Zsolt Torok are 43 de ani, locuieste in Arad, este tehnician dentar de meserie, ghid montan si alpinist tehnic. Insa, dincolo de aceste "etichete", romanul este expresia unor expeditii reusite in locuri in care acum flutura steagul Romaniei: de la Trilogia Alpilor/Eiger si Grandes Jorasses la optmiari (Cho Oyu, Everest, K2, Nanga Parbat) si, implicit la o premiera mondiala: varful Peak 5 (6.421 metri) din Himalaya, pe care nu a mai fost nimeni pana in noiembrie 2016, cand Zsolt Torok a inregistrat aceasta performanta alaturi de tanarul alpinist Vlad Capusan (26 ani).

Alpinismul, o provocare unde "adversarul esti tu insuti"

Wall-Street.ro: Ce te-a convins sa vrei sa iti petreci viata urcand pe picioarele tale printre nori, sa iti dedici viata muntelui si varfurilor inalte?

Zsolt Torok: Nu exista aproape niciun alt domeniu, sport, provocare unde adversarul esti tu insuti, slabiciunile tale constituind cea mai mare piedica de a te descatusa spre marile inaltimi. Alpinismul ofera posibilitatea ca in permanenta sa te pui fata in fata cu tine si atunci cand esti in floarea varstei, dar si cand esti pe cale sa parasesti aceasta lume. Daca ajungi sa depasesti slabiciunile, nu conteaza ca ai 16 ani sau 70 ani, in esenta este acelasi lucru.

Zsolt Torok

Sursa foto: Zsolt Torok (in Himalaya)

WS: Cand a fost acel moment (varsta, context) cand ti-ai spus “eu vreau sa urc pe Everest si pe alte varfuri din Himalaya”? Simti ca te-ai nascut sa faci asta, a fost o promisiune pe care ti-ai facut-o datorita/din cauza unui context dat sau urcarea spre cele mai inalte varfuri a fost o dorinta care s-a amplificat cu timpul?

Zsolt Torok: La 16 ani m-am legat prima data in coarda. Am inceput alpinismul propriu-zis de la varsta de 5 ani, insa visam sa ajung in Himalaya si in mod cert sa ajung pe cel mai inalt varf, Everest. Hmm Everest... cati oameni au pronuntat in gand acest nume cu dor si determinare! La 33 de ani am apucat prima data sa vad Everestul cu ochiul liber si o mare parte din Himalaya. O mare parte din mine a si ramas acolo.

WS: Care a fost prima expeditie care ti-a definitivat dorinta de a obtine si mai mult si implicit care te-a construit ca alpinist?

Eigernordwand – peretele mortii (varf de 3.970 metri, in Elvetia). Se spune despre el ca ar fi deosebit de periculos si de dificil. Nu aveam incredere in mine si nu stiam cat voi trai, insa voiam sa am aceasta experienta.

2004 a fost anul in care dupa o ascensiune de neuitat am calcat pe varful Eiger (3.970 metri) dupa ce am trecut prin "traversarea zeilor". A fost momentul in care m-am descoperit si momentul in care ma gandeam ca de aici mai departe totul este doar o chestiune de bani si de timp sa evoluez.

Ce ma determina sa continui spre a atinge obiective mai grele?! Cred ca felul meu de a fi. Sunt un om pe niste scari, iar scara se termina dincolo de nori.

Zsolt Torok, alpinisti romani, alpinism

Sursa foto: Zsolt Torok (alpinistul roman la antrenament in Caucaz)

WS: De altfel, ce este un alpinist? Este un om cu dorinte si visuri atat de mari incat sa-l sperie, cu multe ore de antrenament si cu un psihic puternic, peste care pune echipamentul necesar pentru a atinge reusita?

Zsolt Torok: Aparent, alpinistul este un sportiv. In realitate, alpinistul este un om care vede total diferit viata. Cliseele, sabloanele societatii, temerile din societate, abordarea din societate practic nu exista. Un alpinist adevarat va aduce intotdeauna argumentele cum se poate realiza ceva, nu cum nu se poate.

Alpinistul este omul cu trairi extraordinare in mijlocul oamenilor care nu inteleg aceste trairi si incearca sub pretextul "protectiei" sa il readuca pe omul care da din aripi pe pamant, iar daca acest lucru este greu de realizat pot agata greutati de picioare pentru ca efortul catre inaltul cerului sa fie si mai mare.

Alpinismul este un joc real, nu digital, in care nu ai mai multe vieti, ai o singura viata.

WS: Mai exact, ce conteaza mai mult: partea tehnica, dorinta, vointa, motivarea de a ajunge pe a ajunge pe varf si a te intoarce intreg si sanatos?

Zsolt Torok: Totul conteaza. Legenda, povestea, personalitatea, curajul, abordarea tehnica si psihica, filosofia. Curajul, determinarea, strategia. Este jocul real, nu cel digital, in care nu ai mai multe vieti, ai una singura. Esti nemuritorul cu mentiunea ca tragi dupa tine ceva muritor.

