M-am intalnit cu Orlando Szasz la un hotel din Piata Romana, la cateva luni de la intoarcerea sa de la Polul Nord. Sezonul de calatorii in acea zona este “deschis publicului” doar intr-o fereastra mica de timp – sfarsitul lunii iunie pana 31 iulie. Szasz a ales sa calatoreasca prin intermediul a doua agentii americane specializate pe acest gen de aventuri – Quark si Poseidon.

Renania tinteste o dublare a afacerilor in urmatorii trei ani, la peste 40 mil. euro

Renania tinteste o dublare a afacerilor in urmatorii trei ani, la...

I-am propus sa imi povesteasca, liber, despre cum s-a pregatit pentru calatoria ce avea sa dureze 11 zile, ce aventuri a trait, ce l-a uimit dar si dezamagit. Pasiunea pe care a pus-o de-a lungul a o ora, timp in care a vorbit aproape continuu, a fost suficienta pentru a ma convinge ca, intr-adevar, a “vizita” Polul Nord al planetei este un lucru pe care cei ce au undeva in jurul a 25.000 de dolari nu trebuie sa-l rateze.

De acesti bani primesti un loc in cabina navei cu care calatoresti la Polul Nord, o pereche de cizme, o jacheta si o bluza de trening mai groasa. In acesti bani intra si consumatia de pe vapor dar si zbor cu elicopterul sau/si cu un balon cu aer precum si alte servicii adiacente.

Cele doua firme americane anterior amintite inchiriaza un spargator de gheata nuclear rusesc si acest utilaj este disponibil doar vara. In restul timpului, vasul este folosit de rusi pentru a tine deschis navigatiei canalul de nord-vest.

Ce l-a determinat pe Szasz sa plece in aceasta calatorie?

Seful Renania spune ca a primit mail-ul de prezentare al acestei oportunitati din partea unei agentii de turism romanesti, a vazut datele disponibile pentru calatorie si, dupa ce si-a verificat propriul calendar, a zis “de ce nu as face si asta?”.

Szasz recunoaste ca nu este un pasionat al sporturilor extreme, neplacandu-i prea mult nici sa zboare cu avionul. Se considera un “pamantean”. Cu toate acestea, este deschis spre noi experiente. Acum doi ani a fost in Zambia, impreuna cu fiul sau, intr-un camp amplasat pe malul Fluviului Zambezi Campingul era foarte integrat in natura, nu existau garduri sau granite despartitoare in spatele carora sa fii ferit de animale salbatice. Pe langa si chiar PE corturi “bantuiau maimutele”, la cateva sute de metri distanta beau apa leii iar hipopotamii si elefantii, respectuosi, pastrau distanta si pasteau mai departe.

“Erau reguli de bun simt. Dupa ora sase seara si noaptea ni s-a spus sa nu umblam singuri, fara escorta. Daca iesiti din cort intai va uitati, verificati distantele pana la locul de luat masa”.

Prima data cand s-au urcat intr-o masina, un landcruiser, a intrebat unde tin pustile, in caz de urgenta. Li s-a spus ca nu au pusti ci doar “pocnitori” foarte puternice care, odata aprinse, sperie animalele. Nu a trebuit sa le foloseasca, de cand exista campul, o singura data. In general animalele, chiar si cele carnivore, ignora oamenii, daca nu sunt provocate in mod direct.

De la “regele animalelor” la “regele gheturilor”

Inainte de a pleca spre Polul Nord, Szasz a intrebat la agentia de turism daca trebuie pregatiri speciale. I s-a spus ca totul este ok, nu este necesar sa faca ceva anume ci doar sa se imbrace bine, pentru temperaturi negative, dar in niciun caz extreme, si i s-a oferit o lista cu ce trebuie sa aiba la el. Temperaturile minime au fost de -10 grade, mai bine decat in Romania, iarna.

Multe persoane fac confuzii intre Polul Nord si cel Sud. Acesta din urma, desi lipsit de pradatori (precum ursul polar), este mult mai vitreg, temperaturile fiind “crancene”. O alta diferenta este ca Polul Nord se schimba continuu intrucat in acea regiune sunt calote de gheata ce se misca in timp ce polul sud este fix. La Polul Nord nu exista pinguini, acestia traind doar in partea de sud a planetei.

