Qualitance este o companie romaneasca, fondata in 2007 de catre Ioan Iacob si Radu Constantinescu. Acum, inseamna o echipa de 200 de ingineri si are o prezenta internationala - Silicon Valley si Sidney. Anul trecut, a integrat si o companie de experience design si inovatie din San Francisco.

In jurul unui platou de sushi, am discutat cu Ioan Iacob despre inceputurile Qualitance si piedicile (psihologice) pe care le-a depasit in ecosistemul din Silicon Valley, la sfatul unor cunoscuti investitori, precum Tom Chi sau Radu Cautis.

Qualitance a pornit in acelasi an cu lansarea iPhone, cu un motiv

Pentru Ioan, lansarea primului iPhone a fost un punct de cotitura si este momentul in care a inteles ca lumea se va schimba fundamental, chiar daca nu isi putea explica clar cum si exact unde se va indreapta, dar a fost un lucru pe care l-a simtit profund.

“In momentul in care am pus mana pe primul iPhone, eu aveam un Nokia si un Blackberry, telefoane foarte bune si cu mult mai multe functionalitati decat iPhone-ul. Dar, dupa ce am cumparat iPhone-ul am renuntat la ambele. Asta a fost un soc: de ce am renuntat eu la 2 telefoane cu mult mai multe functionalitati si ma chinui cu acest telefon caruia ii lipseau functii de baza, nu puteai sa stergi apeluri sau mesaje. iPhone-ul nu a fost doar un telefon extraordinar, ci a fost un punct de turnura pentru toata industria si societatea umana”, este de parere fondatorul Qualitance.

Concurs de pitch-uri pentru...
Citeste si: Concurs de pitchuri pentru antreprenori: de ce sa-ti inscrii afacerea?

Inainte de a pune bazele companiei, Ioan a lucrat o buna perioada de timp pentru un start-up din Silicon Valley, unde a facut “big data inainte ca aceasta arie sa se numeasca big data”. Ulterior a mers la Adobe si la mai putin de un an in multinationala s-a hotarat ca vrea sa faca ceva pe cont propriu si sa construiasca produse si servicii in “lumea asta noua pe care o intuia”.

ioan iacob

Romanii sunt extraordinar de modesti si nu isi construiesc un brand personal puternic

Fondatorul Qualitance isi aminteste ca una dintre cele mai mari provocari la inceput de drum nu a fost una de business, ci una de mindset. Ca roman in Silicon Valley, Ioan se distanta mult de antreprenorii americani, care aveau o "mandrie temperata si demna" ce ii ajuta foarte mult in business.

"Eu proveneam dintr-o cultura cu proverbe de tipul “lauda de sine nu miroase a bine” sau “iaca sunt si eu un bot de huma”...Chiar daca, in realitate, aveam multa incredere, nu stiam sa imi spun povestea, astfel incat strainii sa o auda si sa o inteleaga. Ma duceam la intalniri si eram intrebat ce fac. Spuneam foarte umil ca am si eu o companie de software. Nici macar nu spuneam ca e compania mea, pentru ca mi se parea de prost gust. Cum sa spun eu ca sunt CEO-ul unei companii asa mici, de 50 de oameni?!", relateaza Ioan.

QUALITANCE ajunge la afaceri...
Citeste si: QUALITANCE ajunge la afaceri de 10 milioane dolari

Multi americani ne-au spus ca nu aveam un brand de tara si nu stiam sa vorbim cu mandrie despre cine suntem, ce facem si despre istoria noastra.

Tanarul roman a fost surprins sa afle de la straini despre cata inovatie a existat in Romania intre cele 2 razboaie mondiale. "De la insulina la motorul cu reactie al lui Coanda, dar si intreg campul de studiu al microbiologiei. <<Petri dish>> este tot creatia lui Victor Babes, dar i-a lasat-o lui Petri (Julius Richard). Nu vorbim despre acest lucru, nu ni se spun aceste lucruri. Ni se spune ca <<traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul>>. Este foarte daunator sa gandim in acest fel, in loc sa ne asumam ca suntem urmasii acestor oameni si ar trebui sa continuam traditia asta", spune, hotarat, Ioan Iacob.

