului, capitala Romaniei, tara membra a Uniunii Europene, care, pana de curand, a detinut presedintia Consiliului Uniunii Europene. Era culoarea rosu pentru pietoni. Aud niste zgomote din partea stanga a semaforului si imi intorc privirea. O femeie era trasa de par si impinsa intr-un Logan visiniu.
Erau peste zece persoane intr-un perimetru de cativa metri, printre care si barbati. Nimeni nu a intervenit nici macar sa strige la individul acela sa o lase in pace pe femeie. Dupa ce a bagat-o cu forta in masina, am reusit sa ii fac o poza individului, in care i se vede fata, dar si numarul de imatriculare si marca masinii. Ma injura. Un moment are intentia sa fuga spre mine, dar renunta. Masina ramane acolo, stationata. Ma indepartez putin, iar la 22 si 5 minute, sun la 112. Mi s-a raspuns dupa cateva zeci de secunde. Am povestit intamplarea operatoarei, cu toate detaliile: loc, numarul masinii, marca autovehiculului, momentul in care a avut loc incidentul etc. Imi spune sa nu inchid, pentru a vorbi si cu politistul de la 112.
Citeste si:
Dupa circa un minut, intru in legatura cu politistul. Ii povestesc si lui toata intamplarea. Ii spun ca am si poza, in caz ca ajuta mai mult la solutionarea cazului. Imi zice ca il dau in urmarire. Terminam conversatia. La 10-15 minute dupa aceasta convorbire, cand mergeam spre casa, m-au sunat din nou de la 112, cu solicitarea de a revenit la "locul faptei". Era deja 10.20 seara. Recunosc ca mi-a fost putina frica pentru ca nu stiam daca acel animal era inca acolo sau plecase. Ma intorc, totusi, gandindu-ma ca sunt cu prietena mea, iar in caz de ceva, una dintre noi poate fugi si alerta politia – care era deja alertata!!! Astept vreo 15- 20 de minute. Trec pe langa mine vreo trei masini de politie, ma ignora. Aflu, intr-un final cand se opreste o masina, ca politistul din centrala daduse gresit numarul meu de telefon – schimbase ultimele doua cifre, iar echipele de pe teren treceau pe langa mine, dar nu opreau, desi eram pozitionata fix unde stabilisem cu ei. Intr-un final, ajung 3-4 jandarmi si vreo 4 politisti. Reiau povestea. Imi iau datele de pe buletin. Apoi incepe o conversatie care are mai mult de-a face cu teatrul absurdului decat cu o actiune a politiei, din 2019, centrul Bucurestiului.
Citeste si:
Prima problema: de ce sectie tine acesta zona – nu stiu daca s-au lamurit nici in acest moment. Imi zic sa astept alt coleg. Vine colegul, in civil. Ii povestesc si lui. Incep sa se intrebe, intre ei, nedumeriti, oare ce camera ar fi putut surprinde toata scena. Cea de pe Inter? Cea din intersectie? Imi dau impresia ca erau prima data cand se gaseau in locul acela. Sa fie oare primul incident din acea zona? Hmmm...Nu se lamuresc nici cu privire la acest aspect, asa ca imi zic sa astept sa vina si "grupul operativ". Vine un pustan de maximum 23 de ani – daca e mai in varsta, felicitari, nu va aratati varsta! Ii povestesc si lui. Ma intreaba daca ma duc acasa. Ii raspund ca „da”. Imi spune sa tin telefonul aproape ca maine s-ar putea sa ma sune sa vin sa dau o declaratie. La sectia 1. Sau la 6. Nu se stie inca sigur. Intre timp s-a facut ora 23 si 20 de minute.
Citeste si:
Ma urc in masina si plec acasa, cu urmatoarele intrebari: de ce nu a intervenit nimeni in momentul in care acea fata era agresata si injurata? Cred ca nici macar nu este vorba de spirit civic, ci de umanitate. Intre timp, am mai aflat ca inca cineva, tot o femeie, aflata in masina din spatele agresorului, a sunat la 112, dar a fost certata ca nu stia sa spuna strada pe care se afla. Doamna s-a oferit sa depuna marturie. Felicitari!
Ce naiba au facut, peste 10 jandarmi si politisti, 3-4 masini de politie, mai mult de o ora, „la fata locului”, cu martorul care daduse din primele cinci minute toate detaliile, in loc sa fie pe urma agresorului care se plimba nestingherit prin Bucuresti?
Cum e posibil sa chemi martorul, pe care agresorul l-a vazut, la fata locului, si sa il lasi sa astept acolo cu zecile de minute pentru ca tu dai sau notezi un numar de telefon gresit. Daca "animalul" se intorcea si ma vedea acolo?
De ce foarte multi oameni considera ceea ce am facut un gest de curaj cand este cel mai normal lucru pe care il poti face in astfel de cazuri? Lipsa de educatie? Frica? Neincredere in autoritati?
In incheiere, mai spun ca este ora 11, au trecut peste 12 ore de la incident, iar eu nu am nicio veste de la politie.
Citeste si:
UPDATE: La ora 12, cativa colegi din presa au primit o reactie oficiala a Politiei Romane.
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
