Deunăzi, am fost abordat de o prietenă cu completarea unui chestionar, pe o temă care m-a făcut în prima fază să-mi dau ochii peste cap: sustenabilitatea.

Este o temă plictisitoare, care nu atrage pe nimeni și totuși, încercând să răspund la chestionar, mi-am dat seama că „sustenabilitatea” înseamnă de fapt „responsabilitate”. Înseamnă în același timp și considerație față de multe aspecte ale vieții: față de mediu, față de comunități, de oameni, de principii morale.

Mi-am pus întrebarea: De ce este sustenabilitatea un subiect atât de plictisitor, lipsit de impact la public, de ce articolele legate de sustenabilitate nu prind la cititori, de ce nu ne interesează?

Tocmai pentru că mi s-a năzărit acest gând, că sustenabilitatea înseamnă responsabilitate, mi-am adus aminte că nu de puține ori, nu prea mi-am asumat responsabilitatea în multe privințe.

Mereu se găsește o scuză: „nu știam”, „nu am putut”, „nu mi-a spus nimeni”, „nu mi-a cerut nimeni să fac asta”, „este de vină educația”, „este de vină anturajul”, „este de vină el sau ea”, „am fost provocat”, „e prea cald afară”, „plouă”, „ninge”, „bătea vântul”, etc. Sunt doar câteva dintre cele mai inofensive scuze. Lista de scuze este uriașă, iar unele motive pentru a nu ne asuma responsabilitatea în multe situații și împrejurări sunt chiar nocive. Căutăm mereu să dăm vina pe altceva sau pe altcineva decât pe noi înșine.

Dar este normal, suntem oameni, suntem subiectivi, ne place să ne gândim la noi ca fiind perfecți moral, că suntem mai buni decât alții. Mereu în poveștile noastre suntem băieții buni, pentru că motivele noastre de a acționa într-un anumit fel sunt mai bune, mai curate, mai nobile decât ale celorlalți, care sunt personajele negative. Realitatea ne arată că adevărul este constituit mereu din viziunile ambelor părți. Adevărul este scris pe ambele fețe ale unei monede, iar uneori, adevărul cel mai pur apare chiar pe muchia acelei monede.

Concluzia acestei inserții este că învățăm prea puține despre responsabilitate, ceea ce afectează în esență conceptul de sustenabilitate.

Cine nu-și mai asumă responsabilitatea?

Cei care comunică pe tema sustenabilității. Majoritatea comunicatelor de presă primite din partea companiilor care vorbesc despre sustenabilitate au rolul doar de a îmbunătăți imaginea acelor companii, au ca scop reclama, componenta comercială și de marketing prevalând în fața adevăratei esențe a sustenabilității.

Când un concept, indiferent care este el acela, este folosit cu scopul de a vinde, cu scopul de a face reclamă, devine din capul locului unul care ne creează disconfort. Oricât s-ar păcăli marketerii, majoritatea oamenilor își instalează extensii de genul AdBlocker pentru a nu mai vedea reclamele, abia așteptăm să se scurgă cele 5 secunde ca să apară butonul de „Skip” pentru a trece peste reclamă. Sunt doar două tipuri de comportament care dovedesc faptul că reclama nu este văzută cu ochi buni.

Cei care comunică despre sustenabilitate nu-și asumă responsabilitatea de a comunica în mod responsabil despre sustenabilitate. De aceea publicul larg nu înțelege ce este aceea „sustenabilitate”. Pare a fi un concept scornit de „hipsteri”.

Cuvântul „sustenabil” pare ales greșit, pare lipsit de impact. Nu-ți creează nicio emoție, nu te zguduie în niciun fel.

Dar trecând de aceste aspecte, nu înțelegem ce este aia sustenabilitate, drept dovadă, comportamentul nostru din viața de zi cu zi ne arată cât de puțin sustenabil ajungem să trăim.