Cateva “curiozitati” despre ursii polari

De-a lungul calatoriei, Orlando Szasz a vazut mai multi ursi polari. Mult mai masivi decat cunoscutii ursi carpatini ce traiesc in Carpati, acestia pot inota pe o distanta de 100 km/zi. Acest lucru “ii tine” pe acestia spre marginea banchizelor, astfel incat sa poata sari in apa, inota, prinde animale maritime.

Szasz povesteste cum a vazut un urs iesind din apele reci si, de la distanta, parea a imita perfect miscarile umane. “L-am vazut cum s-a sprijinit in labele din fata, in coate, apoi a ridicat un picior din spate pe care l-a pus pe banchiza si apoi s-a ridicat. Mi s-a parut extrem de uman!”, spune Szasz.

Majoritatea ursilor polari nu se aratau interesant de vaporul urias, de peste 7 etaje, ce “rupea” banchizele de gheata. Se departau, alene si nepasatori. Unii insa, mai ales cei ce pareau mai “subnutriti”, stateau si se uitau “a jind” spre nava nucleara ruseasca sperand, probabil, ca “le pica” ceva de mancare. Unul chiar a incercat sa alerge dupa vas.

Seful Renania a vazut si o ursoaica cu doi pui ce tocmai terminasera de mancat si era plin de sange in jurul lor.

Incalzirea globala distruge insa habitatul “regelui necontestat” al gheturilor nordice. Cei de pe nava ruseasca, echipaj cu experienta, spuneau ca incalzirea globala si topirea ghetarilor face ravagii in randul faunei regionale. Foarte graitor este faptul ca, in conditiile in care gheata se topeste altfel/mai repede decat sunt ursii obisnuiti, au fost gasite cadavre de ursi polari ce s-au inecat inainte de a putea ajunge la banchiza ce se dezintegra.

Inceputurile calatoriei

Orlando Szasz a plecat din Cluj pana in Munchen, apoi Helsinki si in final Murmansk, Rusia. La Munchen a fost prima surpriza – aeroportului i-a cazut sistemul de securitate electronic de supraveghere a zborurilor asa ca toate plecarile au fost intrerupte. Era 5 iulie. “Am avut prezenta de spirit, am sunat la agentia din Romania de unde am cumparat pachetul si i-am rugat sa-mi faca rezervare pe zborul imediat urmator spre Helsinki, mi-au blocat locul si m-am dus imediat sa stau la coada pentru acesta. Era aglomeratie, va dati seama, dar este bine ca aveam locul blocat deja”, povesteste Szasz prima aventura, neplacuta ce-i drept.

A ajuns la Helsinki cu mare intarziere, la 1:30 noaptea, si “trezirea” era la 4:30 pentru a pleca la 6:00 spre orasul din Rusia. Cei circa 120 de pasageri ce urmau sa plece spre Polul Nord au umplut nava charter de la Helsinki.

A fost prima ocazie a romanului de a ii cunoaste, partial, pe partenerii lui de aventura. Un indian de 83 de ani (cu care urma sa imparta si cabina), un amic din Italia, cinci-sase polonezi, doi bulgari, doi brazilieni, peste 20 de rusi, 45 de chinezi (!), doi evrei, un scotian care, ulterior, a petrecut foarte mult timp in salonul cu bauturi mai mult sau mai putin alcoolice al navei nucleare. “Un boem putin «zingy» la cap, un artist ce traia in Tailanda, foarte…simpatic”, povesteste, cu umor, Orlando Szasz.

Citeste si:

Practic, nu exista limite de varsta pentru aceasta calatorie insa agentiile recomanda ca cei pasionati sa poata cobori de pe vas, sa fie mobili. Cu toate acestea, alaturi de Szasz, au mers la Pol si batrani sau o femeie mai in varsta, americanca, care mergea in carje.

Murmansk nu este de vizitat. Este ca un oras minier romanesc, dar mult mai mare, spune, sec, seful Renania. “Este griul rusesc care imi amintea de griul care era si aici, in Romania, inainte de ’89, dar o culoare si mai apasatoare!”.

50 de Ani de Victorie, atomicul rusesc spargator de gheata

De acolo au luat patru autocare pentru a se imbarca pe nava de peste 150 de metri lungime. Vaporul, facand parte din flota atomica ruseasca, era protejata si plasata intr-o zona puternic militarizata. “Eu m-am apucat sa filmez urcarea pe nava si imediat unul din echipaj a strigat spre mine sa ma opresc sau o sa mi se confiste aparatura”. S-a executat imediat.

