În ultima săptămână am vizitat Parcul Național Pădurile Bavareze (Bayerischer Wald) din Germania, o zonă de pădure montană nu foarte spectaculoasă, dar care, prin felul în care este organizată, administrată și valorificată din punct de vedere turistic, m-a făcut să îmi dau seama cât de mult ar avea de câștigat România, și mai ales comunitățile locale, dacă am fi în stare să trecem peste orgolii, interese pe termen scurt și eterna suspiciune față de străini.

Cine sunt cei de la Conservation Carpathia și de unde vine puterea financiară a unei fundații care cumpără zeci de mii de hectare de pădure în Făgăraș?

Conservation Carpathia (FCC) a semnat săptămâna aceasta un parteneriat cu Parcul Național Bayerischer Wald, o formalitate care marchează cooperarea dintre Fundația românească și cel mai mare parc național din Germania.

Conservation Carpathia (FCC) nu este doar o simplă fundație ”verde”. Obiectivul declarat al acesteia, cel de a conserva o suprafață cât mai mare din pădurile din Carpați, precum și de a opri tăierile ilegale de păduri, este susținut de elementul cheie care lipsește majorității ONG-urilor ce militează pentru protejarea naturii: banii.

De la înființare și până în prezent, FCC a cumpărat peste 25.000 de hectare (ha) de pădure în munții Făgăraș pe care le administrează pe cont propriu sau prin intermediul unui ocol silvic privat.

Unul dintre principalii finanțatori ai Fundației este Hansjörg Wyss (87 de ani), un miliardar elvețian care a făcut majoritatea averii (aproximativ 5 mld. dolari) prin intermediul Synthes, o companie care produce dispozitive medicale. De anul acesta, Wyss este și co-proprietar al celebrului club de fotbal englez Chelsea, după ce rusul Roman Abramovic a fost forțat să își vândă deținerea în urma războiului din Ucraina.

Un alt important membru fondator al FCC a fost Doug Tompkins, omul care a înființat brandul de îmbrăcăminte The North Face. Tompkins a decedat în 2015.

În consiliul director al FCC se află și oameni de afaceri și antreprenori respectați în mediul de business românesc, printre care Iulian Stanciu (fondator eMag) și Ovidiu Șandor (unul dintre cei mai mari dezvoltatori imobiliari din Timișoara)

Citeste si:
Ce destinații preferă românii care își petrec vacanța în Germania
Care sunt destinațiile de...

Nu în ultimul rând, Fundația primește donații importante, uneori de ordinul zecilor sau sutelor de mii de euro, din partea unor companii locale precum eMag, ING, Banca Transilvania, EY sau Zentiva.

Dincolo de toate aceste companii, multinaționale, oameni de afaceri și antreprenori se află omul din teren - Christoph Promberger, un inginer silvic german venit în România în anul 1993 și care în 2007 a lansat Fundația Conservation Carpathia, acolo unde astăzi ocupă funcția de director executiv, alături de soția sa, Barbara.

Christoph Promberger - Director Executiv, Fundația Conservation Carpathia.

Parcul Național Făgăraș – ”destinația finală” pentru Conservation Carpathia

În afară de obiective generale, precum cele ce țin de conservarea și protejarea ecosistemului din munții Carpați, principalul obiectiv ”palpabil” al celor de la Conservation Carpathia este înființarea Parcului Național Făgăraș.

Citeste si:
SUA interzic echipamentele chineze de telecomunicații. Ce companii...
OFICIAL l SUA interzic...

Este și motivul pentru care FCC cumpără practic orice pădure scoasă la vânzare din zona munților Făgăraș.

”Am cumpărat peste 26.000 de hectare în România. De ce cumpărăm păduri? Din două motive: pentru conservarea acestora și împiedicarea tăierilor ilegale, precum și pentru a putea merge la statul român și să îi propunem să donăm aceste păduri dacă și autoritățile vin la rândul lor cu pădurile pe care le dețin pentru a crea împreună Parcul Național Făgăraș. Eu nu vreau ca FCC să țină aceste păduri la nesfârșit. Nu mă consider propietar de păduri, ci mai degrabă administrator”, menționează Christoph Promberger.

