Cristobal Balenciaga poate fi considerat, fara nicio ezitare, parintele haute-couture. Simbolurile adoptate universal din moda secolului XX, Coco Chanel si Christian Dior, il recunosteau drept sursa de inspiratie. A fost singurul designer care si-a inchis singur o casa de succes pentru ca „ii era greata de prêt-à-porter“-ul care incepea sa domine lumea. Dupa mai bine de treizeci de ani, urmasul stilului sau intra in galeria celor mai influente 100 de personalitati ale secolului XX.

Bascul si „croiala inalta“

In 1895, in provincia basca Gipuzkoa, mai exact in satul uitat de lume numit Getaria, se nastea Cristobal Balenciaga, un personaj care avea sa schimbe pentru totdeauna viziunea intregii lumi asupra a ceea ce inseamna haute-couture, tendinta, model, catwalk, pret sau material. Talentul sau se manifesta de timpuriu. La 17 ani, intreaga provincie privea cu invidie hainele pe care le croise pentru familia sa. La 20 de ani, reuseste sa fuga din provincie si deschide primul magazin sub nume propriu in San Sebastián.

Fara niciun fel de atractie catre hainele de serie si fara vreo intentie de a crea haine in conformitate cu moda (extrem de inchistata la acea vreme), isi transforma atelierul de croitorie in laborator de creatie dupa doar trei ani (1918). Intr-o societate in care toti nobilii care isi permiteau hainele sale se intalneau regulat, nu a trecut multa vreme pana cand numele casei Balenciaga s-a raspandit in intreaga Spanie si a ajuns chiar in Franta. Aproape fortat de piata, deschide ateliere de haute-couture in Madrid si Barcelona. In 1937, face singurul compromis din intreaga sa viata: accepta dictatura Parisului in lumea modei si se muta in Avenue George V, unde se afla si astazi cel mai important magazin al firmei.

In scurta vreme, Balenciaga devenea simbolul elegantei pariziene. Intraductibilul „couturier“, care inglobeaza atat mestesugul celui care taie si coase, cat si forta creatiei, era definit de Balenciaga in felul urmator: „Un couturier trebuie sa fie arhitect pentru design, sculptor pentru forme, pictor pentru culori si muzician pentru armonie. Dar trebuie sa fie, in primul rand, un filosof, pentru a tempera ansamblul“.

Tribut pentru Cristobal

Coco Chanel spunea despre creatorul basc: „Doar Balenciaga este un adevarat couturier. Doar el este in stare sa taie materialul, sa-l asambleze si sa-l coasa cu mana lui. Noi, ceilalti, abia daca ne numim mestesugari“. Nici Christian Dior nu l-a scutit pe Cristobal Balenciaga de flatari excesive. Dupa le l-a numit „maestrul tuturor couturier-ilor“, i-a inscris in cartea de onoare urmatoarele randuri: „Haute Couture este ca o orchestra al carei dirijor nu poate fi decat Balenciaga. Noi suntem bieti muzicieni, care ii urmarim instructiunile“. Hubert de Givenchy, chiar cand era in culmea gloriei, iar Balenciaga parasise de mult lumea, recunostea ca „Balenciaga nu este doar un stil, ci o tehnica. El a fost arhitectul Haute Couture“.

In timpul razboiului, colectiile Balenciaga au fost, ca la toate celelalte case, mai putin numeroase, insa nici chiar ocupatia germana si luptele sangeroase din anii ce au urmat nu l-au impiedicat sa dea cateva lovituri importante. In 1940, obosit de formalismul in care se transformase „mica rochie neagra“ (la randul sau, cea mai mare lovitura data de Coco Chanel), transforma modelul standard intr-o linie exploziva, cu buzunare invizibile, cu bustul bufant si cu zeci de variabile introduse atat pentru diversele modele, cat si pentru accesorii.

