Ne referim la articolul de opinie din 8 februarie, “Ce sanse are o bursa de energie independenta la Bucuresti?” din publicatia online de business Wall-Street, pentru care in virtutea dreptului la replica, a respectului pentru adevar si pentru institutiile statului, conducerea OPCOM se simte obligata sa intervina.

Multe s-au spus in presa despre piata de energie electrica, nu intotdeauna de bine, nu intotdeauna cu maxima exactitate, dar nu am utilizat niciodata dreptul la replica pentru ca intentiile au fost bune, inexactitatile fac parte din viata si presa, ca si piata, este vie.

Totusi, exista o limita peste care inexactitatile nu mai fac parte din viata reala ci par mai degraba desprinse dintr-un scenariu, iar filmul s-ar putea numi Bunii, raii si uratii, in traditia westernurilor spaghetti (The Good, the Bad and the Ugly).

Surpriza a fost cu atat mai mare (si mai neplacuta) atunci cand am constatat ca articolul era de fapt un sequel la articolul “O pledoarie pentru o bursa privata de energie in Romania” aparut in Allgemeine Deutsche Zeitung fur Rumanien in data de 20.01.2010.

In fapt articolul din 8 februarie este o editie noua, “completata si adaugita” a celui din 20.01.2010, iar ansamblul incepe sa semene cu o campanie de presa care denigreaza nu numai ce s-a realizat in piata de energie electrica din Romania in ultimii 10 ani, dar si ce s-a realizat in Cehia si Italia.

Daca ar fi sa-l credem pe autorul interviurilor mentionate, interlocutorul sau, “fin cunoscator al networking-ului romanesc” si cu autoritatea pe care o confera “exceptionalele relatii nu numai la guvernantii tarii sale ci si la Bruxelles” imparte cele aproape 20 de burse de energie din cadrul celor 27 de state membre ale UE in strict doua (doar doua!?) categorii: “bursele de energie ca burse independente de marfuri” si “asa zisii operatori de piata”.

Daca ar fi fost vorba doar de aceasta clasificare, nu ar fi fost decat o noua constructie teoretica despre piata de energie electrica si nu am fi considerat necesar sa reactionam.

Ceea ce ne-a determinat insa sa o facem este o afirmatie grava la adresa pretului stabilit de “asa zisii operatori”, in comparatie cu “bursele de energie”:

„Astfel, semnalele lor de pret (nn: cele stabilite de operatori) nu sunt in general acceptate ca o ilustrare a fortei de piata a ofertei si a cererii in context international: OTE (Cehia), OPCOM (Romania), GME (Italia)”

Pentru o bursa/operator de energie electrica, pretul stabilit reprezinta cel mai important serviciu oferit pietei de azi si investitorilor pentru maine, este o problema de identitate, deci, din punctul de vedere al calitatii acestuia, impartirea, dupa cum vom vedea mai departe, in “cei buni” si “cei rai” nu ne poate lasa indiferenti.

De ce sunt, in opinia autorului si a interlocutorului sau, unii buni sa stabileasca un pret relevant? Pentru ca au “structuri atomistice de proprietate“, pentru ca “modelul international de afaceri este determinat de considerente strategice ale proprietarilor” si pentru ca au un ”model de organizare putin ramificat”. Nu in cele din urma “semnalele de pret sunt generate de forta de piata a cererii si ofertei, fara nici o influenta politica directa”. „Aceste burse de energie atrag usor comerciantii, obtin cu usurinta lichiditate si dezvolta increderea in functia lor independenta: EXXA, Austria, 12 proprietari; EEX, Germania, 44 proprietari; POWERNEXT, Franta, 10 proprietari; OMEL, Portugalia, 20 proprietari”.

Usor contrariati de anumite inexactitati in exemplele furnizate, ne facem datoria sa informam ca numele bursei din Austria este EXAA si nu EXXA iar OMEL, bursa spaniola de energie electrica nu este localizata in Portugalia ci doar administreaza piata spot de energie electrica iberica. Dupa cum, in pofida celor 20 de proprietari, nu ne putem opri sa nu amintim ca OMEL inseamna “El Operador del Mercado de Energia”, deci are in Spania exact aceeasi titulatura cu OPCOM in Romania, si sa realizam ca acesta este ”ancorat in legislatia nationala referitoare la acest segment” (legea energiei 54/1997 si decretul regal 2019/1997), fiind “reglementat si monitorizat de catre autoritatile cu competente de reglementare a energiei”.

Desigur, clasificarea maniheista “burse de energie ca burse independente de marfuri” vs. “asa zisii operatori de piata” din articolul din 8 februarie a inceput deja ... sa se clatine.

OPCOM fiind membru al asociatiei burselor de energie electrica din Europa, EUROPEX, putem confirma in cunostinta de cauza ca bursele amintite chiar sunt bune, nu numai pentru ca atrag interesul participantilor, dar si pentru contributia la progresul conceptelor privind dezvoltarea viitoare a pietei unice europene de energie.