Schimbarea de mindset a avut loc foarte rapid, odata cu una dintre primele intalniri pe care Ioan le-a avut in Silicon Valley. Radu Cautis, american de origine romana cu investitii in tech, a fost cel care i-a dat un sfat care avea sa ii schimbe viata si, mai ales, business-ul.

"Ai reusit sa pui pe picioare intr-o tara in care nu exista niciun mecanism de investitii un business care are 50 de oameni. E fantastic. Fii mandru de asta! Si prezinta-te astfel: <Hi, my name is Ioan and I’m the CEO and founder of Qualitance>. Stai drept, strange-i de mana ferm, uita-te in ochii lor si ai acea mandrie ca ai facut poate mai mult decat au facut interlocutorii tai”, sunt sfaturile pe care Radu i le-a oferit la una dintre primele intalniri.

Doua masuri concrete pentru...
Citeste si: Doua masuri concrete pentru cresterea industriei IT din Romania

Dupa aceasta transformare de mindset, fondatorul Qualitance a inceput incet incet sa isi deblocheze toate acele limitari care stateau in calea evolutiei companiei.

"Obisnuiam sa ne spunem ca nu avem cum sa facem inovatie pentru ca suntem in Romania. Dar chiar din Romania am putut sa facem acest lucru si sa avem mai multe sanse. Acum 2 ani am achizitionat un start-up din Silicon Valley, desi eram doar o companie cu venituri de 6 mil de dolari pe an. Toata lumea ne intreba daca “am fost de fapt noi achizitionati”. Ne-am uitat insa la achizitie foarte obiectiv, avea sens si nu ne-am pus oprelisti spunand ca noi, din Romania, nu putem cumpara o companiei din Silicon Valley. In momentul de fata facem lucruri pe care probabil nu le face nicio alta companie din lume", afirma Ioan.

Astazi, Qualitance are un grup de consultanti in Silicon Valley - Tom Chi (co-fondator GoogleX, fost responsabil de dezvoltarea Google Glass, dar si de o divizie de miliarde de la Yahoo - Yahoo Answers), Robert Neivert (Venture Partner in 500 de startup-uri) si Radu Cautis (investitor din zona San Francisco si fost sef de strategie in companii de miliarde din domeniul medical).

95% dintre proiectele de transformare digitala esueaza. Ideea conteaza fix 1%, implementarea este totul

Intr-un mediu in care 95% dintre proiectele de transformare digitala sau de creare de produse noi esueaza, conform statisticilor, Qualitance se diferentiaza clar de competitie, printr-o rata de esec aproape de zero. "Este interesant ca acest procent de esec este identic si la companiile mari si la startup-uri. Acestea din urma rateaza la fel de consistent, doar ca este mai putin vizibil in cazul lor, nefiind listate pe bursa".

Ioan a explicat ca, in majoritatea cazurilor, produsele sunt construite pe baza unor asumptii, desi managerii vorbesc despre ele ca fiind certitudini. Nu au insa nicio dovada ca lucrurile vor merge bine.

In plus, conteaza foarte mult executia, nu doar ideea. "Ganditi-va ca Facebook ar fi avut o interfata foarte complicata. Va aduceti aminte de hi5? Daca o punem in paralel cu Facebook, avea aceleasi functionalitati de baza: poze, chat, prieteni, like-uri, feed-uri. Una este o companie de peste 500 mld. dolari, iar hi5 poate ca nici nu mai exista. Diferenta a facut-o implementarea si aceasta este mantra noastra. Ideea conteaza fix 1% din succes, dar este foarte important sa gasesti experienta directa care conteaza pentru consumator", explica Ioan Iacob.

