Provocarea a fost determinata si de subtitlul Programului Operational Sectorial „Cresterea Competitivitatii Economice” si anume: „Investitii pentru viitorul dumneavoastra” (Instrumente structurale 2007-2013).

Analiza de la acea data constata o dezvoltare lenta, nefavorabila a anumitor factori cu influenta asupra competitivitatii, marcand decalaje serioase in raport cu celelalte state membre ale UE. Motivele, atat atunci, precum si in prezent, ale acestei ramaneri in urma, se regasesc la nivelul tuturor elementelor care determina competitivitatea. Desi s-au inregistrat progrese in privinta privatizarii, eficientizarii si reglementarii sectorului financiar, accesul firmelor la capital ramane inca limitat, in pofida unor scheme de stat ce umaresc stimularea initiativelor antreprenoriale sau a investitiilor straine. Daca am puncta doar memoria recenta, am aminti Startup Nation sau Startup Diaspora, cat si Invest Romania. Totodata, continua utilizare a unor tehnologii si echipamente cu durata de viata depasita reduce drastic productivitatea in majoritatea sectoarelor economice.

Inca din raportul POS CCE 2007-2013 se mentiona: „cresterea competitivitatii nu trebuie privita ca un proces de exploatare a avantajelor pe termen scurt (de ex: costul redus al fortei de munca), ci ca un proces de construire a unei structuri economice bazate pe investitii de capital si pe cercetare, dezvoltare si inovare. Altfel spus, articularea unei perspective de convergenta pe termen mediu si lung si integrarea cu succes a pietei romanesti trebuie sa aiba in vedere dezvoltarea unei economii bazate pe cunoastere”.

Fara a ne „crampona” in acelasi discurs contestatar, aceasta perspectiva citata mai sus, deschide drumul catre articularea unei reale investitii, cel putin epistemologice, in viitor…

Competitivitatea

Exista varii definitii, dar probabil cea mai comprehensiva ramane cea a Forumului Economic Mondial (care se ocupa de masurarea competitivitatii intre statele lumii inca din 1979) , care defineste competitivitatea ca fiind „ansamblul de institutii, politici si factori care determina nivelul productivitatii unei tari”.

In general, toate definitiile fac uzanta de termenul de „productivitate”.

Un alt fel de a privi competitivitatea unei tari este acela de a lua in considerare modul in care aceasta promoveaza bunastarea. O economie competitiva, este una productiva. Si productivitatea duce la crestere, ceea ce duce la un nivel de venit si la bunastare.

Citeste si:

Productivitatea este importanta, deoarece s-a dovedit a fi principalul factor de generare a cresterii si a nivelului de venit/de trai, foarte strans legat de bunastarea umana. Practic, cresterea competitivitatii inseamna cresterea prosperitatii. Pozitia oficialilor Forumului Economic Mondial este ca „economiile competitive sunt cele care sunt cel mai probabil sa fie in masura sa creasca durabil si inclusiv, ceea ce inseamna ca toti membrii societatii vor beneficia de fructele cresterii economice”. --- Oliver CANN, Head of Media Content, World Economic Forum Geneva, publicata pe 27 Sep 2016, https://www.weforum.org/agenda/2016/09/what-is-competitiveness/---

Indicatorii competitivitatii sunt impartiti in 12 arii distincte, conform Forumului Economic Mondial.

„Cerintele / nevoile de baza” se regasesc in primele etape de dezvoltare ale statelor si cuprind institutiile, infrastructura, mediul macroeconomic, sanatatea si educatia primara.

Al doilea nivel de indicatori sunt denumiti „promotori de eficienta”. In esenta, acestia sunt pietele – fie ca facem referire la functionarea marfurilor, la piata fortei de munca sau cea financiara, dar, de asemenea, luam in considerare, tot aici, si invatamantul superior si de formare, precum si pregatirea tehnologica, care masoara cat de bine economiile sunt pregatite pentru o tranzitie mai avansata, catre o economie bazata pe cunoastere.

Ultimul pilon, inovatie si rafinament/sofisticare (in termeni tehnologici: diversitate si caracter distinct), este format din doua dimensiuni: rafinament al mediului de afaceri si inovare. Acestea sunt zone mai complexe de competitivitate, care necesita o economie apta sa se bazeze pe intreprinderile de clasa mondiala si unitati de cercetare, precum si pe un guvern cu o abordare inovatoare. Tarile care au obtinut un punctaj ridicat la acest nivel tind sa fie economii avansate, cu un PIB per capita ridicat. Astfel de state raspund provocarilor viitorului intr-un prezent continuu si asumat (relevant in acest sens este studiul Finlandei intitulat 100 Opportunities for Finland and the World).
(spre a fi continuat...)