În afară de logo și Hotărârea de Guvern, Munții Făgăraș au toate ingredientele necesare pentru a deveni un Parc Național. Din punct de vedere natural, aveți tot ce vă trebuie.

Citeste si:
Ferma Cobor reintroduce sura de stepă, un tip de carne de vită...
Ferma Cobor reintroduce sura...

Franz Leibl, șeful Administrației Parcului Național Pădurile Bavareze

Îmi explică însă faptul că nu se grăbește să obțină acordul statului pentru înființarea Parcului Național.

”Să dai o lege prin care declari o suprafață de câteva sute de mii de hectare ca fiind Parc Național este simplu. În timpul guvernului Cioloș chiar am avut o deschidere foarte mare din partea autorităților în această privință și mi-au spus ‘desigur, haideți să facem asta repede, într-un an de zile, cât avem mandat’”.

Spune însă că a refuzat, temându-se că înființarea unui Parc Național ”pe repede înainte”, forțând comunitățile locale să se alăture inițiativei fără convingerea lor prealabilă, ar fi dus cel mai probabil la un eșec.

Heinrich Vierlinger, 80 de ani. Fost cadru militar, în prezent ghid voluntar pentru Parcul Național Pădurile Bavareze.

Citeste si:
FOTO | Ferma Cobor, locul din România care nu vrea să ajungă Poiana...
GALERIE FOTO | Ferma Cobor,...

”Fără explicații și fără o colaborare cu satele și comunele care ar intra în Parcul Național Făgăraș, proiectul ar fi picat în câțiva ani, probabil la următoarea schimbare de Guvern. Un astfel de eșec ar duce la închiderea oricăror discuții privind înființarea unui Parc Național timp de 10 ani sau chiar mai mult, iar acesta este un lucru pe care vrem să îl evităm”, spune Promberger.

Care este atunci planul pe termen lung al FCC?

”Să explicăm comunităților locale ce presupune intrarea lor într-un Parc Național, care sunt avantajele socio-economice ale acestuia, și nu în ultimul rând să creăm infrastructura necesară unui Parc Național înainte de lansarea oficială a acestuia”, adaugă el.

În mod normal nu aș fi dat o importanță foarte mare ”infrastructurii necesare” unui Parc Național. Până la urmă vorbim de natură, ba chiar de o natură asupra căreia amprenta omului trebuie să fie cât mai mică, dacă nu chiar inexistentă, așa că de ce punem cuvinte precum ”infrastructură”, ”păduri virgine” și ”conservarea naturii” în aceeași frază?

Citeste si:
Ministrul olandez de Externe: Vom susține aderarea României la...
Ministrul olandez de Externe:...

Exemplul Pădurilor Bavareze m-a făcut să realizez cât de mult contează această ”infrastructură” pentru un Parc Național, dar și pentru satele și comunele care fac parte din acesta. Mai multe despre exemplul nemților, în rândurile de mai jos.

”Îngrădire” de câteva hectare special amenajată pentru zimbri

Pădurile Bavareze – o ”mașină” nemțească bine unsă, care a transformat total cea mai săracă zonă din regiune

Parcul bavarez are 350 km de poteci amenajate pentru turiști și 100 km pentru biciclete. Toate sunt extrem de bine marcate și semnalizate pentru o navigare ușoară.