Segway a fost un produs total ratat, desi a avut in spate investitori ca Steve Jobs si Jeff Bezos, si o echipa de ingineri fantastica. Cu toate acestea, oamenii au spus ca vor arata ca niste idioti pe chestia aia. Nu a devenit un produs de mass-market intrucat crea o deviatie sociala, dar si probleme functionale. Ce faceai daca te duceai cu el la supermarket? Daca iti fura o bicicleta ea costa 100-200, 500 de dolari, Segway costa 5.000.

"Inginerii care au construit Segway s-au inchis intr-un laborator si s-au indragostit de propria inventie. Nu au mai vazut toate defectele produsului si nu au iesit cu produsul ca sa testeze experienta directa a oamenilor", subliniaza fondatorul Qualitance.

Acesta este chiar principalul diferentiator al Qualitance in Silicon Valley, adica un model accelerat de dezvoltare a unui produs sau serviciu (rapid prototyping - n.r.), care presupune urmatorul parcurs: 2 zile de la idee la prototip, 10 saptamani de la prototip la un produs validat. Prin acest proces, Qualitance nu doar ca ia fata multor companii mari, care au nevoie de 12-18 luni pentru a ajunge la primul prototip, dar in acelasi timp niciun produs nu esueaza, potrivit fondatorului.

"Avem cea mai buna echipa de ingineri din Romania, dar realitatea este ca nu acest lucru determina rata de succes 100% a produselor, ci faptul ca in permanenta cand construim produsele aducem utilizatori pentru a le testa, valida si apoi pentru a le ajusta", precizeaza Ioan Iacob.

Poate nu am avut de la inceput un framework foarte clar, dar existau in Qualitance semintele acestui mod de a gandi, orientat catre produs si experienta utilizatorului.

Proiecte cu insemnatate si impact social

Pe langa proiectele majore derulate in ultimii 10 ani de Qualitance pentru giganti mondiali, precum IBM, Virgin sau Ikea, compania a dezvoltat si cateva proiecte cu impact in comunitate. Ioan spune ca nu au gandit neaparat in termeni de CSR, ci pur si simplu este parte din viziunea companiei sa faca lucruri care au insemnatate.

Un exemplu de astfel de proiect este medEasy, aplicatie cu care echipa Qualitance a castigat hackatonul Google Developer Group Bucuresti, in 2016, si care a fost dezvoltat cu resursele companiei, pentru Departamentul de Situatii de Urgenta. Practic, MedEasy ii ajuta pe medici sa monitorizeze si sa duca la indeplinire procedurile medicale mai rapid, aplicatia facilitand si colaborarea dintre medicii rezidenti si indrumatorii lor, simplificand mecanismele de verificare si validare.

Tot Qualitance a dezvoltat aplicatia si platforma pentru raportarea deseurilor Let’s Do It Romania, in parteneriat cu Ministerul Mediului, Apelor si Padurilor, in 2015.

Voluntarii pot sa marcheze deseurile intalnite in oras sau in natura pe Harta Deseurilor, direct in aplicatie. Acestea vor fi raportate catre autoritati si curatate in 30 de zile, iar fiecare voluntar va primi constant mesaje cu statusul sesizarii, pana cand zona este curatata. Proiectul va fi implementat de asociatia Let’s do It World in 150 de tari, impactul estimat fiind de peste 100 de milioane de voluntari, Doar in Romania, aplicatia a fost folosita de peste 1 milion de oameni.

“Nu stiu peisaj mai trist decat Romania anului 1997. Am parcurs un drum lung de atunci”

Desi ar putea oricand sa se stabileasca in SUA sau in orice tara din lume, Ioan alege in continuare sa ramana in Romania si vorbeste cu mult entuziasm si cu multa incredere despre romani, despre potential si despre lungul drum pe care l-am parcurs in ultimii ani.

Antreprenorul ne spune o poveste din anii ’90, la care se raporteaza intotdeauna cand vrea sa isi aminteasca sau sa sublinieze cate progrese s-au facut in tara noastra.

