Impotrivirea guvernamentala a luat forma unei scrisori comune a ministrului italian al finantelor, Tommaso Padoa-Schioppa, si a colegului sau care se ocupa de infrastructuri, Antonio Di Pietro, trimisa Autoritatii Nationale a Autostrazilor (ANAS). Scrisoarea a fost data publicitatii in noaptea de vineri spre sambata, dupa inchiderea burselor de la Madrid si Milano, informeaza NewsIn.

Potrivit acestui document, fuziunea avuta in vedere antreneaza asemenea schimbari in controlul si interesele strategice ale societatii Autostrade, incat ar avea consecinte asupra investitiilor, calitatii si securitatii retelei italiene de autostrazi, precum si asupra "interesului public" italian.

Abertis a anuntat totusi guvernul de la Madrid, sambata, ca doreste sa-si continue proiectul, in pofida veto-ului italian. Abertis si Autostrade "au dorinta de a-si continua proiectul de fuziune", a declarat un purtator de cuvant al grupului spaniol.

Scrisoarea celor doi ministri lasa insa celor doua intreprinderi o marja de manevra mica, in afara posibilitatii de a recurge la instantele juridice europene.

Tehnic, cei doi ministri italieni resping de fapt categoric fuziunea, declarand-o contrara legii privind concesiunea si privatizarea autostrazilor italiene, pe motiv ca unul dintre actionarii de referinta ai viitorului grup ar fi societatea spaniola ACS, o intreprindere de lucrari publice.

Legea interzice orice conflict de interese intre gestionarea autostrazilor si societatile din domeniul lucrarilor publice, mai ales daca acestea din urma sunt specializate in constructii rutiere.

In plus, din punct de vedere politic, guvernului italian de stanga, care are nevoie de sustinerea a 13 formatiuni - de la comunistii ortodocsi pana la stanga catolica moderata - i-ar fi imposibil sa incredinteze gestionarea celor 3.500 de kilometri de autostrada ai peninsulei unei intreprinderi care ar fi dominate de spanioli.

Intr-o scrisoare datata 24 mai, adresata presedintelui Autostrade, ministrul infrastructurilor, Antonio Di Pietro, scria: "Autostrazile sunt o resursa nationala. Ele sunt fundamentale pentru dezvoltarea tarii noastre. Nu putem autoriza ca proprietatea lor sa fie transferata unei companii straine (...)".

Viitorul grup Abertis care ar fi rezultat in uma fuziunii ar fi fost detinut in proportie de 24,9% de holdingul familiei Benetton, Schemaventotto, si in proportie de 24,2% de doi actionari de referinta ai Abertis, Caixa si grupul ACS.

Abertis ar fi avut sediul la Barcelona si ar fi fost condus de directorul general al Abertis, Salvador Alemany, impreuna cu doi copresedinti, italian si spaniol.

Grupul ar fi avut o valoare de piata de 25 de miliarde de euro, ar fi avut 17.000 de angajati si ar fi administrat 6.772 de kilometri de autostrada, cu o cifra de afaceri de peste 4,8 miliarde de euro in 2005.

Prezentata ca o alianta intre doua grupuri de aceeasi talie, fuziunea era considerata de stanga italiana ca o tranzactie mascata a familiei Benetton intr-un moment in care in Italia a venit la putere un guvern susceptibil de a reconsidera orientarea ultraliberala a guvernului lui Silvio Berlusconi.
Operatiunea, anuntata la sfarsitul lunii aprilie, a declansat o serie de critici referitoare la gestiunea asigurata de grupul Benetton intreprinderii Autostrade de la privatizarea acesteia, in 1999.

Raffaelle Bonanni, secretarul general al Cisl, a doua centrala sindicala ca marime din Italia, declara: "Atribuirea Autostrade grupului Benetton a fost o grava eroare. Care e castigul pentru colectivitate? Doar tarife mai mari!".
ANAS estimase intre 3 si 4 miliarde de euro intarzierile inregistrate in planul de investitii al Autostrade, de la privatizarea societatii.

Intr-o prima reactie, presedintele Autostrade, Gianmaria Gros-Pietro, a declarat ca nu crede in veto-ul guvernamental, afirmand ca in opinia sa este de neconceput ca interdictia de a avea un actionar din sectorul public sa se aplice numai societatii Autostrade, in conditiile in care "acesti constructori sunt prezenti in toata Europa".