Niculae a ales Zimnicea din motive pragmatice: zona defavorizata, facilitati fiscale, pozitie geografica strategica si ramasite industriale care au putut fi usor refacute. Decizia sa a insemnat o gura de aer pentru o zona fara prea multe optiuni, a creat locuri de munca pentru locuitorii orasului care a fost distrus din temelii de cutremurul din 1977. Este condamnarea miliardarului al doilea mare cutremur pentru Zimnicea?

Drumul catre imperiul prabusit

Inainte sa plecam la drum, auzisem din mai multe surse din zona Zimnicea ca multe dintre terenurile lui Niculae ar fi in paragina, necultivate si neingrijite. In realitate, majoritatea par ingrijite si cultivate. Lipsesc doar celebrele tablite cu sigla Interagro, vopsite in alb si verde. Ne apropiem de Zimnicea si incepem sa oprim in cateva comune, ca sa luam pulsul locului.

Dupa 22 de ani, imperiul lui Ioan Niculae pare ca se clatina. Principalele lui firme, cu afaceri de cateva miliarde de lei, au intrat in insolventa. Miliardarul este privat de libertate iar sute sau mii dintre angajatii grupului InterAgro bat drumul la primarii pentru ajutoare de somaj sau incep sa plece din tara. Ferice de cei care au in casa un pensionar, spun oamenii din Zimnicea, capitala imperiului lui Niculae, si din satele invecinate. Fara bani, care n-au mai venit de doua, trei sau sase luni, unii dintre fostii angajati ai lui Niculae au ramas fara lumina in case, taiata de furnizorii neplatiti. Dar de unde bani? Ajutoarele de somaj sunt mici, iar oferta de joburi nu este prea bogata in oras. Cu atat mai putin in satele invecinate.

“S-a simtit imediat dupa ce a intrat la puscarie,” spune un localnic in Nasturelu, un sat aflat la cativa kilometri de Zimnicea.

Condamnat, in 2 aprilie 2015, la 2 ani si 6 luni de inchisoare, Niculae a fost incarcerat in dosarul cunoscut sub numele de “Mita la PSD”, in care a fost acuzat ca a acordat partidului desprins din FSN-ul inceputurilor anilor ’90 suma de 1 milion de euro. Acesti bani au fost folositi in campania electorala a lui Mircea Geoana, care a candidat la presedintia Romaniei. Pe care a si castigat-o, dar doar pentru cateva minute.

Expansiunea lui Niculae a facut din Zimnicea, cea mai sudica localitate din Romania, capitala imperiului sau acum pe cale de (aparenta?) dezintegrare. Cu firme de constructii, magazine alimentare si cu afaceri si in agricultura, industria chimica, industria energetica, industria prelucratoare, turism sau transport feroviar, Niculae a ajuns sa controleze practic aproape intregul oras. Cu Niculae - principalul angajator - in inchisoare, multi zimniceni au ramas fara venituri.

“Fabrica de saci de rafie - toti sunt in somaj. Fabrica de biscuiti - toti in somaj. Seful de la Tevi sta acasa, Biofuel nu mai merge”, rezuma viceprimarul unui sat din vecinatatea Zimnicei situatia angajatilor firmelor din InterAgro.

Inainte sa intre in inchisoare, banii angajatilor veneau la timp. “15 era 15”, spune primarul.

Oamenii spun ca vechile contracte de arenda s-au inchis, dar se incheie acum altele, cu niste firme noi, Alpha Corporation si InterAgricultura SRL, care preiau practic arendele incheiate anterior.

Agonia unei capitale

Ajungem in Zimnicea, capitala imperiului InterAgro. Prima oprire – Primaria orasului, unde intram sperand ca vom putea sta de vorba cu primarul. Desi, era vineri, ora pranzului, edilul-sef nu este de gasit. “E intr-o sedinta”, ne spune secretara. Ii spunem ca vom reveni si facem cativa pasi prin imprejurimi.

