7 imagini
Ce performanțe are noul Audi Nuvolari
Audi a „pensionat” bătrânul R8 în 2023 după două generații ale modelului cu motoare V8 și, apoi, V10 amplasate central. La acel moment, producătorul din Ingolstadt anunța că nu ia în calcul un succesor direct și, într-adevăr, Audi Nuvolari nu se vrea a fi un alt R8, ci un model și mai exclusivist.
Încă din 2025 s-a vorbit despre o posibilă revenire a Audi în arena supercar-urilor, marca având nevoie de un „halo product” în contextul intrării în Formula 1. Și, pe scurt, asta și este Nuvolari, un model înrudit cu Lamborghini Temerario, de la care preia trenul de rulare și platforma, dar care va fi mult mai scump la vedere decât mașina construită în Sant'Agata Bolognese pentru că Audi nu plănuiește să producă decât 499 de unități.
Conform CEO-ului Gernot Dollner, care a participat la lansarea organizată pe Coasta de Azur, la o aruncătură de băț de traseul stradal din Monaco, care va găzdui în acest weekend Marele Premiu de F1 din Principat, noua mașină folosește unele lecții pe care germanii le-au învățat (deja) din Marele Circ.
Nu e clar la ce se referă Dollner, pe lângă placa de PR inevitabilă, dar Nuvolari propune 987 cai putere (1.001 PS) și 2.250 Nm, dintr-un V8 biturbo de 4.000 cmc ajutat de trei motoare electrice. Cu o viteză de top de peste 350 km/h, mașina va fi cea mai puternică și cea mai rapidă din istoria companiei, iar noi sperăm că va da naștere și la un nou model de GT3 care să înlocuiască R8 LMS GT3 Evo 2 din prezent.
Nuvolari va fi și primul model de serie care va utiliza noua filozofie de design Audi sub conducerea directorului de creație Massimo Frascella. Designul monolitic, definit de configurația motorului central al vehiculului, este similar cu cel al Concept C, pe care Audi l-a dezvăluit în 2025. Wall-Street.ro a putut vedea acel concept în cadrul IAA Auto 2025 (Munchen), iar majoritatea discuțiilor din jurul său sugerau că mașina va inspira o nouă sportivă pe calapodul lui Audi TT, dar iată că marca cu cele patru cercuri a mers chiar mai departe.
Interiorul este minimalist, centrat pe șofer, cu toate comenzile și funcțiile esențiale direct în câmpul vizual al șoferului. Culorile folosite în cabină, precum și interfața om-mașină, fac aluzie la mașina de curse Auto Union Type C din perioada interbelică. Acest monopost a fost pilotat și de Tazio Nuvolari, sursa de inspirație pentru Audi Nuvolari.
Audi nu a confirmat unde va fi produs noul model și nici nu a spus public câ mașina este derivată din Temerario, însă toate semnele indică asta: modelul propune un layout tehnic similar, propulsie hibridă plug-in, o motorizare V8, iar puterea este similară (Lamborghini-ul oferă 907 cai putere). În plus, actualul director tehnic al Audi, Rouven Mohr, a fost șeful tehnic de proiect în timpul dezvoltării lui Temerario.
Noul model a fost dezvoltat în doar 14 luni
Versiunea Audi a fost gata în timp record, scrie Autocar, doar 14 luni de zile, tocmai pentru a putea fi lansată în timpul sezonului inaugural al Audi în F1. Ceea ce este interesant este că doar motorul termic dezvoltă aproape 790 de cai putere pe cont propriu și se turează până la 10.000 rpm.
Pe lângă acesta, mai există trei motoare electrice cu flux axial, fiecare oferind aproape 150 de cai putere. Două dintre motoare, plasate pe puntea față, sunt răcite cu ulei, iar acestea oferă majoritatea cuplului maxim covârșitor pe care-l dezvoltă sistemul. Cel de-al treilea motor se află între agregatul termic și transmisia, în spate. Bateria lui Nuvolari este mai mare decât cea a lui Temerario, 7,3 kWh față de 3,8 kWh la Lamborghini.