De ce, in schimb, altii sunt rai in demersul lor institutional de a stabili un pret relevant pentru piata de energie electrica? In opinia autorului si a interlocutorului sau, pentru ca “asa zisii operatori de pe piata energiei sunt ancorati in mod obisnuit in legislatia nationala referitoare la acest segment”, “sunt reglementati si monitorizati de catre autoritatile cu competente de reglementare a energiei sau sunt filiale ale operatorilor nationali ai sistemelor de transmisie (TSO) ori autoritati alocate direct ministerului de care apartine acest segment”.

Iata ca odata cu cei rai, am descoperit si pe cei urati: autoritatile de reglementare, operatorii nationali ai sistemelor de “transmisie” (sic), ministerele. O prima constatare ne ingrijoreaza: “uratii” generici amintiti sunt cei despre care vorbesc directivele, cei care vor avea un rol decisiv in eleborarea orientarilor cadru si al codurilor de retea si, nu in cele din urma, pilonii de baza al Forumurilor de la Florenta si Atena. Sa se fi inselat oare cei de la Bruxelles?

Trei rai sunt pusi la zid, intamplator (?) chiar vecinii: OTE, OPCOM, GME: “semnalele lor de pret nu sunt in general acceptate ca o ilustrare a fortei de piata a ofertei si a cererii in context international”. Nu stiam, si pana acum nu ne-a spus-o nimeni, o recunoastem cu sinceritate. Daca despre noi insine lasam sa se pronunte participantii la pietele administrate, despre OTE (administratorul pietei din Cehia) si GME (administratorul pietei din Italia) va asiguram ca sunt institutii onorabile, harnice si demne de toata increderea. Cele mai la indemana dovezi in sprijinul acestei afirmatii sunt: realizarea de catre OTE a celei mai recente cuplari de piete, Cehia-Slovacia si furnizarea de catre GME
a singurul portofoliu complet de instrumente de piata din UE: certificate verzi, certificate de emisii, certificate de eficienta energetica.

Aproape de finalul solilocviului nostru, ne amintim ca totusi am uitat ceva: celelalte burse europene in ce categorie intra oare? Este oare Nord Pool Spot, bursa administrand piata spot nordica (Norvegia, Suedia, Finlanda, Danemarca) ce reprezinta peste 70% din consumul scandinav de energie electrica, apreciata ca un campion al transparentei, lichiditatii si consistentei pretului un “asa zis operator”? Cu ancorarea sa in legislatia nationala si actionariatul operatorilor de transport si sistem pesemne ca da. Este ea un rau?

Noi zicem ca nu. Este APX NL, cea mai veche bursa de energie electrica din Europa continentala, bratul olandez al grupului APX, campionul premiilor de excelenta, in ciuda numelui, dar in baza actionariatului si rolului decisiv in piata nationala, stabilit de legile energiei si gazului si de ministerul olandez al economiei un alt “asa zis operator”? Dupa criteriile formulate in articolul din 8 februarie, pasamite ca da.

Este ea un rau? Noi zicem ca nu. In ceea ce priveste pretul stabilit de APX Group este relevanta afirmatia de pe site-ul grupului: <<Grupul APX isi publica indicele de pret si volum zilnic. Indicele de pret al APX NL este utilizat ca pret de referinta, intre altele, de contractele bilaterale si de organismele guvernamentale pentru a monitoriza dezvoltarea pietei. O existenta garantata a bursei este in interesul unei piete ordonate si cu buna functionare. Deci, toate bursele grupului APX sunt reglementate>>.

Am putea continua analiza, in baza actionariatului si a legislatiei cu Belpex, operatorul belgian, OMIP, operatorul portughez, N2EX, noua bursa engleza operata de Nord Pool Spot dar ar fi prea multe de spus asa ca ne oprim aici.

Nu vom pleda aici despre ce e bun si ce nu intr-o piata sau daca initiativele de succes sunt cele care vin din domeniul public sau din cel privat. Doar pentru a arata insa ca exista si alte aprecieri privind lichiditatea si eficienta pietelor angro (domeniul de exprimare al burselor de energie electrice nationale sau regionale), dar nu repetand greseala altora de a cadea in capcana construirii unor clasificari artificiale, amintim concluziile neutre a doua rapoarte din anul 2008 despre pietelor angro europene:

Raportul Data Monitor Dezvoltarea pietei angro de energie electrica europeana
stabileste o ierarhie europeana din punctul de vedere al lichiditatii:

1. Norvegia/Suedia/Finlanda/Danemarca,
2. Regatul Unit/Germania,
4
3. Italia/Olanda,
4. Cehia/Romania ,
5. Polonia/Austria,
6. Spania/Slovenia
s.a.

si din punctul de vedere al dezvoltarii:

1. Norvegia/Suedia/Finlanda/Danemarca,
2. Germania,
3. Regatul Unit,
4. Olanda,
5. Italia/Romania,
6. Austria,
7. Cehia,
8. Franta,
9. Portugalia,
s.a.

