Material de opinie scris de Edmond Braticevici, Value & Access Head, Novartis Romania.
Orice discuție despre finanțarea sănătății în România trebuie să pornească de la un principiu de bază: sistemul public rămâne fundamentul accesului universal și al solidarității. Asigurările complementare de sănătate nu îl pot și nu trebuie să îl înlocuiască. Ele pot însă deveni o completare bine reglementată, care aduce resurse noi, opțiuni suplimentare și mai multă predictibilitate pentru pacienți și pentru întregul ecosistem medical.
Conform celor mai recente studii, publicate luna aceasta, în 2025 finanțarea publică a reprezentat aproape 72% din cheltuielile curente cu sănătatea, în timp ce sursele private au depășit 28% (aproximativ 26% fiind plăți directe ale pacienților), cu mult peste media europeană, estimată la doar 20%. Cu alte cuvinte, românii contribuie deja semnificativ din propriul buzunar, dar o fac fragmentat, imprevizibil și abia în momentul apariției unei probleme medicale.
Asigurările complementare de sănătate, de la cheltuieli imprevizibile la protecție planificată
O piață matură a asigurărilor complementare ar putea transforma o parte din aceste cheltuieli reactive într-o formă de protecție planificată. Pentru pacient, acest lucru ar putea însemna o mai bună orientare în sistemul de sănătate, continuitatea îngrijirii, acces mai bun la prevenție și diagnostic și mai multă claritate asupra serviciilor disponibile. Pentru angajatori, astfel de produse pot susține sănătatea și productivitatea oamenilor. Pentru sistemul public, ele ar putea prelua o parte din cererea pentru servicii eligibile și ar putea elibera capacitate pentru cazurile care depind integral de finanțarea publică.
Proiectarea și implementarea unui sistem complementar de asigurări de sănătate se află constant pe agenda decidenților. Dezvoltarea unei astfel de piețe trebuie însă însoțită de reguli clare, transparență și mecanisme reale de protecție a categoriilor vulnerabile. Este nevoie, în primul rând, de o delimitare clară între pachetul public și acoperirea complementară, astfel încât aceasta din urmă să adauge valoare fără să creeze confuzie sau să dubleze plata. Sistemele de plăți private existente nu oferă în prezent mecanisme clare pentru decontarea unor medicamente inovatoare. Dezvoltarea asigurărilor complementare ar putea include, în condiții clar definite, medicamente care nu sunt încă rambursate în România. Un exemplu ar putea fi situațiile în care un medicament este autorizat, dar nu beneficiază încă de compensare pentru o anumită indicație sau categorie de pacienți. Astfel, pacienții ar putea beneficia de o formă de protecție care să acopere temporar și predictibil o problemă de acces cu care mulți se confruntă astăzi, până când compensarea în sistemul public devine disponibilă.dictibil o problemă de acces cu care mulți se confruntă astăzi, până când compensarea în sistemul public devine disponibilă.
Polițe accesibile și un cadru coerent pentru finanțarea complementară a sănătății
Ar fi încurajator ca aceste polițe de asigurare complementară de sănătate să fie concepute într-o manieră accesibilă inclusiv pentru întreprinderile mici și pentru persoanele care nu beneficiază de un pachet oferit de angajator. Stimulentele și deducerile fiscale ar putea facilita o implementare mai largă și ar putea avea un efect pozitiv asupra predictibilității finanțării sănătății, prin mecanisme inovatoare de finanțare și plată care să facă gestionabil costul unor intervenții mai scumpe.
Dialogul dintre autorități, asigurători, furnizori, angajatori, organizații de pacienți și industrie este esențial. România are nevoie de un cadru coerent, cu indicatori comuni privind accesul, calitatea și rezultatele pentru pacienți. Asigurările complementare pot contribui la sustenabilitate doar dacă sunt integrate într-o viziune națională, ca parte a unui parteneriat pentru inovație, în care statul garantează echitatea și accesul fundamental, iar finanțarea complementară, responsabilă și transparentă, extinde opțiunile și accelerează accesul acolo unde poate aduce valoare.
Pentru pacient, succesul se va măsura simplu: mai puțină incertitudine, mai puține costuri neașteptate și mai mult timp câștigat prin îngrijire acordată la momentul potrivit.