Accelerația de la 0 lla 100 km/h se realizează în 2,6 secunde (cu doar 0,1 secunde mai rapid ca Temerario, în ciuda diferenței de ~80 cai putere), iar de la 0 la 200 km/h durează doar 6,8 secunde. Puterea este livrată către ambele punți printr-un sistem nou de torque vectoring pe care Audi îl denumește „Predictive Quattro”, care permite distribuția diferită de cuplu la fiecare roată în timpul mersului, pe baza datelor de la diverși senzori care măsoară input-urile șoferului, starea mașinii și nu numai.
Modurile de condus sunt diverse: E-Hybrid, Balanced, Dynamic, Dynamic+ și Track. Ele pot fi selectate de pe volan, iar Audi susține că, inclusiv în modurile sportive de condus, o bună parte a frânării pe față se face cu ajutorul motoarelor electrice, care astfel fac și regenerare de energie.
Caroseria este construită din CFRP (carbon fiber reinforced polymer), elementele de caroserie fiind plasate pe un spaceframe. Partea pasivă de frânare, cu frâne ceramice, folosește un sistem brake-by-wire. Audi nu a confirmat un preț, dar ne putem aștepta ca mașina să coste peste 700.000 de euro. De asemenea, Audi North-America a transmis că specificațiile versiunii pentru Statele Unite ar putea avea specificații diferite față de varianta europeană. Livrările vor începe din 2027.
În fine, mai trebuie să amintim de Tazio Nuvolari care, cum spuneam, a dat numele mașinii. Cel poreclit „Il Mantovano Volante” a fost unul dintre cei mai mari piloți de curse din istorie, ieșind în evidență în curse de grand prix, dar și alte competiții mai ales alături de Alfa Romeo. Totuși în ultima parte a carierei, înaintea începerii celui de-al Doilea Război Mondial, Nuvolari a schimbat taberele și a trecut la Auto Union.
Uzina din Zwickau producea cele mai radicale mașini de GP ale timpurilor, singurele cu motoare centrale. În ciuda abilității deosebite, Nuvolari, afectat și de o sănătate tot mai precară, nu a reușit să țină în frâu bestia care era Auto Union Typ. C, mașină ce deja ajunsese învechită în 1937, la doar un an după ce Bernd Rosemeyer obținea titlul european la volanul ei. Dar timpurile se schimbaseră rapid, iar noul W125 al Mercedes-Benz a rescris rapid regulile jocului în ceea ce avea să fie ultimul sezon al formulei de 750 de kilograme.
Pentru 1938, motoarele au fost limitate la 3,0 litri, greutatea minimă s-a schimbat, iar Auto Union a venit cu un model complet nou, sub direcția tehnică a lui dr. Robert Eberan von Eberhorst, un discipol al Profesorului Porsche. Noul Typ. D a fost „arma” principală a lui Nuvolari în acel sezon în luptele cu „Săgețile Arginti” W154 din Stuttgart, iar Nuvolari a învins de trei ori, norocul fiindu-i alături cel puțin o dată. Totuși, dintre etapele care contau pentru Campionatul European AIACR, Nuvolari a bifat doar victoria din finele sezonului.
Din fericire pentru tifosi, acest succes a fost obținut chiar la Monza, unde italianul și-a asigurat locul 5 în ierarhia finală din 1938, la egalitate cu colegii Hans Stuck Sr. și Herrman Paul Muller de la Auto Union. La vârf, Rudolf Caracciola de la Mercedes-Benz și-a trecut în cont a doua coroană europeană la rând, după victoria de la GP-ul Elveției, singura a sezonului, în timp ce colegii Seaman și von Brauchitsc au câștigat celelalte două etape din 1938 (GP-urile Franței și Germaniei).
Tot în 1938, Nuvolari a câștigat și la Donington, scena ultimei victorii a lui Rosemeyer, cu un an înainte, dar acea cursă nu a contat în campionat. Ulterior, în 1939, Auto Union și-a luat, cumva, revanșa, dar nu prin Nuvolari, ci prin Muller. Germanul, care a câștigat o cursă, ar fi trebuit să fie încoronat campion european conform regulamentului timpurilor, dar începerea Războiului și un cumul de alți factori a făcut ca niciun pilot să nu primească, oficial, titlul european, deși Muller a avut 12 puncte, față de 14 pentru Lang și 17 pentru Caracciola (ambii Mercedes W154). În acei ani, primeai puncte puține pentru victorii și podiumuri, respectiv multe dacă terminai la coadă, deci campion era pilotul cu cele mai puține puncte la final de sezon.