Piateta de langa primarie e animata, poate si datorita caldurii de afara. Bebelusi, tineri, batrani, sunt presarati pe bancile si bordurile aleilor din acel parc. Intrebam un tanar care este starea de spirit a oamenilor din oras dupa arestarea lui Niculae. “Oamenii nu si-au mai luat banii inca dinainte ca Niculae sa intre la puscarie”, ne spune el. Pentru multi e greu, asa ca “si tineri, si mai batrani, pleaca din tara”, adauga el. Tine sa ne precizeze ca nu este chiar la curent, pentru ca el abia s-a intors din afara.

La cativa pasi de parc, o cafenea care ne intampina cu o manifestare aproape amuzanta a ironiei. Despre primul milion, intr-un oras care emana saracie (foto).

Stam de vorba cu doi tineri, care ne povestesc cat de greu este in aceasta perioada. Cu adevarat dramatica este concluzia unuia dintre ei, care spune ca norocosii, in astfel de vremuri, sunt cei care au in familie un batran pensionar.

Tinerii ne spun ca, in ultima perioada, in Zimnicea au venit mai multi investitori, chiar Coca-Cola, pe care primarul nu i-a lasat sa faca afaceri acolo. Mai mult, din discutiile avute cu localnicii, am auzit de mai multe ori zvonul ca diversi investitori ar fi fost interesati sa cumpere o parte din afacerile lui Niculae, majoritatea straini. Nu am putut verifica niciuna dintre informatii, pentru ca nici primarul orasului, nici conducerea InterAgro nu ne-au raspuns la intrebarile trimise prin email.

Parca in contrast cu imaginea de ansamblu a orasului, intr-un colt de strada vedem o casa cocheta, construita in stil american, chiar vizavi de doua blocuri incepute candva de ANL si neterminate niciodata. Aflam de la o doamna ca proprietarul cere 100.000 de euro pe casa respectiva. “Cam multi bani pentru Zimnicea”, observa una din ele.

Sediul InterAgro: lacate si ANAF

Ne continuam plimbarea spre sediul central al InterAgro. Dupa informatiile oamenilor si indicatoarele mult mai vizibile decat cele spre politie sau spital, nu este greu de gasit. Strazile sunt goale, iar una dintre porti este inchisa cu lacatul.

La o alta poarta, ne intampina jovial un portar. “Am putea vorbi cu cineva din conducere?”, il intrebam, dupa ce ii spunem cine suntem. “Stati sa intreb”, ne da el sperante. Pe care ni le spulbera imediat. “Sunt putin ocupati”, vine raspunsul. Masina ANAF Antifrauda cu numar de Bucuresti, parcata la intrare, pare sa confirme.

Citeste si:

Vedem un oras neterminat, cu strazi macinate de excavatoare, blocuri incepute de Ceausescu si inca neterminate, nici in perioada democratiei originiale, nici dupa, biserici cu turle inclinate.

Chiar si credinta se cutremura astazi in Zimnicea.

Ne intoarcem spre Primarie, sperand sa avem mai mult noroc. Secretara ne plange ghinionul de a fi venit intr-o zi atat de ocupata si ne spune ca primarul n-a terminat sedinta. Ne da totusi o adresa de email unde putem sa ii trimitem orice intrebari avem. La care, de altfel, nu ni s-a raspuns nici pana in momentul publicarii acestui reportaj.

Orasul pare condamnat la somaj si inchidere. Pe artera principala, jumatate din spatiile comerciale sunt inchise. Unele definitiv, altele pentru ca Zimnicea functioneaza dupa programul mediteraneean de lucru cu pauza la pranz.

Liniste in zona industriala

Pe soseaua care duce spre port, lasam pe partea stanga viile din care Niculae producea vin pana de curand si ne apropiem de padurea in care troneaza resedinta omului de afaceri, langa fondul sau privat de vanatoare si foarte aproape de zona industriala a orasului.

