Britanii vor merge la urne intr-un moment in care, potrivit unui studiu multi-national realizat de Pew Research Center, euroscepticismul este in crestere in intreaga Uniunea Europeana, iar doua treimi, atat dintre britanici, cat si dintre greci, precum si parti semnificiative de populatie din alte cinci tari cheie ale blocului comunitar, considera ca guvernele nationale ar trebui sa isi recapete anumite puteri suverane de la Bruxelles. Totusi, indiferent daca sunt sau nu in favoarea unui Brexit, majoritatea europenilor apreciaza ca iesirea Marii Britanii ar afecta blocul UE.

Maastricht a reprezentat punctul de cotitura pentru UE. A marcat momentul in statele nationale au renuntat la controlul propriului destin in favoarea directiei cntralizatoare a UE, de a merge inainte cu crearea monedei euro, oricare ar fi consecintele acesteia pentru propriile interese nationale. Nu numai ca euro s-au dovedit dezastruos pentru majoritatea economiilor din zona euro, cu niveluri tragice ale somajului, in special in randul tinerilor; dar a si impartit continentul european intre state bogate si cei saraci, iar balanta decizionala pe toate planurile in UE a cunoscut o schimbare fundamentala, in special inspre Germania.

In noiembrie 2015, David Cameron a incercat sa renegocieze o modificare a tratatului de la Lisabona (2009) - echivalentul unei constitutii europene - cu presedintele Consiliului Uniunii Europene, Donald Tusk, privind suveranitatea Marii Britanii, a comertului, a politicilor privind imigratia si guvernanta economica. Donald Tusk a respins aproape toate solicitarile, cu mici exceptii, precum in ceea ce priveste tratamentul a cateva milioane de lire sterline pentru beneficii destinate copiilor de imigranti. Acest esec sumbru al premierului David Cameron a oferit britanicilor dovada ca UE nu este deschisa absolut nici unei miscari substantiale spre reforma politicilor stabilite la Bruxelles, ceea ce a creat un nou sentiment favorabil Brexit.

Solicitarile indreptatite adresate intr-o scrisoare de sase pagini de David Cameron lui Donald Tusk vizau, in special, aspecte legate de guvernanta economica, competitivitate, suveranitate si, nu in ultimul rand, de imigratie, cu urmatoarele argumente:

Ce a vrut si ce a obtinut David Cameron prin acordul cu UE

Ce a vrut si ce a obtinut David Cameron prin acordul cu UE

  • Imigratie: sub imensa presiune impotriva unei cresteri a nivelului imigratiei, David Cameron voia sa impuna un moratoriu pe o perioada de patru ani cetatenilor UE prezenti in Marea Britanie, care solicita ajutoare si locuinte sociale. El dorea, de asemenea, sa-i impiedice pe acesti migranti sa beneficieze de alocatii familiale pentru copiii lor ramasi in tarile de origine.
  • Suveranitate: pentru a le raspunde celor ingrijorati de jugul de la Bruxelles asupra institutiilor britanice, premierul britanic cerea o scoatere de sub angajamentul catre o "Uniune tot mai stransa" - in mod "constrangator din punct de vedere legal si ireversibil". Concret, el dorea un sistem al "cartonasului rosu", care sa fi permis unui grup de parlamente nationale sa opuna un vot de veto oricarei legislatii europene.
  • Guvernanta economica: premierul britanic nu voia sa vada statutul Marii Britanii afectat de faptul ca tara sa nu foloseste moneda euro. Este vorba despre un domeniu extrem de sensibil pentru aceasta tara, a carei capitala este unul dintre centrele financiare mondiale. El cerea o serie de "principii legal constrangatoare", ca de exemplu recunoasterea faptului ca UE are mai multe monede, ca tarile care nu sunt membre ale zonei euro nu pot fi victimele discriminarii si ca britanicii nu trebuie sa plateasca pentru crizele din zona euro.
  • Competitivitate: mai putine sarcini administrative, libera circulatie a capitalurilor, bunurilor si serviciilor - acestea erau cererile premierului britanic in acest domeniu. Aceasta parte nu a ridicat cu adevarat probleme, competitivitatea fiind una dintre prioritatile Comisiei. Blocul european a convenit sa "amelioreze competitivitatea".

Ce state membre "iubesc" cel mai mult UE?

Britanicii nu sunt singurii care au indoieli cu privire la Uniunea Europeana. Imaginea UE s-a deteriorat continuu in ultimii ani, in toata Europa. Pentru un numar mare de natiuni, increderea in institutiile de la Bruxelles a scazut semnificativ. De altfel, in ceea ce priveste sustinatorii partidelor eurosceptice - mai ales din Franta, Italia, Polonia, Spania si Marea Britanie - este mai putin probabil de a avea un punct de vedere favorabil UE.

Citeste si:

Surprinzator, cei mai mari sustinatori ai UE, in pofida politicilor "Orwelliene" de la Bruxelles, sunt polonezii (72%) si ungurii (61%). In alte state, suportul oferit UE este slab. Doar 27% dintre greci, 38% dintre francezi si 47% dintre spanioli au o opinie favorabila fata de UE.

Dar, a parasi UE nu inseamna a parasi Europa. In pofida antentionarilor primite de la liderii lumii, inclusiv Barack Obama, nimeni nu este atat de naiv sa creada ca un secol de preocupari comune, de exemplu, intre Marea Britanie si Statele Unite, pe teme de securitate si acorduri comerciale de un vor favorabil pe 23 iunie. Nu va dura ani de zile, pana cand Marea Britanie isi va renegocia acordurile comerciale cu Statele Unite si alte state, ci mai degraba cateva luni. Iar, asa cum Chile sau Coreea de Sud pot avea succes pe pietele financiare internationale, ca stat suveran, cu siguranta si Marea Britanie va avea, mai ales ca UE importa deja 45% din exporturile britanice.

Eforturile sustinute de convingere a alegatorilor britanici in UE s-ar rezumat la o serie de povesti despre consecintele ingrozitoare ale unui Brexit, pentru tineri, pentru locuri de munca sau pentru fermieri - dar, toate bazate pe scenarii improbabile. Nu putem astfel sa nu ne intrebam: de ce ar fi propus primul ministru David Cameron acest referendum daca rezultatul va fi unul singur si negativ? Nu ar fi fost o alegere iresponsabila pentru David Cameron de a supune tara unui risc extraordinar, in conditiile in care consecintele ar fi fost atat de grave?

Sursa foto: Lucian Milasan / Shutterstock