Raportul Moffat Associates Partnership Trecere in revista si analiza a pietelor angro de energie pentru clientul Comisia Europeana DG TREN” stabileste topulpietelor europene din punctul de vedere al lichiditatii si eficientei astfel:

Norvegia, Germania, Finlanda, Danemarca, Regatul Unit, Franta, Olanda, Spania, Romania, Cehia, Austria, Belgia, Italia, Slovenia, Polonia, Grecia, Ungaria, Portugalia, Bulgaria.

Conducerea OPCOM apreciaza ca motivatia publicarii acestui comunicat nu ar fi existat niciodata daca la sfarsitul anilor ’90 nu ar fi fost luata decizia politica, atat la nivel national (Regatul Unit, Norvegia, Suedia, Finlanda..) cat si la nivel comunitar (directiva CE 92/96) de a liberaliza piata de energie electrica. Aceasta decizie a avut consecinte dramatice, spectaculoase si concrete asupra sectorului energetic si al pietei de energie electrica din Uniunea Europeana (si EEA). Unul dintre efectele acestei decizii a fost restrangerea domeniului public in favoarea aparitiei si dezvoltarii domeniului privat in domeniul productiei si comercializarii energiei electrice. Daca in zona monopolului natural (administrarea retelei de transport si operarea sistemului) domeniul public a ramas evident dominant, in zona expusa concurentei, productia si comercializarea energiei, domeniul public si cel privat se afla intr-un echilibru schimbator si o permanenta interferenta si cooperare, concurenta fiind determinata de regulile pietei si stabilindu-se intre actorii din piata indiferent daca apartin domeniului public sau privat.

Deciziile statelor membre ale Uniunii Europene si ale tarilor aflate in proces de aderare au fost luate in vederea transpunerii prevederilor directivelor aplicabile si cu respectarea principiului subsidiaritatii. Crearea pietei concurentiale de energie electrica s-a bazat in fiecare stat, membru sau aderent, pe cadrul de reglementare a carui elaborare, implementare si monitorizare permanenta a fost incredintata autoritatilor nationale de reglementare in domeniul energiei. Operatorii si actorii s-au nascut atat din initiativa guvernantilor cat si prin initiativa privata.

A reprezentat decizia suverana a fiecarui stat membru (sau aderent) daca administrarea pietelor centralizate de energie electrica este incredintata prin cadru legislativ unor entitati create in acest scop (Norvegia/Suedia/Finlanda/Danemarca, Spania, Italia, Cehia, Romania, Slovenia) sau lasata in sarcina initiativei private (Franta, Germania, Austria). Este interesant de amintit faptul ca primele doua burse, cea din peninsula scandinava si bursa olandeza au avut o istorie asemanatoare: o platforma cu actionariat diversificat (Samkoringen in Norvegia si Amsterdam Power Exchange in Olanda) a fost achizitionata in totalitate de operatorul de transport si sistem din Norvegia (Statnett),
respectiv Olanda (TenneT) aceasta achizitie avand valoarea simbolica a gestului de asumare din partea statului a responsabilitatii formarii unei piete performante, corecte, credibile.

Autoritatile de reglementare NVE si respectiv DTE sustinute de managementul celor doi operatori de transport si sistem si al celor doua burse au dus la bun sfarsit procesul constituirii a doua dintre cele mai performante piete concurentiale din Europa, cele doua burse fiind si initiatoare ale primelor doua piete regionale din Europa:

NordPool (1996) si TLC(2006).
Urmatoarele doua piete regionale, Mibel (2007) in peninsula iberica si Cehia-Slovacia (2009) au reprezentat povestile de succes ale cooperarii interstatale initiate de acorduri interministeriale.

Rolul deciziei politice si al implicarii statelor in constructia pietelor concurentiale nu poate fi negat. A afirma ca pretul stabilit de bursele de tip “operator de piata” ar fi influentat politic este un gest de indoielnica responsabilitate iar intereselor unei persoane sau ale unui grup nu li se poate permite sa puna sub semnul indoielii onorabilitatea institutiilor carora statele membre si institutiile comunitare le-au acordat initial rolul de decidenti in procesul de liberalizare a pietei si recent in procesul de integrare europeana.

Amintim ca in anul 2000, prin HG 627, Guvernul Romaniei si-a asumat de asemenea responsabilitatea formarii unei piete performante, corecte, credibile in Romania.

Post Scriptum:


Referitor la afirmatia “cu cat este mai mare numarul de participanti pe piata, cu atat mai mare relevanta revine semnalelor de pret”, suntem de acord, atat in principiu, cat si in practica. Vizitarea adresei va permite sa constatati ca pe ambele piete de energie electrica administrate de OPCOM numarul participantilor a trecut de 100.