Citeste si:

Mademoiselle Coco mai degraba se bucura decat se supara pe Balenciaga. Insa concurenta dintre cele doua case se simte brusc in 1946, cand parfumul „Le Dix“ reuseste sa detroneze 25 de ani de suprematie a lui „Chanel No. 5“. Cu toate acestea, cum muritorii n-au voie sa se supere pe zei, bunele relatii dintre cei doi au ramas nealterate. Cu linii inspirate din Renastere, tonneau-uri, materiale cadrilate, talii lasate, tunici lungi sau scurte, broderii, maneci „lasate“, umeri patrati cu talie stransa, rochii sac sau fuste cloche (celebrele „bubble“), Balenciaga a reusit sa provoace atatea tendinte incat putine sunt hainele de astazi care sa nu aiba macar o trasatura adusa in premiera de creatorul spaniol.

Din pacate, industrializarea renascuta dupa Al Doilea Razboi Mondial a avut efecte perverse in lumea modei. Tesaturile odinioara scumpe erau la indemana imediat ce China, Coreea si America de Sud au inceput sa le produca la pret de dumping. Masinile de taiat reproduceau cele mai grele tipare fara nicio ezitare. Ceea ce fusese destinat unui public restrans intra intr-o era a consumului de masa. In plus, aerul de libertate al anilor ’60 dadea frau liber experimentarii, iar hainele care se purtau pe vremuri doar la ocazii speciale erau vazute in orice club de noapte, restaurant sau chiar la plimbarea de seara a cainelui familiei.

Obosit sa creeze doar pentru a-si vedea opera redusa la noile haine de strada, Balenciaga declara public: „Sunt dezgustat. Prêt-à-porter-ul este o mizerie si prea multi oameni o prefera“. In 1968, isi inchide atelierele si se retrage pentru a muri senin in Spania natala, in 1972. Se spune ca, la inchiderea atelierelor, contesa Mona Bismark s-a ferecat in casa si a jelit vreme de trei zile disparitia firmei sale preferate. Pauline de Rothschild, Mellon Bunny, Gloria Guinness si protejatul lui Balenciaga, Hubert de Givenchy, isi exprima in repetate randuri intentia de a-l readuce pe Balenciaga in lumea modei, insa toate eforturile raman zadarnice.

Phoenix

Dupa moartea lui Cristobal, nepotii au preluat afacerea, incercand sa o readuca la viata. Dovada ca nu doar eticheta vinde hainele, toate incercarile lor de pana in 1978 se transforma in esecuri rasunatoare. In 1978, Balenciaga este preluata de Hoechst, cu tot cu divizia de parfumuri, care inca functiona bine, apoi ajunge parte din grupul Jacques Bogart, in 1986. Firma ramane intr-un semianonimat pana in 1997, cand, disperat, directorul de creatie Josephus Timister incearca o „cascadorie“ si aduce pe catwalk o formatie de rock atat de dura (Add N to (X)), incat toata lumea paraseste sala.

In acelasi an, Balenciaga isi asuma un risc enorm si ii ofera un post de conducere lui Nicolas Ghesquière, un ucenic vrajitor care, la doar 25 de ani, fusese deja scolit si apreciat in marile case pariziene, inclusiv Jean Paul Gaultier si Agnes B. Ghesquière lucra de doi ani in Balenciaga, insa nu avusese ocazia sa-si demonstreze calitatile.

Prima sa linie prezentata oficial intra pe catwalk alaturi de cei mai mari designeri ai anului: John Galliano (Dior), Alexander McQueen (Givenchy), Marc Jacobs (Louis Vuitton) si Stella McCartney (Chloé), iar rezultatul nu este fabulos. Continua insa si, in 2001, cu sapte colectii unanim considerate „interesante“, da marea lovitura. Atat de mare, incat este singurul om din moda care intra in topul „Times“ - 100 de personalitati influente ale anului.

Tot in 2001, campania de extindere a gigantului Gucci (in care au fost preluate si operatiunile Stella McCartney si Alexander McQueen) include achizitionarea Balenciaga, cu noul vrajitor Ghesquière ca partener. Balenciaga este, de cinci ani incoace, reperul expozitiilor din New York si Paris, indiferent daca tinuta propusa este business sau cyber, jockey sau de seara.