15 imagini
Comunicare. Prezentare. Reflecție. Feedback
Alina Gânj susține că, ceea ce lipsește cel mai mult în învățământul din România, este educația emoțională structurată, bazată pe dezvoltarea competențelor de comunicare, pregătirea profesorilor pentru lucrul cu generațiile actuale, dar și spațiile sigure în care copilul poate greși fără să i se facă rușine.
"La EKA, încercăm să construim exact acest tip de școală: una în care performanța este o consecință a stării de bine, nu rezultatul fricii. Învățarea cu sens înseamnă ca elevul să înțeleagă: de ce învață acel lucru, unde îl poate folosi si ce legătură are cu viața lui reală.
Aș reduce memorarea fără aplicabilitate, evaluarea exclusiv prin teste standardizate, supraîncărcarea programei și, mai ales, presiunea performanței timpurii. Aș introduce mai multe proiecte reale, comunicare și prezentare, reflecție și feedback și, nu în ultimul rând, educație emoțională constantă", a precizat fondatoarea unei școli din București.
"Stabilitatea emoțională este baza oricărei performanțe reale"
Alina Gânj a vorbit și despre inteligența emoțională - precizând că este un termen prezent în promovările din marketing, în discursuri publice - dar vedem rar ce înseamnă, concret, în viața unui copil, de la o zi la alta.
“În realitate, majoritatea copiilor nu au fost învățați să recunoască ce simt, să pună un nume pe emoții, să înțeleagă de unde vine frustrarea sau anxietatea, să știe ce pot face atunci când emoțiile devin copleșitoare. De multe ori, le cerem autocontrol, fără să le fi oferit vreodată instrumentele necesare pentru asta. Le spunem: « nu-ți permit să-mi vorbești așa », dar nu le spunem ce să facă dacă apar, de exemplu, furia, nu le spunem ca este ok să o simtă și că nu furia este problema, ci cum este ea canalizată”, a punctat aceasta.
Fondatoarea EKA susține că - în cadrul școlii pe care a fondat-o în 2002, alături de soțul său - inteligența emoțională nu este un concept abstract și nici o activitate „în plus.”
Dimpotrivă, povestește că întreaga echipă de profesori lucrează cu un cadru clar, coerent și validat științific prin programul RULER, dezvoltat de Yale Center for Emotional Intelligence, de la Yale University care ajută la integrarea emoțiilor, direct în procesul de învățare.
“Într-un mediu în care emoțiile sunt recunoscute și acceptate, copiii învață mai eficient, comunică mai clar, își asumă riscuri sănătoase, fără frica de a greși, dezvoltă o reziliență autentică, nu una bazată pe presiune. Inteligența emoțională nu îi face pe copii mai « sensibili. » Îi face mai stabili. Iar stabilitatea emoțională este baza oricărei performanțe reale, pe termen lung”, precizează Alina Gânj.
Lucrurile de la care pornește programul RULER
• copiii învață să recunoască emoțiile în ei și în ceilalți (R);
• să le înțeleagă cauzele (U);
• să le numească corect, nu doar „bine” sau „rău” (L);
• să le exprime într-un mod sigur și acceptabil (E);
• și să le regleze, nu să le reprime (R);
Cât de mult îi ajută pe tineri să cunoască mai multe limbi străine, atunci când intră pe piața muncii?
La English Kids Academy, orele de engleză devin adevărate aventuri în care emoția, interacțiunea și provocarea învățării unei limbi străine conlucrează. Nu este doar despre a învăța, dar mai ales despre a descoperi, a fi, a colabora, a se regăsi.
Alina Gânj explică - într-un context în care piața muncii începe să fie guvernată de evoluția fulminantă a tehnologiei - cât de multe oportunități oferă cunoașterea limbilor străine.
"Tot mai des aud argumentul că, în viitor, nu va mai fi nevoie să înveți o limbă străină, pentru că vor exista inteligența artificială, traduceri instant și dispozitive care « fac treaba în locul tău. » Este o confuzie importantă aici, pentru că a traduce nu este același lucru cu a învăța o limbă. Limbile străine nu mai sunt un avantaj competitiv. Sunt o condiție de bază. Dar valoarea lor reală nu este doar profesională și nu ține doar de comunicarea practică.
