Legea nr. 166/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, precum şi pentru completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, a intrat în vigoare pe 10 iunie 2023.

„Aceasta este ultima dintr-o serie de modificări relativ recente aduse cadrului legislativ care reglementează autorizarea construirii proiectelor de energie regenerabilă, modificări implementate prin Legea nr. 254/2022 pentru modificarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 și Legea nr. 21/2023 pentru modificarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Deși intenția Legii nr. 166/2023 este lăudabilă, modalitatea specifică de reglementare nu oferă suficientă claritate și poate genera interpretări și implementări diferite ale prevederilor sale”, a explicat Mădălina Fildan, Senior Associate PeliPartners.

Expunerea de motive a noii legi fundamentează necesitatea exceptării de la obligația elaborării unui PUZ pentru proiecte de energie regenerabilă situate în extravilan, facilitate deja în vigoare în temeiul Legii nr. 21/2023. Totuși, textul Legii nr. 166/2023 are în vedere extinderea acestei facilități și la proiectele de energie regenerabilă situate în intravilan.

Astfel, Legea nr. 166/2023 aduce o completare articolului 111 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Conform acestei completări, se pot emite autorizații de construire fără elaborarea, avizarea și aprobarea, în prealabil, a unei documentații de urbanism pentru proiecte de energie regenerabilă situate în intravilanul și extravilanul localităților.

Analiza PeliPartners arată că, același articol prevedea deja că se pot emite autorizații de construire fără elaborarea, avizarea și aprobarea, în prealabil, a unei documentații de urbanism pentru acele obiective de investiții prevăzute la art. 92 alin. (2) j) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, adică pentru capacități de producție a energiei solare, energiei eoliene, energiei din biomasă, biolichide şi biogaz, unităţi de stocare a electricităţii, staţii de transformare sau alte sisteme similare amplasate pe terenurile agricole clasa III, IV și V situate în extravilan, în suprafață de maximum 50 ha.

„În consecință, la acest moment, reglementarea cuprinsă în Legea nr. 50/1991 este contradictorie cu privire la exceptarea de la obligația de a elabora o documentație de urbanism pentru proiecte de energie regenerabilă situate în extravilan: litera g) a art. art. 111 din Legea nr. 50/1991 limitează această facilitate la proiecte amplasate pe terenuri agricole extravilane de clasa III, IV și V în suprafață de 50 ha, pe când lit. i) a aceluiași articol pare să extindă facilitatea la proiectele de energie regenerabilă situate pe orice terenuri din extravilanul localităților”, a explicat Mădălina Fildan.

În intenția de a oferi o reglementare coerentă, Legea nr. 166/2023 aduce modificări și dispozițiilor Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, reglementând și în cadrul acestei legi că lipsa unei documentații de urbanism nu împiedică emiterea autorizației de construire pentru proiecte de energie regenerabilă situate în extravilan sau intravilan.

Analiza PeliPartners arată că reglementarea este incompletă, având în vedere că Legea nr. 166/2023 lasă nemodificate alte prevederi specifice ale Legii nr. 350/2001 conform cărora este obligatorie elaborarea unui plan urbanistic zonal pentru proiecte amplasate în zone tehnologice. În lipsa unei definiții clare a zonelor tehnologice, s-ar putea argumenta că acestea includ și capacități de producere a energiei electrice, făcând astfel obligatorie elaborarea și aprobarea de planuri urbanistice zonale pentru astfel de proiecte.

Sursa foto: Unsplash