“Parintii mei aveau niste prieteni stabiliti in Canada, care au venit in tara, in vizita, prin ’94-’95. Copiii lor, care aveau aproximativ aceeasi varsta ca mine, erau socati de Romania si spuneau ca este alb-negru, ca intr-un film vechi, fara culori. Eu nu vedeam lucrurile asa si aveam senzatia ca sunt doar <<figuri>> de Canada. Insa, in 1997 mi-am petrecut toata vacanta de vara la ei, in Canada, iar cand m am intors am inteles exact despre ce vorbeau cu cativa ani in urma. Romania era, intr-adevar, alb-negru. Totul era acoperit de praf, era gri, chiar nu erau culori. Eram o tara inecata in praf. Un peisaj mai trist decat Romania anului ’97 nu am mai vazut. Insa, cu timpul, diferentele s-au estompat. Astazi, Bucurestiul este mai curat decat San Francisco, chiar daca nu are si o infrastructura investionala mai buna. Am parcurs un drum important. Faptul ca mancam acum in Bucuresti sushi la fel de bun ca in San Francisco spune multe despre evolutie. Nu imi puteam imagina asta in 1997”, povesteste Ioan Iacob.

Avem nevoie de constiinta ca putem face lucruri extraordinare

Daca ar putea schimba ceva in aceasta tara, fondatorul Qualitance spune ca ar vrea sa vada mai multa mandrie si constiinta ca putem face lucruri extraordinare.

“As vrea sa vad mai multa demnitate si siguranta ca putem sa cumparam companii din Silicon Valley, nu trebuie sa fie invers. Ca putem face proiecte de inovatie, nu ca suntem doar niste subcontractori. In Romania interbelica eram una dintre primele tari din Europa ca nivel de trai. De atunci si pana acum, am distrus cultura de business, spiritul antreprenorial, am omorat oameni si am lichidat elite. Am dat mult inapoi si in tot acest timp, tarile vestice au continuat transferul. Avem nevoie sa reconstruim puntea de transfer de know how, de business, de gandire antreprenoriala dinspre Vest spre noi. Dar trebuie sa avem constiinta ca putem face lucruri foarte tari. Daca toti cei care facem asta o vom face zi de zi, in mod constient, societatea ar arata altfel”, a declarat Ioan Iacob.

Antreprenorul isi aminteste doua experiente care i-au schimbat modul de a gandi si de a vedea lucrurile. Prima, este legata de un board meeting din urma cu cativa ani, in care el se plangea de unul dintre oamenii din echipa sa. Colegii de board, la unison, i-au explicat ca este o atitudine foarte gresita si ca nu are voie sa faca asta. “Este ca si cum te-ai uita in oglinda si ai exclama ca iti sta prost parul. Tunde-l, aranjeaza-l, fa-i ceva! Suntem obisnuiti sa ne plangem mult si sa facem foarte putin!”.

A doua experienta care i-a schimbat viata a fost cand l-a vazut pe unul dintre clientii sai, o mica legenda in Silicon Valley, muncind, stand in genunchi langa birourile oamenilor din echipa sa. Acesta i-a explicat ca petrece jumatate din timp, in mod constient, cu oamenii, pentru a se asigura ca sunt pasionati si bucurosi cu ceea ce fac.

“Am fost socat, nu am gandit niciodata asa, cat este de important ca oamenii sa fie pasionati. Nu fericiti, nu multumiti ca au salarii mari, masaj si bucatari la birou. Ar trebui sa ne petrecem timp cu oamenii din jur, sa ii ajutam sa fie pasionati, mandri ca sunt romani, de faptul ca muzeul militar din Bucuresti este printre cele mai bune din lume. Oamenii pleaca pentru ca sunt dezamagiti, nu doar pentru bani. E datoria fiecaruia dintre noi sa incercam sa schimbam asta”, conchide Ioan Iacob.

Incheiem discutia intr-un ton optimist. De fapt, mai degraba cu un call to action: sa facem lucrurile sa se intample si sa inspiram oameni. Un fel de rezolutie pentru 2018 pe care ar trebui sa ne-o asumam cu totii.

Sursa foto: Ovidiu Udrescu