Nu este valabil doar pentru România, dar aș prefera să nu ne mai uităm în curțile altora, ci să ne uităm în a noastră, așa că o să mă refer la tonele de alimente pe care românii le aruncă după fiecare masă de Paște, după fiecare petrecere de Crăciun sau de Revelion. Nu o să mă mai refer și la nunți, botezuri, aniversări și alte ocazii în care se face risipă. O risipă care este cauzată de lipsa de responsabilitate.

O să mă refer la numeroasele articole vestimentare care stau în dulapuri și șifoniere fără să le folosim, la perechile de încălțări pe care le folosim la o ocazie specială și cam atât. Apoi, pentru că nu mai sunt la modă, le aruncăm și pe acelea. Dar nu lăsăm dulapurile goale, le umplem repede cu alte articole care vor avea, cel mai probabil, aceeași viață.

Sunt români care-și schimbă telefoanele în fiecare an sau la doi ani, doar pentru că vor să fie la modă, să aibă telefonul ultimul răcnet, ultima fiță, să-și etaleze statutul.

Avem familii care dețin 2-3 mașini. De multe ori, a doua sau a treia mașină este în plus și degeaba. Este pentru copilul care abia împlinit 18 ani și și-a luat carnetul. Nu are unde să meargă cu ea, pentru că încă nu a terminat școala, dar dacă băiatul vecinului sau fata nu știu cărei rude are, copilul meu de ce să nu aibă? Da’ al meu ce are? Cu siguranță sunt întrebări pe care le-ați auzit.

Sunt doar câteva exemple care denotă lipsa de considerație față de un stil de viață sustenabil.

De ce nu este sustenabil să facem risipă? Alimentele, băuturile, articolele vestimentare, dispozitivele electronice pe care nu le mai folosim și pe care le înlocuim mereu au o amprentă uriașă asupra calității mediului în care trăim.

Vrem o lume cât mai puțin poluată, un aer cât mai curat, dar nu luăm în calcul că producția tuturor bunurilor pe care le folosim presupune punerea în funcțiune a unor fabrici care își pun amprenta pe mediul nostru, presupune utilizarea unor resurse care nu sunt nelimitate. Producția unui smartphone de ultimă generație presupune utilizarea unor materii prime rare, scumpe, iar ce-i mai grav, unele dăunătoare mediului, un exemplu ușor de intuit fiind litiul din acumulatori, iar la noi colectarea deșeurilor electronice nu este una foarte eficientă, nici corespunzătoare. Ne bucurăm că toți membrii familiei au mașină, dar o mașină poluează, consumă carburanți, crește traficul, ne consumă nervii și așa mai departe.

Concluzia acestei idei este că sunt atâtea exemple prin care ne putem da seama că nu ducem un stil de viață sustenabil nici la nivelul celor mai simple sau de bază necesități ale vieții. Ce să mai spunem despre aspectele și mai complicate și chiar mai de impact în ceea ce privește sustenabilitatea.

Consumul responsabil în toate privințele înseamnă sustenabilitate. Acoperirea strictului necesar este o formă de responsabilitate, de sustenabilitate. Iar în acest fel ajungem la cauza acestui stil de viață.

Poți judeca pe cineva că nu consumă responsabil, când toate canalele media ne îndeamnă la consum?

Consumerismul cultivat de țările dezvoltate din Occident și importat și la noi este prima formă de iresponsabilitate. Cu cât consumi mai mult, cu atât se reduc resursele din jurul nostru. Consumând mai mult nu încurajăm sustenabilitatea, iar când sustenabilitatea devine un motor de a încuraja consumerismul, acest concept devine unul pe care oamenii nu și-l pot asuma în așa fel încât să devină o temă care să-i preocupe.

Cum poți convinge un copil să nu mănânce dulciuri, în timp ce muști dintr-o ciocolată? Cum poți convinge un om să se gândească la sustenabilitate, când îl transformi în „consumator”. Consumatorul nu contribuie la sustenabilitate, ci la veniturile și profiturile companiei.

