Planul CEO-ului Oliver Blume de a concedia până la 100.000 angajați nu a avut succes
Într-o ședință tensionată desfășurată în după-amiaza zilei de 2 septembrie, la sediul Volkswagen Group din Wolfsburg, trei dintre cei mai influenți oameni ai companiei au încercat să ajungă la un acord complicat, în timp ce producătorul auto, confruntat cu probleme majore, părea sortit să ajungă într-o criză majoră. Conform Automotive News, CEO-ul Oliver Blume, care urmărea să impună un plan de restructurare ce prevedea reduceri istorice de personal și puteau afecta 100.000 de angajați, purta discuții intense cu președintele Consiliului de Supraveghere, Hans Dieter Pötsch, și cu Olaf Lies, premierul influentului land Saxonia Inferioară, un acționar important al companiei.
Volkswagen, cel mai mare producător auto din Europa, cu peste 650.000 de angajați, se confruntă cu scăderea marjelor de profit, fiind prins între presiunea rivalilor chinezi și tarifele impuse de președintele american Donald Trump. Pentru a supraviețui, compania trebuie să-și reducă cheltuielile și să devină mai eficientă. În condițiile în care landul Saxonia Inferioară și sindicatele se opuneau ferm concedierilor și posibilei închideri a patru fabrici din Germania, perspectiva unui acord părea îndepărtată. Între timp, investitorii se temeau că Volkswagen ar putea fi „imposibil de redresat”.
Cu o zi înainte, Consiliul de Administrație al Volkswagen adoptase o poziție comună dură și transmisese că ia în serios convocarea unei adunări generale extraordinare a acționarilor. Aceasta ar fi putut ocoli Consiliul de Supraveghere pentru a aproba concedierile și separarea unor divizii, ceea ce ar fi slăbit influența altor tabere din cadrul companiei. Amenințarea recurgerii la ceea ce sursele au numit „opțiunea nucleară” a deschis calea către un compromis, pe fondul percepției tot mai puternice că eșecul negocierilor ar putea avea consecințe chiar mai grave decât concedierile avute în vedere.
Blume, Lies și Poetsch – fost director financiar al Volkswagen și CEO al Porsche SE, cel mai mare acționar al grupului – au început să contureze un acord, conștienți că trebuiau să acționeze rapid. Asta pentru că, privind în urmă, negocierile erau blocate încă de la începutul lui iulie, când planul lui Blume s-a lovit de opoziția sindicatelor. Discuțiilor li s-au alăturat Daniela Cavallo, influenta șefă a comitetului de întreprindere al Volkswagen, și Christiane Benner, lidera IG Metall, cel mai mare sindicat din Germania, și vicepreședinta Consiliului de Supraveghere al grupului.
Potrivit surselor, acordul prevedea ca producătorul auto să primească aprobarea pentru reducerea numărului de angajați, în timp ce planurile de transformare a diviziilor de autoturisme și componente în entități juridice separate urmau, în esență, să fie amânate. Landul Saxonia Inferioară, al doilea cel mai mare acționar al Volkswagen, s-a opus, la rândul său, planului de restructurare care prevedea eliminarea a 50.000 de locuri de muncă, pe lângă cele 50.000 de reduceri de posturi convenite anterior cu sindicatele. Și IG Metall s-a opus măsurii, lucru demonstrat de faptul că Blume nu a reușit să obțină un vot favorabil în acest sens în luna iulie.
În cele din urmă, planul de redresare prevede, pe lângă reducerea a 50.000 de posturi suplimentare (după dorința lui Blume), să se reducă la jumătate numărul de modele oferite. Totodată, s-a obținut acordul pe un plan cincinal care vizează obținerea unui profit operațional de 31 de miliarde de euro și a unei marje de profit de 9% până în 2030.
Viitorul a patru uzine rămâne incert
Patru fabrici din Germania nu au alocate produse viabile după încheierea programelor actuale de producție, însă Volkswagen nu a precizat dacă vreuna dintre ele va fi închisă. Este vorba despre uzinele din Emden, Zwickau, Neckarsulm și Hanovra. Blume susține de mult timp că reducerea costurilor este singura soluție pentru redresarea celui de-al doilea mare producător auto din lume, care, asemenea unor rivali precum Stellantis, are o capacitate de producție mult prea mare în Europa.
La nivel global, producători auto tradiționali precum Renault au trecut deja prin restructurări, în timp ce alții, precum Nissan, se află în mijlocul unui proces dureros, care a inclus vânzarea unor fabrici și amânarea lansării unor modele. Soluțiile pentru cele patru uzine Volkswagen rămân neclare. Acestea ar putea presupune reorientarea către sectoare noi sau vânzarea fabricilor, astfel încât unitățile să poată continua să funcționeze după eliminarea treptată a producției actuale, în următorul deceniu.
Votul nu reprezintă însă o soluție miraculoasă. Reducerile aprobate de conducere vor trebui negociate cu sindicatele, iar discuțiile ar putea duce ulterior la greve în fabricile Volkswagen din Germania. Nici presiunile generate de concurența chineză și de tarifele comerciale nu au dispărut. „Incertitudinea va rămâne și va dispărea doar după ce Directoratul Volkswagen va prezenta rapid planuri concrete”, a declarat una dintre surse.
Volkswagen nu a explicat cum intenționează să ajungă la un profit operațional de 31 de miliarde de euro, ceea ce indică existența unor obstacole și necesitatea unor noi negocieri cu reprezentanții angajaților. Nu este clar cât din această sumă ar urma să provină din concedieri, restructurarea fabricilor, reducerea costurilor de achiziție, îmbunătățirea politicii de prețuri, diminuarea numărului de modele sau obținerea unor rezultate mai bune în China și America de Nord. De asemenea, Volkswagen nu a oferit detalii despre cheltuielile incluse în ținta de 37 de miliarde de euro și nici o valoare actuală comparabilă. Programul de investiții de 135 de miliarde de euro rămâne, la rândul său, provizoriu.
Volkswagen a livrat nouă milioane de vehicule în 2025, dar a obținut un profit operațional de numai 8,9 miliarde de euro, la venituri de 322 de miliarde de euro. Pentru a ajunge la 31 de miliarde de euro fără să vândă mai multe mașini, grupul trebuie să obțină un profit considerabil mai mare din aproximativ același volum de vehicule. Compania afirmă că va elimina până în 2035 aproximativ jumătate dintre modelele grupului și va reduce complexitatea gamei cu circa 75%.
Potrivit Volkswagen, fabricile sale europene au capacitatea de a produce anual cu aproximativ 500.000 de vehicule mai mult decât are nevoie în prezent grupul. Excedentul echivalează cu aproximativ 5,6% din volumul global de vânzări planificat. Până la sfârșitul lunii iunie, compania intenționează să prezinte un plan pentru o rețea europeană de producție sustenabilă și competitivă.
Lipsa detaliilor sugerează că acesta este un punct sensibil, care va trebui negociat. Volkswagen nu a precizat dacă vreuna dintre cele patru fabrici va fi închisă, vândută, restrânsă, folosită pentru producția altor mărci sau transformată pentru activități din afara industriei auto.
Volkswagen afirmă că programele existente de reducere a personalului nu sunt suficiente și că trebuie eliminate încă aproximativ 50.000 de posturi, inclusiv posturi de conducere, în plus față de cele .000 de disponibilizări convenate deja cu sindicatele. Raportată la cei aproximativ 663.000 de ang angajați ai grupului, noua reducere propusă reprezintă circa 7,5% din forța sa de muncă globală.
