Chiar avem nevoie de o zi a femeii? Antropolog: Este ca și cum le dăm și lor o zi din 365 ca recompensă pentru tratamentele sexiste

Ziua Femeii nu este întâmpinată de toate țările cu munți de flori și ciocolată. Cu toate că perioada comunistă a egalizat într-un anume fel salariile între femei și bărbați, antropologul Radu Umbreș spune că Ziua Femeii este o ironie amară. Mai mult de atât, dacă privim spre Vestul Europei, ciocolata este preschimbată în proteste, iar florile în amintirea mai puțin frumoasă a statutului de femeie.

Ce înseamnă 8 martie pentru România? Flori, ciocolată și ieșiri în oraș „ca fetele”. În cultura românească am observat că celebrăm această sărbătoare doar din unghiurile ei pozitive. Cu toate acestea, dacă privim spre Vestul Europei, observăm că femeile de acolo se raportează astfel la această sărbătoare: dau florile din mână pe pancarte cu mesaje feministe.

„Există o ironie amară cu privire la ziua Femeii. Pe de o parte alocăm o zi specială în care celebrăm femeile, pe de altă parte societatea noastră tratează în multe feluri femeile ca fiind inferioare bărbaților. Exagerând un pic, e ca și cum le dăm și lor o zi din 365 ca recompensă pentru tratamentele sexiste cu care se confruntă zilnic”, a declarat Radu Umbreș.

El spune că această contradicție este semnalată în țările din Vest unde mișcările feministe nu mai acceptă doar momente simbolice de prețuire a femeilor, ci solicită respect, egalitate, și echitate în relațiile dintre sexe în absolut toate dimensiunile vieții sociale.

Citeste si:

Nu vreau să spun că Ziua Femeii este o sărbătoare sexistă, dar este totuși fascinant că avem o Zi a Femeii, o Zi a Copilului, ceea ce sugerează că sunt niște categorii mai speciale de oameni, în timp ce ființa umană ”standard” este bărbatul matur ce nu are nevoie de celebrare pentru că oricum ocupă poziția socială dominantă mereu.
Radu Umbreș, antropolog

Este interesant de observat că perioadele în care femeile deveneau mai independente erau cele triste pentru istorie, mai exact, în război., atunci femeile și-au căpătat autonomia de voie de nevoie. Strict legat de România, perioada comunistă, cu toate problemele ei, a dat mai multă autonomie femeilor: în unele situații acestea aveau salarii mai mari decât bărbații. Radu Umbreș spună că, cu toate avantajele pe care le-a dat comunismul femeilor, nu trebuie să uităm de îngrădirea unor drepturi care le punea viața în pericol.

Citeste si:

„Este adevărat că țările comuniste au oferit femeilor drepturi și poziții sociale mai bune decât în perioadele anterioare. De exemplu mama mea avea un salariu mai mare decât directorul întreprinderii. Insă deseori încadrarea lor în muncă salariată a devenit o povară suplimentară peste munca domestică ce a rămas în continuare în responsabilitatea femeilor. Mai mult, în România am avut o politică pronatalistă ce a inclus interzicerea avorturilor și a provocat imensă suferință pentru femei”, spune acesta.

Cu o floare nu se face primăvară: Oferă bărbații flori doar la ocazii?

Dacă privim spre modurile în care sunt „cinstite” femeile din România, un studiu arată peste 70% dintre femei primesc flori doar la ocazii speciale. Știm că respectul nu stă în polen sau șnururi alb cu roșu, doar că este interesant de observat că bărbații din România sunt împinși să facă gesturi pentru partenerele lor mai mult de dragul tradiției.

Citeste si:

„Oferirea de flori este, în primul rând, o tradiție mai repede formată în modernitate și în spațiul urban. În rural, florile cresc în grădină și pe câmp, nu există florării și nici obiceiul de a oferi buchete nici măcar la ocazii speciale. Florile sunt deseori asociate cu perioada de curtare romantică, iar aceasta este totuși limitată în timp, iar relațiile intre parteneri devin cu timpul ceva mai mult axate pe interacțuni pragmatice și ceva mai puțin pe gesturi simbolice de afecțiune sau iubire”, spune antropologul.

Radu Umbreș spune că există o presiune socială de a face ceea ce fac și alți bărbați de aceste zile speciale, dar și un moment de coordonare între așteptările femeilor și disponibilitatea bărbaților.

Sursă foto: Pixabay

Sunt femeile mai vulnerabile decât bărbații?

Antropologul punctează că vulnerabilitatea nu este o nevoie, ci o condiție naturală a oricărei ființe, fie că este vorba de femei sau de bărbați. Cu toate acestea, el menționează că în cazul femeilor formele de vulnerabilitate sunt cele specifice capacității fizice: perioadele de vulnerabilitate din timpul maternității, riscul de abandon de către parteneri sau după conceperea copiilor.

Citeste si:

„Imaginea feminității se poate construi în jurul vulnerabilității prin conjuncție cu protecția pe care o oferă sexul opus în cadrul mutualismului dintre parteneri. La fel de bine am putea spune că masculinitatea se construiește în jurul imaginii bărbaților ca protectori ai integrității fizice și sociale a femeilor din viața lor, cu rolul de soț dedicat și tată implicat. Însă putem să ne uităm și invers și să remarcăm că și bărbații au propriile lor vulnerabilități în ceea ce privește statusul social și capacitatea lor reproductivă, iar feminitatea se construiește și ea ca formă de protecție a partenerilor, fie că este vorba de sprijin emoțional sau fidelitate sexuală”, explică antropologul.

Umbreș explică că fie că vorbim de vulnerabilitate sau de putere, bărbații și femeile se află într-un raport de interdependență și complementaritate în care principiul ideal este cel că, dincolo de multe similarități între genuri, bărbații și femeile sunt diferiți dar egali și că au nevoie de relații și interacțiuni mutual avantajoase pentru a-și dezvolta potențialul uman.

Citeste si:

„Aș sublinia că nu putem vorbi de feminitate sau masculinitate separat, pentru că aceste două concepte se definesc mereu unul în raport cu celălalt, iar istoria umanității conține o serie de negocieri dinamice a raporturilor de putere și de cooperare între sexe”, concluzionează acesta.