Limbile străine nu mai sunt un avantaj competitiv. Sunt o condiție de bază.
Alina Gânj, fondatoare școală
Fondatoarea EKA a explicat și faptul că cercetările din neuroștiință arată clar că, atunci când un copil învață o limbă străină, se dezvoltă rețelele neuronale implicate în atenție, memorie și flexibilitate cognitivă.
În plus, susține aceasta, creierul învață să se mute mai ușor între sarcini, se îmbunătățește capacitatea de autocontrol, dar și crește abilitatea de a vedea lucrurile din perspective diferite.
"Cu alte cuvinte, învățarea unei limbi schimbă structura și funcționarea creierului, nu doar vocabularul. Un AI poate traduce un mesaj, dar nu poate antrena cortexul prefrontal al unui copil, nu poate construi gândire flexibilă, nu poate dezvolta identitate, voce sau încredere. Copiii care învață limbi străine într-un mod sănătos își dezvoltă vocea și curajul de a se exprima, învață să își structureze gândirea, capătă încredere în sine, își construiesc identitatea într-un context global, nu izolat.
La English Kids Academy, limba nu este un scop în sine, ci un instrument. O folosim pentru comunicare reală, storytelling, dezbatere, exprimare personală. Este mai mult decât o limbă străină. În cazul claselor de copii, elevii se dezvoltă în același timp și ca oameni, așa încât profesorul nu le va preda doar o limbă străină, ci și un set valoros de cunoștințe de viață, transmis prin intermediul limbii străine", a precizat aceasta.
Pentru că, dincolo de tehnologie, viitorul va avea nevoie de oameni care gândesc clar, se exprimă coerent și pot relaționa autentic. Iar asta nu poate fi delegat niciunui dispozitiv.
Alina Gânj, fondatoare școală
Cum ar trebui să fie viitorul ministru al Educației?
Alina Gânj a explicat că viitorul ministru al Educației ar trebui să fie, înainte de orice, un lider care înțelege copilul, nu doar sistemul. Acesta a mai punctat și faptul că școala viitorului ar trebui să se bazeze pe competențe de comunicare, gândire critică, proiecte reale.
"Un om care nu se îndrăgostește de reforme « cu nume frumos », ci de reforme care se văd în clasă, în starea profesorilor și în siguranța copiilor. În viziunea mea, noul ministru ar trebui să pună profesorul în centru, nu ca slogan, ci ca înțelegere a lui, să inspire să viseze mai mult, să învețe mai mult, să facă mai mult și să devină mai mult, așa cum spune John Quincy Adams că înseamnă un lider.
Este mare nevoie de formare serioasă, mentorat, standard și sprijin în clasă. Să simplifice programa și să schimbe logica de evaluare. Mai puțin volum, mai mult sens. Mai puține teste care verifică memorare, mai multe evaluări care verifică înțelegere, aplicare, comunicare. Să introducă educația emoțională ca standard, nu opțional. Nu sub forma unor « ore frumoase », ci ca practică zilnică în școală - limbaj emoțional, reglare, prevenție, cultură de siguranță psihologică", explică fondatoarea EKA.
Mai este meseria de profesor tentantă pentru tineri?
Alina Gânj cunoaște foarte domeniul educației, tocmai de aceea susține că, pentru mulți tineri, meseria de profesor - așa cum este ea astăzi - nu mai pare tentantă pentru viitoarea generație.
"Este multă presiune, multă responsabilitate emoțională și prea puțină susținere reală. Meseria devine atractivă atunci când profesorul nu este lăsat singur în clasă. Când are mentorat, formare aplicată, spațiu să crească și să greșească, nu doar să « livreze programă. »
Profesorul de azi nu mai poate fi doar cel care predă lecția. Este omul care creează un climat sigur în clasă, care știe că un copil speriat sau anxios nu poate învăța. Este cineva care înțelege cum se dezvoltă copiii, care comunică clar, care oferă feedback, nu doar note", a explicat interlocutoarea Wall- Street.