Învață-l pe „consumator” să devină „responsabil”, adică să-și cumpere necesarul pentru o viață sănătoasă atât din punct de vedere fizic, cât și sufletește, cât să nu simtă că-i lipsește nimic, dar campaniile de promovare a produselor și serviciilor nu fac altceva decât să ne alimenteze senzația de lipsuri, dau naștere unor necesități care nu există.

Când o companie mă convinge să cumpăr 3 sucuri, despre care știm cu toții că nu sunt „sănătoase”, pentru că primesc unul gratis, nu mă poate convinge să fiu responsabil, să adopt un stil de viață sustenabil. Cum mă poate face o companie care a obținut nu știu ce „certificat verde” să o cred că se gândește la sustenabilitate, când nici nu-mi explică de ce sunt avantajoase acele măsuri?

Oamenii din aceste companii justifică aceste eforturi folosind exprimări benigne, de genul: Compania noastră este preocupată de sustenabilitate, este preocupată de mediul înconjurător, etc. Sunt fraze lipsite de impact, lipsite de informații. O dovadă că de cele mai multe ori, responsabilii acestor companii nu cunosc nici ei în totalitate ce este aceea sustenabilitate sau chiar nu știu ce înseamnă deloc.

„Sustenabilitatea” s-a transformat într-un simplu termen de marketing, într-un simplu vehicul de vânzări, de reclamă, iar în condițiile astea, publicul larg nu-și poate asuma această temă, nu are cum să fie interesat de acest subiect, deși responsabilitatea pe care o presupune sustenabilitatea este enormă. Este în joc viitorul nostru al tuturor, al fiecărui individ în parte, al urmașilor noștri. Acțiunile noastre lipsite de responsabilitate îi afectează și pe cei din jur, ne afectează și pe noi.

Nu o să mai intru în subiectul de discuție „schimbări climatice”, un alt termen lipsit de impact, de rezonanță. Sunt cuvinte slabe, care nu creează nicio emoție. Aceste „schimbări climatice negative” sunt cauza unei lipse de responsabilitate, adică lipsa unei viziuni sustenabile. Verile acestea cu temperaturi record, cu incendii în toată lumea sunt rezultatul unei lipse de viziune sustenabilă.

Una dintre întrebările din chestionarul care a dat naștere acestei opinii era „dacă este un concept clar” pentru mine și dacă „da”, cum aș defini-o. Am răspuns că trebuie să fie o soluție de viitor, un concept de considerație față de mediu, față de comunități, de oameni, de principiile morale. Morale pentru că „sustenabilitatea”, ca termen, nu este folosit în mod responsabil.

Așa că, toți cei care comunicați pe această temă, învățați-i pe oameni ce înseamnă cu adevărat sustenabilitatea, arătați-le ce efecte negative pot avea acțiunile nesustenabile și vor înțelege de ce trebuie să adopte o viziune sustenabilă, de ce să-i intereseze „sustenabilitatea”. Atrăgând atenția asupra esenței acestui concept și acționând la rândul vostru în mod sustenabil și lipsit de interes, oamenii vor înțelege valoarea produselor și serviciilor oferite de voi și le vor alege în detrimentul acelor companii care au o viziune nesustenabilă, și veți avea de câștigat. Oamenii îi apreciază pe cei cărora le acordă atenție, prin urmare simt nevoia să-i susțină pe cei care se gândesc la ei și la viitorul lor. În acest fel, veți susține și sustenabilitatea afacerilor voastre.

Sursa foto: Shutterstock

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Adrian Ungureanu
Venit în Capitală în 2007, ca orice copil de provincie cu tolba plină de vise, primul fiind acela de a deveni comentator sportiv - următorul Cristian Țopescu - Adrian a ales să-și înceapă cariera de jurnalist scriind în presă. Deși era abia în al doilea an la Facultatea de Jurnalism , Adrian și-a găsit un loc de muncă la ziarul ” Curierul Național ”. A realizat abia la interviul de angajare că nu mai există departament de sport la ziar, dar asta...

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Social »



Setari Cookie-uri