08.07 prima zi pe marea barents, nava from Internet Corp SRL on Vimeo.

“50 de Ani de Victorie” este o nava ruseasca un pic “reamenajata” de catre americani astfel incat sa fie cat-de-cat locuibila de civili. In rest, totul tabla, finisaje aproape inexistente. Facuta “sa dureze” si sa nu se scufunde chiar daca se ciocneste frontal cu o banchiza groasa de trei metri. Rusii spuneau ca este cea mai puternica si cea mai sigura nava de pe Pamant – la spargatoarele de gheata calificativele se termina cu LL9, aceasta fiind cea mai solida categorie. Nava are 75.000 de cai putere si este propulsata cu uraniu prin doua reactoare nucleare. Sticlulta cu uraniu umpluta in 2007 mai tine pana in 2013.

10.07 carena strabate prin gheata from Internet Corp SRL on Vimeo.

Doua zile au mers in Ocean pana au inceput sa intre in zona inghetata, sa vada primele banchize. Cele doua zile, desi nu spectaculoase, au fost umplute cu briefinguri, clipuri din zona Poloara, scurte lectii de istorie/prezentari stiintifice sau pur si simplu “networking” cu participanti. In excursie au venit si geologi, biologi, antropologi sau oameni cu vasta experienta turistica in regiune. Acestia, foarte deschisi, iti puteau raspunde la orice intrebari sau curiozitati.

Capitanul a interactionat si el cu invitatii. Pasagerii au fost impartiti pe grupe si, pe rand, s-au intalnit cu el pentru a-i pune intrebari, a se saluta si a se cunoaste. “A fost un fel de cocktail de cateva minute, un schimb de amabilitati. Comandantul navei, om de formatie militara, probabil pe langa serviciile militare mai avea si alte «atributii» ma gandesc, din moment ce era incadrat pe un vapor atomic”.

Exista un interes/balanta interesanta, de business, intre rusi si americani. Cele doua companii americane scoteau bani din pretul locurilor pe nava ruseasca, acestia din urma, pe langa o cota parte din banii primiti de la americani ca urmare a inchirierii vasului, la finalul croazierei, cereau si o donatie (benevola). Suma recomandata – 250 $ de la fiecare pasager, banii urmand a fi impartiti in randul echipajului si staff-ului rusesc.

Apropierea de banchize

“Este bucuria aceea de a vedea ceva diferit in afara de apa, apa, apa!”.

Conformatia navei este diferita fata de una de transport/croaziera din ape linistite. Practic, “50 de Ani de Victorie” are tangaj atat lateral cat si fata-spate, pentru a putea strapunge mai eficient/puternic gheata, lucru ce poate fi neplacut pentru cei ce au rau de mare.

Pe masura ce se aglomereaza “piesele” de gheata si intra nava in ele, atunci devine extrem de interesant. Atunci, practic, tu vezi o mare imensa de gheata si observi cum vaporul se urca pe ea si incepe sa crape banchiza, povesteste Szasz.

“Am ramas surprins sa vad ca, desi gheata era consistenta, nava mergea in continuare cu 18 noduri maritime (circa 33 km/h) si a ajuns sa mearga cu 6-7 noduri doar cand a ajuns in gheata grea, de 2,5 metri”.

Cand lovea o zona mai solida, simteai cum se zguduie toata nava, cum reactoarele nucleare “trageau” sa impinga vasul rusesc prin banchiza alba.

In doar cateva ore, vasul rusesc si cei 120 de pasageri intrau intr-un camp de gheata “cat vedeai cu ochii”. Noaptea s-a transformat complet in zi si primele animale polare si-au facut aparitia.

Lectureaza si vizualizeaza partea a doua a calatoriei romanului la Polul Nord saptamana viitoare. Vei afla cum este sa faci baie in Oceanul inghetat sau camping la -10 grade, senzatia de imensitate, vei cunoaste un lider de grup "inedit" si cu ce difera noaptea de zi, la Pol.

Tu ai calatorit in zone exotice ale globului? Vrei sa iti incurajezi compatriotii sa incerce regiuni mai rar umblate? Scrie-ne pe redactia@wall-street.ro si spune-ne, pe scurt, unde ai mers!

Ar putea deveni o destinatie a dumneavoastra excursia la Polul Nord? De ce (nu)?