"Probabil aceasta „batalie“ se va incheia prin demiterea CEO-ului, indiferent de rezultatele pozitive obtinute si indiferent de rezultatul procesului in justitie, acesta fiind iminent (ca doar compania plateste), imediat dupa depunerea scrisorii de intentie spre aprobarea boardului FMI.

Desi CEO-ul este „rugat“ aproape zilnic, in ultima perioada, sa se imbolnaveasca ori sa se ceara afara pentru orice motiv doreste sa invoce, nu cred ca va parasi compania a carei performanta deja o imbunatateste. Oferetele care i se fac CEO-ului variaza de la a i se oferi o pozitie de consilier la nivel de board pana la a sta pur si simplu acasa doar sa renunte de buna voie la pozitia de CEO.

Rezultatele inregistrate deja de noua conducere executiva privata (CEO si echipa managerial a Tarom) sunt considerabil mai bune decat cele inregistrate in aceeasi perioada a anului trecut, decat cele bugetate pentru anul in curs si decat tintele din planul de management aprobat de Consiliul de Administratie privat al Tarom. Este si noroc la mijloc, nu doar pricepere manageriala? Desigur! Mixtura de noroc si pricere este ceea ce ii permite si lui Richard Branson sa livreze performanta.

Suplimentar, CEO-ul a fost angajat sa livreze si sa depaseasca un set de tinte si asta face. Dupa schimbarea guvernamentala, pe fondul dorintei unor neexecutivi sa devina executivi si, in stransa colaborare cu actionarul, prioritatea a devenit nu imbunatatirea performantei companiei, ci „bataliei“ pentru pozitiile de management executiv.

Primul CEO a fost schimbat dupa o saptamana, decizia fiind luata cand bataia pentru pozitii executive inca nu se declansase si toata lumea se gandea la performanta.

Batalia pentru performanta a fost prioritatea intregului Consiliu de Administratie pana la schimbarea guvernarii si apropierea aprobarii planului de management.

Respingerea planului de management ar fi fost pretextul perfect pentru eliminarea managementului executiv si inlocuirea, deloc surprinzatoare deja la momentul respectiv, cu singurul membru din Consiliul de Administratie care se autopropunea pentru pozitia de CEO.

Lupta din Consiliul de Administratie, singurul capabil sa demita CEO-ul, a inceput sa fie completata prin sicane si subminarea autoritatii CEO-ului in companie, atat prin lansarea zvonurilor ca planul nu va fi aprobat (cu greutatea data de sursa numita Ministerul Transporturilor), precum si prin angajarea in micro-management la nivel de companie de catre unii membri ai Consiliului de Administratie.

Suplimentar, au inceput reprosurile pentru lipsa de activitate flamboaianta, desi mesajul initial a fost de a nu schimba major lucrurile pana la aprobarea planurilor.

Supararea ministrului Transporturilor a devenit explicita la adresa CEO-ului privat in acea perioada pe fondul disputelor ideatice cu CEO-ul legate de marirea flotei (desi gradul de utilizare nu este optim) si a discutiei legate de aeronava prezidentiala. CEO-ul nu era de acord cu achizitii de dragul achizitiilor si nici cu un scandal public pe o tema care sa afecteze brandul Tarom.

Citeste si:

La intrarea in sedinta Consiliului de Administratie pentru aprobarea planului de management, voturile erau 4 „pro“ plan si 2 „impotriva“. Cei doi impotriva, aliniati cu dorinta ministrului, erau cel care fusese propus inlocuitor de CEO si cel care il propusese. Probabil ca pe fondul discutiilor legate de faptul ca rezultatul votului este public, cel care propunea un membru al boardului si-a schimbat momentan opinia si votul final, iar aprobarea planului s-a facut cu 5 voturi „pentru“ si un vot „contra“.

„Batalia“ pentru Tarom a intrat in pauza pentru doua saptamani dupa care a revenit si cu mai multa indarjire prin anuntul ca CEO-ul este in perioada de proba de trei luni dupa aprobarea planului de management de catre Consiliul de Administratie. O gaselnita fara baza juridica si comunicata fara acordul Consiliului de Administratie.

„Batalia“ de a elimina CEO-ul Tarom a continuat cu subminarea interna, prin actiuni si interventii de micro-management, contre si provocari la adresa sindicatelor, care sa manance din timpul managementului executiv pentru a le aplana, si prin noutatea „scrisorilor de dragoste“.

„Scrisorile de dragoste“ sunt asa-zise mesaje de feed-back, negative majoritatea, dar care, spre deosebire de cele cu care sunt unii din viata corporatista obisnuiti, incearca, practice, sa genereze demisia CEO-ului prin lipsa de sprijin si prin feed-back negativ.

CEO-ul a rezistat si la aceste sicane, feed-back negativ si probleme induse cu sindicatele, deoarece, cu experienta in industria aeronautica, a reusit sa comunice cu personalul Tarom, sa il inteleaga si sa se alieze cu acesta pentru realizarea planurilor.

Ostilitatile au continuat, desi devenisera normalitate in lupta pentru Tarom, mai ales ca rezultatele incepeau sa fie din ce in ce mai bune si orice moment de intarziere in eliminarea CEO-ului privat insemna o consolidarea a acestuia prin rezultate.

In continuare, situatia ramanea de 4 la 2 si, prin urmare, orice fel de miscare prin Consiliul de Administratie nu ar fi avut succes. Urmatoarea tentativa a fost de a modifica organigrama si de a introduce o noua pozitie de CEO adjunct, unde candidat era acelasi membru neexecutiv al Consiliului de Administratie. Strategia aceasta mai fusese utilizata fara succes si in cazul CFR Infrastructura si, prin urmare, nu a avut sustinere nici in cazul Tarom, balanta ramanand tot de 4 la 2. Cum rezultatele pozitive au inceput sa apara si CEO-ul a inceput sa fie prezent in presa, s-a pus in nenumarate momente problema limitarii iesirilor in presa ale CEO-ului si incercarea de a controla comunicarea. Nu s-a reusit nici acest lucru. Prin urmare, era nevoie de rebalansarea influentei si a voturilor din Consiliul de Administratie.

Pentru aceasta au fost folosite o serie de tehnici:
1. Reliefarea si generarea de discutii la nivelul Consiliului de Administratie referitoare la probleme minore, de competenta managementului executive.
2. Lansarea de acuzatii fara sustinere, legate de diferite actiuni ori de lipsa de actiuni ale managementului executive.
3. Discutii despre indicatori calitativi greu de masurat.
4. Utilizarea tehnicii cunoscuta drept „dropping names“, aruncarea de nume, prin care, invocandu-se discutii cu diferite inalte oficialitati guvernamentale, primi adjuncti si ale reprezentantilor finantatorilor internationali se incerca inducerea ideii ca eliminarea CEO-ului Tarom este o decizie luata in unanimitate de toti exponentii puterii (mai mult sau mai putin implicati ori aveniti in a avea un cuvant de spus)".