WS: Cu siguranta, toate expeditiile sunt importante pentru tine. Insa care a fost expeditia care te-a marcat cel mai mult, pentru care ai muncit cel mai mult, de care esti cel mai mandru, in care ai simtit ca ai dat totul pana la momentul respectiv, care ti-a dat cele mai mari emotii?

Nanga Parbat, 8.125 metri, muntele ucigas sau muntele destinului, cum spun nemtii. Nanga (Himalaya, 2013) este muntele cu diferenta cea mai mare pe un versant din baza pana in varf. Daca schiorii viseaza la partii interminabile, motociclistii la cat mai multi km, alpinistii viseaza la muntele care depaseste imaginatia masurabila.

Am muncit am visat si am tras mult pentru asta, iar dupa esecul din 2012 m-am reintors sa il urc. Am reusit in echipa romaneasca ceea ce difera mult de simpla participare intr-o expeditie straina. Aici eram noi cu abordarea noastra. Era important sa dovedim ca romanii pot. Am reusit sa atingem varful pe forte proprii si asta da incredere mare si naste initiativa.

WS: Urcarea pe Peak 5 ramane o premiera mondiala. Ce inseamna o asemenea performanta pentru cariera ta de alpinist? Cat timp ati pregatit expeditia si cum, cat a costat, cat timp ati petrecut in expeditie si ce ati simtit in timpul expeditiei, in timp ce practic creati primul traseu spre acest varf izolat?

Zsolt Torok

Sursa foto: Zsolt Torok

In viata noastra nu mai e timp sa te indragostesti de un munte daca vrei sa fii in "liga profesionista". Faci planuri, te duci si marchezi. Peak 5 este un munte care a fost abordat de alte expeditii, insa noi aveam un motiv in plus sa ajungem pe varf: a doua oara nu mai strangeam banii. Cand ai o singura carte de jucat joci tare si reusesti, alta cale nu prea exista.

Sunt de acord cu siguranta pe munte, insa nu in detrimentul reusitei sau a mobilizarii. Expeditia a costat mult, pentru ca nu am mers pe economisire, nici nu mai vreau sa concep asa ceva. Pana la urma poti sa scoti si mai ieftin, dar nu asta este miza. Vremurile romantice s-au cam dus, iar unde urmarim performanta costurile nu sunt mici deloc. Pregatirea propriu-zisa nu era prea lunga, asta avand in vedere ca ne-am intors victoriosi in primavara si urma sa plecam din nou toamna. Este un privilegiu sa fii primul care a urcat pe un munte, dar dragostea cea mare raman peretii Eiger si Grandes Jorasses (Walker-ul) si vf. Nanga.

WS: Pe Peak 5 ai fost cu Vlad Capusan care are doar 26 de ani. Cum contribuie un tanar alpinist la o astfel de expeditie?

Zsolt Torok: Vlad are doar 26 ani, dar are experienta si puterea unui om care nu are varsta. Este ca o masinarie. Are atitudine, curaj si initiativa. Este omul potrivit sa faca asta. Eu am capacitatea sa ma dau la o parte si sa accept daca sunt mai incet decat colegul. Nu tin echipa pe loc. Important este sa ajungem pe varf si sa coboram vii de acolo. Multi dintre cei care nu mai sunt asa de tineri nu fac asta, nu este castig, este pierdere.

Zsolt Torok, Vlad Capusan

Citeste si:

Sursa foto: Zsolt Torok (el alaturi de Vlad Capusan)

WS: Au fost momente in care ati simtit ca e cazul sa va dati batuti?

Zsolt Torok: Nu ne dam batuti si nu am simtit asta pentru nici o secunda. Era frig, era vant, a fost greu, dar de fapt noi cautam ceva ce reprezinta o miza, daca era usor nu ne-am fi dus acolo.

WS: Ce s-a intamplat dupa expeditie: ati facut o harta a traseului? A fost sau urmeaza sa fie denumit varful si cu ce nume?

Zsolt Torok: Da, Vlad a intocmit o documentatie si a dat gradele de dificultate. Ele pot fi diferite in functie de ce conditii intampina alte echipe care vor mai incerca. Numele muntelui inca nu s-a schimbat, noi am facut tot ce s-a putut dar de aici incolo probabil va fi necesara o noua intalnire cu cei din Nepal.

WS: Stiu ca urmeaza sa plecati intr-o noua expeditie intr-o luna: cand mai exact si catre ce varf? De ce iti doresti sa ajungi pe acest varf?

Zsolt Torok: Situatia este incerta, sponsorul principal care a sustinut cel mai mult toate proiectele mele s-a retras si nu stiu daca in asa scurt timp pot compensa situatia. Miza era o premiera mondiala care putea sa aduca Romaniei Pioletul de Aur - cea mai mare distinctie in alpinism (n.r.: "Oscarul Alpinismului").