Până în anii ’70, satele și comunele din apropierea pădurilor bavareze, (sud-estul Germaniei, aproape de granția cu Cehia) erau cele mai sărace din regiune, industria lemnului fiind aproape singura sursă de venituri pentru comunitățile locale. În prezent însă, comunele din regiune au devenit un pol de prosperitate economică bazată în proporție covârșitoare pe turism. Câteva cifre și elemente cheie pentru evidenția unde se află acum regiunea din punct de vedere economic:

  • Parcul înregistrează circa 1,3 milioane de turiști anual (majoritatea covârșitoare sunt germani). Pentru comparație, în primul semestru din acest an, România a avut 4,4 mil. turiști (84% români).
  • Fiecare turist cazat în parc cheltuiește zilnic aproximativ 78 de euro.
  • Bugetul unei comune de mici dimensiuni (Neuschönau, cca 2.000 locuitori) ajunge la 7,5 mil. euro pe an. Suma reprezintă o cotă parte din încasările din TVA, impozit pe profit, taxe locale, etc, de la localnici. Aproximativ 40% din sumă provine din sectorul turistic.
  • Fiecare turist care se cazează într-o localitate din Parc sau din apropierea parcului plătește automat o taxă cuprinsă între 1 și 2,3 euro/persoană/noapte (inclusă în prețul cazării). În schimb, acesta primește un card care îi permite folosirea gratuită a transportului în comun, precum și diverse discount-uri la punctele de atracție din zonă.
  • Parcul este finanțat în proporție covârșitoare de Guvernul german. Bugetul anual alocat parcului variază în general între 20 și 25 mil. euro.
  • Satele și comunele din regiune, in general comunități de doar câteva sute sau mii de locuitori, sunt asociate și desfășoară împreună activități de promovare a zonei.
  • Localnicii din comune au rezervate locuri speciale pentru noi construcții imobiliare, astfel încât localitățile să nu fie ocupate în totalitate de investitori sau locuitori germani proveniți din alte regiuni.

Includerea zonei în ceea ce a devenit Parcul Național Pădurea Bavareză - Bayerischer Wald (începutul anilor ’70) nu a fost deloc ușoară. Temându-se că își vor pierde singurele surse de venit ca urmare a unor decizii luate de ”orășeni”, localnicii s-au opus deciziei și în unele cazuri chiar i-au alergat pe reprezentanții administrației centrale care veniseră să discute cu primarii și consiliile locale.

De asemenea, ziarele din zonă au publicat scrisori de la localnici în care acuzau faptul că înființarea parcului le va distruge identitatea culturală, iar includerea elevilor din școli în programe educaționale organizate de reprezentanții Parcului este de fapt o ”spălare a creierelor” încă de la vârste fragede.

”Unele dintre aceste argumente, precum cel potrivit căruia parcul național ar distruge identitatea culturală locală, le-am auzit și în România, iar asta mă face să cred că suntem pe drumul cel bun. De ce spun asta? Pentru că m-am născut și am crescut în regiunea Pădurilor Bavareze și am văzut că realitatea este cu totul alta. Am văzut cu ochii mei cum această zonă s-a transformat total atât din punct de vedere ecologic, dar și din punct de vedere socio-economic. În Germania a fost nevoie de 40-50 de ani pentru ca oamenii din comunitățile locale să accepte total ideea Parcului Național și să realizeze că Parcul le aduce prosperitate. Sunt sigur că în România nu va dura atât de mult. Trăim cu totul alte vremuri comparativ cu anii ’70-80”, spune Christoph Promberger.

Parcul Național Pădurea Bavareză are 25.000 de hectare și se continuă în Cehia (+65.000 ha), acolo unde zona este de asemenea inclusă într-un parc național.

Împreună, cele două parcuri reprezintă cea mai mare zonă împădurită din Europa Centrală.

Cifrele sunt totuși mici comparativ cu zonele împădurite din Europa de Est, iar pentru a pune lucrurile în perspectivă nu trebuie menționat decât că pădurile din Făgăraș care ar putea fi incluse într-un Parc Național (cel puțin în faza inițială) ocupă 200.000 de hectare, potrivit estimărilor FCC.

Ce poți vedea în Pădurile Bavareze

Centru de informare în Parcul Național bavarez. A costat aproximativ 15 mil. euro și include un muzeu, centru de conferințe, restaurant și zonă de informare turistică.

