Daca aruncam o privire peste cifre, observam ca bugetul penitenciarelor din Romania nu este tocmai mic, detinutii fiind tratati in conditii decente, imbunatatire facuta si la presiunea comunitatii europene. Mai exact, suma alocata penitenciarelor din Romania a fost, in 2004, de 435.585.000 RON, iar in acest an a crescut pana la 475.784.000 RON. Pentru anul viitor se prognozeaza un buget de 477.784.000 RON, din care fondurile proprii vor reprezenta peste 30.000.000 RON, adica mai putin de 10 la suta. Poate ca toate aceste cifre nu spun mare lucru, dar un calcul simplu arata ca pentru fiecare detinut se cheltuiesc zilnic 8 euro.

Mult sau putin?

Aceasta suma include, de fapt, tot ceea ce inseamna intretinerea penitenciarelor: de la hrana detinutilor, salarii, combustibil, intretinere, curatenie, transport si, daca mai raman bani, construirea unor locuri noi de „cazare“. Daca inmultim cu 30 de zile, pentru unul dintre cei peste 38.000 de detinuti aflati acum in inchisorile romanesti se cheltuiesc cam 240 de euro pe luna, ceea ce inseamna un salariu bunicel. Daca ne raportam insa la cat ii costa pe suedezi sau pe ceilalti europeni un detinut din tarile lor, suma aceasta ar ajunge doar pentru doua zile si jumatate. Un detinut „occidental“ beneficiaza de aproape 100 de euro pe zi. Iar penitenciarele din Romania sunt in continuare putine si majoritatea construite in urma cu zeci daca nu chiar sute de ani. In Europa, construirea unui loc nou de detentie costa cam 50.000 de euro, suma la care noi inca nici nu putem visa.

Umbrelute de cocktail

Se spune ca oamenii care consuma astfel de bauturi se intalnesc, la un pahar, in locuri scumpe, cu puscariasii romani care le-ar fi confectionat. Afirmatie partial adevarata, doar ca detinutii care au produs umbrelutele nu sunt din Romania, ci din Ungaria. Acesta este un gen de activitate productiva care se desfasoara in multe penitenciare din tarile vecine. Nu vrem sa spunem ca la noi nu se munceste, doar ca activitatile din penitenciarele romanesti sunt diferite, unele dintre ele cu o vechime de zeci de ani. Si chiar daca nu se produc umbrelute, exporturi fac si penitenciarele de la noi, acestea avand de multi ani contracte cu diferite firme din strainatate. Principalele produse care ies in strainatate direct din inchisorile romanesti sunt piesele de mobilier de lux facute din lemn masiv.

Mobila si durere

Doua penitenciare autohtone au in interior fabrici de mobila: Gherla si Margineni - Dambovita si, cu toate ca utilajele folosite sunt antice (unele dintre ele bune de trimis la muzeu), mobila merge, in proportie de 90 la suta, la export. Iar cei care muncesc in aceste fabrici sunt detinuti cu ani grei de executat, Margineni si Gherla fiind penitenciare de maxima siguranta. Asa ca talharii, criminalii sau violatorii sunt cei care fac paturi cu baldachin in care dorm linistiti nemti, olandezi si alti occidentali care probabil habar nu au cine le-a facut. Iar acestea sunt numai doua din fabricile care au ca „angajati“ puscariasi. Sistemul de munca in fabricile din penitenciare este condus de Regia Autonoma Multiproduct, aflata sub coordonarea Ministerului Justitiei. Aceasta mai detine o fabrica la Aiud, specializata in confectii metalice, una la Penitenciarul Poarta Alba, unde se fac confectii metalice (aici se construiau containere maritime, dar, de cand nu mai avem flota, activitatea s-a redus mult), una de impletituri din rachita si alta unde se realizeaza confectii textile, la Penitenciarul de femei Targsorul-Nou.