N.r.: Alpinistul nu a dat dorit sa mentioneze care sunt traseul si varful avand in vedere aceasta situatie incerta.

Miza este sa iesi de pe poteca si sa patrunzi in lumea verticalelor.

WS: Cum va pregatiti pentru aceasta expeditie si cat estimezi ca va dura? De altfel, cat estimezi ca va costa? Stiu ca o expeditie costa undeva la 40.000-50.000 euro.

Zsolt Torok: Ne-am pregatit pentru asta astfel incat sa punem accent pe specificul traseului respectiv si sa exersam tehnicile cheie. Eu personal am provocarea sa depasesc punctele slabe sau temerile. Atunci cand cu o luna de zile inainte situatia este incerta, este greu sa te pregatesti la fel ca si cand ai toate certitudinea ca vei pleca. Expeditia costa 10.000 euro de persoana, iar noi suntem departe de aceste sume.

WS: Cu cu este mai provocatoare dpdv tehnic aceasta expeditie?

Zsolt Torok: Alpinismul are doua directii, de altitudine si cel tehnic. La ora actuala ascensiunile tehnice la mare altitudine sunt cele apreciate. Miza este sa iesi de pe poteca si sa patrunzi in lumea verticalelor, chiar daca pe altimetrul tau scrie 6.000-7.000 de metri.

Zsolt Torok, alpinisti romani

Sursa foto: Zsolt Torok

WS: De altfel, cat conteaza antrenamentul, cat timp si cum te antrenezi tu inainte de o expeditie? Ce lucruri extreme faci?

Zsolt Torok: Antrenamentul pentru cineva cu experienta este cel de mentinere, dai maxim pe munte, restul este doar exercitiu care te tine conectat, te tine in forma si te disciplineaza. Antrenamentul inseamna zilnic miscare de multe feluri: alergare, bicicleta, catarare, ture pe munte, schi de tura, alergare pe stadion sau teren accidentat, gimnastica, urcare pe trepte.

Toate acestea nu te ajuta la nimic pana nu esti aclimatizat. Fara ca organismul sa se aclimatizeze vorbim doar teorii, iar practic la mari inaltimi daca organismul nu iti dezvolta suficiente globule rosii sa fii oxigenat, poti sa fii cel mai tare ultramaratonist, te intorci sau mori.

WS: Care este echipamentul ideal: ca material, confort, accesorii, cost total?

Zsolt Torok: Daca spun 10.000 euro echipament de alpinism este o cifra rotunda si cuprinde tot. O bicicleta adevarata mountain bike este 9.000 euro. Tot ce este ultimul racnet inseamna material ideal. Pretul nu conteaza, doar eficienta.

WS: Ce presupune hrana intr-o expeditie: ce mananci, cat de des, ce alimente deosebite, cati litri de apa consumi, cate calorii sunt necesare pentru energie si cate consumi in ascensiune?

Sursa foto: Zsolt Torok

Zsolt Torok: Nu tin dieta de niciun fel. Imi place sa mananc si ma bucur daca mancarea este gustoasa. La 7.400 metri, de exemplu, mancarea foarte speciala era slanina de Sancrai. Nu cred in mancarea de cosmonauti, dar am incercat-o, insa dupa foarte scurt timp vrei slanina, salam de Sibiu si branza cu mucegai. Bineinteles daca mai bei o bautura energizanta sau alte bauturi care nu sunt sanatoase te mai recompensezi cu ceva, dar mancarea cea mai buna acolo sus este cea pe care o mananci cu placere. In rest toata stiinta pica. Beau cam 4 litri pe zi de apa topita din zapada cu tot feluri de sucuri, ceaiuri, aditivi avand in vedere ca zapada este apa destilata fara gust si fara saruri.

WS: Cu ce ganduri si cu atitudine pleci in expeditii: crezi ca totul depinde numai de tine si de echipa sau te bazezi si pe noroc?

Zsolt Torok: Norocul conteaza. Daca pica un serac (n.r.: bloc de gheata) pe tine si te omoara, doar ai gresit ca ai fost in momentul si locul nepotrivit, deci pana la urma depinde si de tine. Dar, sa fim seriosi, acolo sus poti sa mori la orice pas. Ma bazez pe intuitie, experienta si inteligenta dezvoltata pe parcursul anilor. Plec cu gandul ca fara sa ajung pe varf nu este cazul sa ma intorc. Daca totusi se intampla, inseamna ca am luat decizii pe moment dupa evaluarea situatiei. Nu cred ca poti pleca de acasa sa te gandesti cum nu vei urca. Altfel de ce mai pleci. O expeditie are miza de la cap la coada si cu implicare la maxim.

Voi ce pe varfuri din lume sau din interiorul vostru vreti sa ajungeti?

Sursa foto: Zsolt Torok