La fața locului, Pădurile Bavareze oferă vizitatorilor un cadrul natural plăcut drumețiilor, dar care, realist vorbind, nu se evidențiază prin ceva foarte spectaculos când vine vorba de ecosistem. În schimb, Parcul este împânzit de o infrastructură bine pusă la punct menită să facă viața ușoară turiștilor, și, bineînțeles, să îi facă să reviziteze parcul.

De la potecile foarte bine marcate pentru turiști și bicicliști, la muzee, piscine, țarcuri unde pot fi observate animale sălbatice (râs, bizon, lupi, bufnițe, etc), plimbări pe ”vârful copacilor” și centrele de informare care au costat zeci de milioane de euro, totul este uniformizat și pus la punct astfel încât turistul simte că are mereu ceva de făcut și totodată simte cu adevărat că vizitează un Parc Național, și nu câteva zeci de comune, fiecare cu propriul primar și propriile interese.

Turn construit pe un Canopy Trail (”potecă” de lemn pe vârful copacilor). A costat 1 mil. euro și a fost construit în doar trei luni de zile.

Deși pare cel cel mai banal clișeu ce poate fi menționat, România chiar are peisaje naturale mult peste cele ale nemților, iar acest lucru îl recunoaște și Franz Leibl, șeful Administrației Parcului Național Pădurea Bavareză și omul care după o vizită în munții Făgăraș s-a îndrăgostit de peisajele și calitatea naturală a ecosistemului românesc. De altfel, Leibl este și principalul promotor al parteneriatului dintre Parcul bavarez și Fundația Conservation Caprathia.

În afară de logo și Hotărârea de Guvern, Munții Făgăraș au toate ingredientele necesare pentru a deveni un Parc Național. Din punct de vedere natural, aveți tot ce vă trebuie. La noi a fost invers: în anii ’70 s-a hotărât să avem aici un Parc Național deși nu aveam nimic. Noi oamenii am creat infrastructura, am înfrumusețat și am protejat pădurile pentru a avea ceea ce vedeți acum”, spune Franz Leibl.

Cabană într-o tabără destinată elevilor.

Acesta subliniază faptul că parcul bavarez nu se promovează activ în rândul turiștilor străini, motivul fiind simplu: ”Vrem turiști de calitate. Vrem oameni cărora le place natura și care pot chelui mai mult. 1,4 milioande turiști sunt suficienți”.

În pandemie, a fost clar că mulți dintre noii turiști veniți în parc nu erau obișnuiți cu natura. Ca urmare, am avut probleme atât cu cei care lăsau gunoaie în urma lor, cât și cu cei care refuzau să rămână pe potecile destinate turiștilor.

Michael Großmann, Director al Rangerilor Parcului Național Pădurile Bavareze

De calitatea turiștilor care vizitează Pădurile Bavareze m-am convins singur în cele patru zile petrecute în Parc. Astfel, deși am văzut numeroase grupuri de turiși care vizitau parcul - de la pensionari, la tineri care își plimbau nou-născuții în cărucioare prin pădure (vezi foto mai jos), la grupuri de adolescenți – nu am reușit să număr decât două ambalaje aruncate în pădure, un lucru care din păcate îmi este imposibil să mi-l imaginez atunci când mă gândesc la orice zonă tranzitată de turiști în România.

Nemții recunosc însă că lucrurile nu sunt chiar mereu roz atunci când vine vorba de educația turiștilor.

Michael Großmann, Director al Rangerilor Parcului Național Pădurile Bavareze și director al Asociației Europene a Rangerilor, îmi povestește că în timpul pandemiei parcul a înregistrat o explozie a turiștilor germani, care neavând voie să părăsească țara din cauza restricțiilor COVID-19, au luat cu asalt parcul.

Turbărie (teren mlăștinos) în Pădurile Bavareze

”Din păcate însă, a fost clar că mulți dintre ei nu erau obișnuiți cu natura și era pentru prima dată când vizitau un astfel de loc. Ca urmare, am avut probleme atât cu turiștii care lăsau gunoaie în urma lor, cât și cu cei care refuzau să rămână pe potecile destinate turiștilor și încercau să ajungă în zone de conservare, protejate, unde accesul era interzis”, spune el.