Munca, nu ocna

In toate aceste penitenciare munca nu este obligatorie, chiar daca legea de functionare este veche din ’68 si prevede expres obligativitatea muncii pentru cei apti. In prezent, numai cei care doresc sa aiba o activitate zilnica, o eliberare mai rapida si un castig, chiar daca mic, sunt scosi la munca. Salariile care sunt date celor din penitenciare nu pot fi mai mici decat cele minime pe economie, dar munca detinutilor este platita diferentiat, in functie de calificare si de tipul de activitate prestata. Majoritatea unitatilor de productie administrate de Regia Multiproduct se afla pe langa penitenciare de maxima siguranta, dintr-o ratiune pur economica: munca desfasurata aici necesita calificare, iar cei care fac scoala sunt detinutii care trebuie sa stea multi ani inchisi. Prin urmare, banii cheltuiti pe scolarizare sunt recuperati prin munca depusa de acestia.
Castigurile medii realizate de cei care lucreaza in aceste fabrici se situeaza la aproximativ 4 milioane de lei pe luna, dar nu toti acesti bani revin detinutilor. Ei primesc doar 10 procente din suma respectiva, restul revenind penitenciarului in care isi ispasesc pedeapsa. In noul proiect de lege privind detentia se prevede ca procentul din salariu sa creasca de la 10 la 30%, fapt ce va duce la stimularea celor din penitenciare sa iasa la munca, potrivit afirmatiilor directorului Regiei Multiproduct, Ionel Curt.
La Margineni s-au obtinut, in 2004, peste 28 de miliarde de lei din munca depusa de detinuti in fabrica de mobila sau in alte activitati conexe, ceea ce a insemnat aproximativ 40 de procente din fondurile bugetare, conform directorului penitenciarului, judecatorul Victor Marcu. Mare parte din acesti bani au ajuns tot in curtea unitatii, pentru intretinerea acesteia, dar au adus si un spor in drepturile detinutilor: hrana, igiena etc. Iar in primele opt luni ale acestui an, prin munca detinutilor de aici au fost incasate aproape 23 de miliarde de lei, ne-a mai spus judecatorul Marcu, director interimar de aproape sapte ani.

Contract cu penitenciarul

Nu toate penitenciarele au fabrici, dar nu exista nici unul care sa nu aiba gospodarie proprie, atelier de reparatii sau intretinere. Iar cei care „domiciliaza“ aici muncesc: unii cu plata, altii la intretinere, mai sunt si detinuti care, printr-un contract cu penitenciarul, muncesc sub paza in exterior, la diversi agenti economici.

Nu este vorba de munca inalt calificata, ci dimpotriva, necalificata, iar cei care au nevoie de ea pot apela oricand la puscariasi, dupa incheierea unui contract, ne lamureste directorul economic al Administratiei Nationale a Penitenciarelor, Nicolae Tudorache. Din pacate, adauga acesta, „putine sunt firmele care doresc sa colaboreze cu noi. Sunt penitenciare cu peste 1.000 de detinuti, din care ies zilnic la munca doar cativa oameni, si aceia doar la gospodaria interna. Aceasta are si efecte psihice nefavorabile asupra detinutilor, care nu fac mai nimic toata ziua si «ard» de pomana banii contribuabililor. Parti-ciparea la munca in afara penitenciarelor este diferita si in functie de dezvoltarea economica a zonei in care se afla unitatea respectiva.“

Penitenciarul din Timisoara este un exemplu in care munca detinutilor este bine folosita de firmele din zona: in 2004 au fost incasati peste 35 de miliarde lei din munca prestata de puscariasi pentru diverse firme. Cei de aici au lucrat la fundatii, constructia de drumuri, curatenia strazilor sau la alte munci care nu cer calificare. Iar societatile comerciale care ii folosesc nu au de ce sa fie nemultumite: cine poate fi mai disciplinat decat cel care a ajuns in spatele gratiilor si acum poate sa castige bani si o eliberare mai usoara?!

Refuzuri

Cu toate acestea, sunt inca putini care apeleaza la serviciile ce pot fi oferite de catre detinuti, chiar daca altadata munca acestora era folosita din plin intr-un domeniu foarte actual (vezi inundatiile catastrofale din acest an): imbunatatirile funciare. Ideea conducerilor penitenciarelor, care au transmis autoritatilor ca detinutii ar putea sa fie folositi pentru refacerea digurilor sau a drumurilor distruse de viituri, a ramas fara ecou. Autoritatile statului afirma ca aceste contracte au fost incredintate unor firme si acestea decid cu cine vor colabora, chiar daca la munca bruta pot fi folositi detinutii, iar contractele cu penitenciarele puteau fi incheiate usor si rapid. Sunt si firme straine care puteau apela la detinuti pentru construirea unor fundatii ale halelor de productie situate chiar in apropierea penitenciarului, dar au refuzat sa lucreze cu ei, chiar daca munca prestata de acestia era mai ieftina.

Rapid si sigur

La Margineni exista, pe langa fabrica sau gospodaria interna, si un atelier de tamplarie, si unul de reparatii auto. Iar cei care lucreaza aici sunt puscariasi, calificati la locul de „munca“. Oricine poate apela la serviciile acestor ateliere, dupa cum ne-a spus directorul penitenciarului, Victor Marcu. Relationarea se face ca intre doua firme sau persoane. De exemplu, in cazul atelierului de reparatii auto: se face un deviz prealabil, se incaseaza 30% din bani si lucrarea incepe, iar termenul stabilit este respectat cu sfintenie. La Focsani, atelierul de tamplarie face la comanda carute, ferestre sau usi, la Gherla atelierul de croitorie realizeaza uniformele pentru puscariasi. Dar majoritatea celor care apeleaza la detinuti ii folosesc la muncile necalificate, in agricultura si constructii. Iar detinutii sunt muncitori, nu se apuca de baut, nu fura materiale. Si respecta termenele „la minut“. Mai trebuie doar ca firmele sa exploateze aceasta oportunitate.