Mitul notelor și performanța elevilor
Alina Gânj a abordat în discuția noastră și subiectul notelor, dar și felul în care ele vorbesc despre ce știe cu adevărat elevul.
Aceasta recunoaște că o notă poate spune ceva despre un moment punctual – cât a reușit un copil să reproducă într-o zi - într-un context specific, dar spune foarte puțin despre ce știe cu adevărat, cum gândește sau ce poate face cu acea informație.
În plus, fondatoarea EKA susține că notele nu măsoară curajul de a pune întrebări, capacitatea de a explica, modul în care un copil colaborează, cum reacționează când greșește, sau cât de mult a evoluat în timp.
“Asta nu înseamnă că evaluarea nu este necesară, din contră. Dar evaluarea ar trebui să fie mai diversă și mai onestă, cu un feedback clar, observație continuă, proiecte, prezentări, progres explicat, nu doar o cifră trecută în catalog”. a punctat Alina Gânj.
O notă poate fi un indicator. Devine o problemă atunci când este confundată cu valoarea copilului sau cu potențialul lui.
Alina Gânj, fondatoare școală
Cum le dezvoltăm tinerilor încrederea în ei, dincolo de temeri, anxietăți și depresii, tot mai dese în zilele noastre?
Alina Gânj vine cu o temă importantă - în contextul incertitudinii din zilele noastre - și anume cum devine un tânăr mai sigur pe el, într-o lume în care emoția este, de multe ori, trecută prin prisma judecății celor din jur.
"Leadershipul, pentru copii și adolescenți, nu începe cu a conduce pe alții. Începe cu a avea încredere în tine. Iar încrederea nu se construiește prin presiune sau discursuri motivaționale, ci prin relații sigure și experiențe reale. Liderii nu se nasc peste noapte. Se formează în timp, prin educație, prin provocări, prin greșeli din care au voie să învețe. Un copil devine mai sigur pe el atunci când este susținut, nu judecat.
Într-o perioadă în care anxietatea și nesiguranța sunt tot mai prezente, cel mai important lucru pe care îl pot face adulții este să creeze spații sigure - acasă, la școală, în comunitate. Spații în care copiii se simt văzuți, ascultați și încurajați să crească. Așa se construiește leadershipul, care chiar schimbă vieți, dar face lucrul acesta încet, cu răbdare și cu multă încredere oferită înainte de a fi cerută.
Într-o perioadă în care anxietatea și nesiguranța sunt tot mai prezente, cel mai important lucru pe care îl pot face adulții este să creeze spații sigure: acasă, la școală, în comunitate.
Alina Gânj, fondatoare EKA
Două cărți care surprind lumea: “Îi ia pe copii în serios emoțional”
Alina Gânj a vorbit și despre cele două cărți care, în opinia sa, i-ar inspira pe tinerii din Generația Z - cărți, despre care spune fondatoarea EKA - te ajută la o vârstă fragedă să descoperi lumea, prietenia, maturizarea, dar și să înțelegi și să accepți pierderile.
"O să merg pe două cărți pentru două segmente de vârtă. Pentru 10 - 13 ani, aș alege « Podul către Terabithia. » Este o carte care îi ia pe copii în serios emoțional. Vorbește despre prietenie, imaginație, pierdere și maturizare, fără să îndulcească lucrurile și fără să sperie. Îi ajută să înțeleagă că sentimentele intense sunt normale și că imaginația poate fi un refugiu sănătos. Nu dă lecții, dar lasă întrebări bune.
Iar pentru vârsta15–18 ani, aleg cartea « De veghe în lanul de secară. » Este una dintre puținele cărți care surprinde onest confuzia, singurătatea și revolta interioară a adolescenței. Nu idealizează maturizarea și nu promite soluții rapide. Le spune tinerilor, implicit: « nu ești ciudat dacă nu te simți bine într-o lume care cere să te conformezi. » Tocmai de aceea, pentru mine rămâne relevantă", a conchis fondatoarea EKA.