Nu în ultimul rând, o altă problemă a pădurarilor germani este mai… contemporană: influencerii care în goana după followeri și like-uri ignoră regulie dintr-o zonă naturală protejată.

Am avut, de exemplu, o foarte populară influenceriță care s-a filmat într-o cascadă periculoasă și unde înotul era interzis. O săptămână mai târziu aveam zeci de alți turiști care încercau să facă același lucru. Cazuri de genul acesta s-au înmulțit clar în ultimii ani.

Michael Großmann, Director al Rangerilor Parcului Național Pădurile Bavareze

Partea care nu dă bine în poze a unui Parc Național: Natura lăsată să fie natură

Privind fotografiile de mai jos fără niciun context în afara mențiunii că sunt realizate într-o zonă protejată, acestea pot ridica semne de întrebare și pot alimenta retorica celor care susțin că un parc natural poate aduce un deserviciu comunităților locale.

Care este însă povestea peisajelor din imagini?

În anii ’80, câteva zeci de hectare din Pădurea Bavareză au fost puse la pământ de vântul puternic. Odată cu acest eveniment parcul s-a confruntat cu o invazie a cărăbușului de scoarță, o insectă care atacă în special copacii ”bolnavi”, așa cum erau cei doborâți de vânt. Acesta a fost începutul, iar timp de aproximativ 20 de ani (până în 2007) o treime din parc a fost puternic afectată, în măsuri diferite, de atacul cărăbușului.

Administratorii parcului au susținut că nu trebuie luată nicio măsură pentru combaterea invaziei, astfel încât ”natura să fie lăsată să fie natură” și să se regenereze singură ulterior. De cealaltă parte, o parte din comunități au cerut tăierea pădurilor afectate și curățarea zonelor afectate de invazia insectelor.

Adevărul este că pentru noi, localnicii, a fost extrem de greu să vedem cum dealurile împădurite ale copilăriei mureau în fața ochilor noștri și nu puteam să facem nimic doar pentru că era Parc Național. Acum, la 10-20 de ani distanță, natura revine.

Ernst Kandlbinder, primarul municipalității Mauth-Finsterau

Au urmat ani de dezbateri și controverse, timp în care o parte din pădurea afectată a fost tăiată, în vreme ce, pentru o bună parte din suprafața parcului, s-a hotărât să nu se intervină în niciun fel.

În prezent, trunchiurile copacilor afectați încă sunt vizibile în anumite părți ale Pădurilor Bavareze, dar în imediata apropiere a acestora sunt vizibili și noi brazi sau molizi răsăriți în mod natural și care în câțiva ani vor duce la o reîntinerire a pădurii.

De cealaltă parte, zonele ”curățate” de copaci arată acum precum o stepă, reîmpădurirea artificială neavând foarte mare succes până în prezent.

Schimbările climatice globale fac tot mai dese invaziile cărăbușilor de scoarță, problema nemților urmând să devină, cel mai probabil, și o problemă românească în anii care vor urma.

Va avea România un Parc Național care să se ridice la nivelul celor din Germania? Rămâne de văzut.

Vom avea controverse cu privire la motivele pentru care este nevoie de o Fundație cu finanțare preponderent străină să ne împingă de la spate să ne protejăm propriile păduri? Cu siguranță.

Sursa foto: Wall-Street.ro

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Ionut Sisu
Ionuț Șișu scrie pentru Wall-Street.ro din anul 2011, iar în prezent ocupă funcția de redactor-șef adjunct . El și-a început activitatea în presă în 2007, în departamentul de limbă engleză al Mediafax monitorizare. În perioada 2008-2009, Ionuț a acoperit domeniile piețe de capital și finanțe personale în cadrul Business Standard, publicația de afaceri a trustului Realitatea-Cațavencu. După o scurtă perioada de timp în cadrul Corect...

Te-ar putea interesa și:

Mai multe articole din secțiunea Social »



Setari Cookie-uri