Economia mondiala creste intr-un ritm sustinut, dar numarul somerilor creste si mai rapid, apropiindu-se de 200 de milioane. Ca si in urma cu zece ani, jumatate din numarul salariatilor de pe glob cistiga mai putin de doi dolari pe zi.

Raportul anual al Organizatiei Mondiale a Muncii (OMM) arata ca numarul de persoane fara un loc de munca a atins noi culmi in 2005, o crestere economica robusta nefiind suficienta pentru a compensa cresterea populatiei mondiale aflate in cautarea unui loc de munca. Cresterea economica mondiala a fost de 4,3% in 2005, dar numarul somerilor a crescut cu 2,2 milioane, ajungind la 191,8 milioane de persoane (rata de 6,3%).

Numarul salariatilor in lume a crescut cu 1,5% in 2005, atingind 2,85 miliarde de persoane, dar aproape jumatate dintre ei cistiga mai putin de 2 dolari pe zi.

Primele victime ale somajului

Jumatate din somerii din lume sint tineri intre 15 si 24 de ani, desi ei nu reprezinta decit un sfert din populatia apta de munca. La sfirsitul anului 2004 aproape 40% dintre tinerii polonezi erau lipsiti de un loc de munca, situatia fiind similara pentru o treime din tinerii slovaci.

Citeste si:

In Uniunea Europeana exista numeroase disparitati in ceea ce priveste somajul. In Marea Britanie, desi somajul incepe sa creasca, doar 5% din populatia activa este in cautarea unui loc de munca, in timp ce in Germania, tara cea mai populata si cu cea mai puternica economie din zona, situatia este cu mult mai grava: 11,1% din populatia activa, respectiv 5 milioane de persoane, sint in cautarea unui loc de munca. In Polonia, somajul a facut un nou salt in luna decembrie a anului trecut, afectind in prezent peste 17,5% din populatia tarii.

Europa, in cumpana

In teorie, cresterea economica ar trebui sa capete un suflu nou in 2006, inclusiv in Uniunea Europeana, iar somajul ar trebui sa scada atit din aceasta cauza, cit si pentru faptul ca primele generatii ale asa-numitului „baby-boom“ vor iesi la pensie, lasind numeroase posturi vacante.

S-ar putea insa ca intreprinderile europene, confruntate, pe de o parte, cu exigentele actionarilor de a obtine profituri cit mai mari, iar pe de alta parte, cu concurenta statelor cu mina de lucru ieftina, mai ales China, sa refuze sa creeze locuri de munca in tarile vestice. Economistul belgian André Sapir, consilier al fostului presedinte al Comisiei Europene, Romano Prodi, considera ca tarile europene dezvoltate vor trebui sa aleaga rapid intre modelul anglo-saxon ultra-liberal si modelul nordic. Caracterizat printr-o protectie redusa a salariatilor si prin mari inegalitati salariale, sistemul ultra-liberal aplicat pe piata muncii din Marea Britanie a reusit sa reduca somajul. Acelasi rezultat a fost obtinut si de modelul nordic, insa prin masuri diametral opuse: interventionism al statului in relatiile de munca, diferente mici intre salarii si fiscalitate ridicata.

Modelul aplicat in Franta, Germania sau Belgia va trebui insa abandonat, crede Sapir, deoarece el cumuleaza dezavantajele celorlalte doua sisteme, fara a reusi sa combata somajul.