La fabrica de tevi e liniste. In afara de portar, nu e nimeni. Nici macar cainii de care in mod normal este plin orasul Zimnicea nu par sa fie prin preajma. Il intrebam pe portar daca putem vorbi cu cineva din conducere despre situatia fabricii si a salariatilor. “Nu e niciun sef”, ne spune el cumva resemnat. Ne indeamna sa venim altadata daca vrem sa vorbim cu vreun responsabil. “Eu sunt doar angajat aici”. “Merge fabrica? "E cam liniste”, incercam sa intram in vorba cu el. “Pai, e liniste. Va dati seama”, ne spune el, fara sa intre in mai multe detalii.

De la fabrica de tevi, ne indreptam spre InterAgregate, unde un portar volubil ne spune ca pentru orice curiozitati am avea, trebuie sa intrebam la “birouri”. Acolo, doua doamne ne intampina cu aceeasi replica “Nu e nimeni acum”. Adica niciun sef. Asteptam pe hol pana cand una dintre ele da cateva telefoane. Se intoarce cu acelasi raspuns.

Ne continuam incursiunea in imperiul industrial si chiar inainte de a ajunge la Biofuel, un indicator vopsit in alb si verde, culorile grupului InterAgro, ne instiinteaza ca in apropiere e "discoteca sperantei". Adica Disco Hope, o epava a vremurilor frumoase de alta data.

Ajungem apoi la fabrica de biocombustibil, pe malul Dunarii, in care InterAgro a investit peste 80 milioane de euro. Ne oprim la bariera care blocheaza drumul flancat de borduri vopsite in alb si verde. Unul dintre cei doi portari da un telefon. Un al treilea portar vine si ne spune in multe cuvinte ca nici acolo nu e niciun sef. Aceeasi liniste ca si in celeltate fabrici ale miliardarului. “Merge fabrica”?, ii intrebam pe cei trei portari sprijinti de bariera. “Mai merge, mai sta, depinde daca avem comenzi si materie prima”, ne raspunde unul dintre ei.

Construita in 2009, pe locul unei foste centrale termice, Biofuel a fost prima rafinarie de bioetanol din sud-estul Europei. Niculae a construit-o sesizand oportunitatea de a face bani din biocombustibil, produs pe care Comisia European il vedea ca pe un factor de reducere a poluarii.

Plecam si de acolo si, pe drum, un biciclist ne vede si ne directioneaza repede, la o intersectie, fara sa-I intrebam: “Orasul e incolo”, aratand in directia opusa celei in care voiam noi sa mergem. “Dar incolo ce e?", intrebam noi, curiosi. “Nimic”, ne spune el fara sa se opreasca. Nimic inseamna o alta intrare la Biofuel si un heliport. La fel de pustii.

Mai facem doua opriri: la baza de utilaje agricole, unde nu suntem foarte bine primiti si la ferma de vaci de la cativa kilometri distanta, la intrarea in comuna Fantanele. La fel ca peste tot, niciun sef disponibil. Ca cercul sa fie complet, ne oprim sa mancam in restaurantul din hotelul Inter, construit tot de InterAgro. Un pranz tarziu, rapid, piperat cu acelasi gust amar pe care l-am incercat in toate orele petrecute in oras.

Parasim zona cu concluzii amestecate. Pe de o parte, lasam in urma un oras zdruncinat si pustiit. Pe de alta parte, in vocile retinute ale oamenilor nu am simtit repros la adresa lui Ioan Niculae. Nici prea mult mila. Poate grija zilei de maine nu le mai lasa loc pentru sentimente extreme. Poate deja s-au resemnat. Sau poate inca mai spera.

In urma cu 39 de ani, Zimnicea a fost daramata din temelii de marele cutremur si reconstruita, dupa o mobilizare impresionanta de forte. Dupa revolutie, la fel ca multe orase mici de provincie, a intrat intr-o etapa de imbatranire, din cauza migrarii tinerilor catre orasele mari, dar a primit o noua sansa de la Niculae, cand a inceput sa investeasca. E Zimnicea o zona pur si simplu norocoasa sau de aceasta data, insolventa orasului se va termina cu faliment?