In ceea ce priveste Romania, la nivelul anului 2013 piata de carte electronica se situa la aproximativ 3 milioane de euro vanzari, insemnand un procent de 0.5% din totalul vanzarilor de carte. Conform previziunilor PwC, in anul 2019 proportia incasarilor din vanzarile de carte electronica din Romania se va situa de ~10% din totalul vanzarilor de carte, estimare bazata si pe penetrarea dispozitivelor tip tableta, care se va apropia de 30 de procente in acelasi an.

In prezent, unii autori, editori si distribuitori sunt reticenti cu privire la adoptarea sistemului electronic de distributie a cartilor catre consumatori, iar motivatiile acestora tin, de cele mai multe ori, de piraterie. Cristiana Deca, Consilier Juridic in cadrul companiei de servicii juridice de business Decalex Legal Solutions, mentioneaza ca fiecare parte isi poate apara din punct de vedere juridic drepturile.

„In ceea ce priveste editorii, acestia pot obtine licenta, care nu inseamna ca detin drepturile exclusive ale lucrarii, ci doar anumite drepturi stabilite printr-un contract standard intre autor si editor. De exemplu, acestia din urma pot avea drept de distributie directa a cartii sau de intermediere a distributiei. Autorii operelor sunt cei care decid cine si in ce conditii poate distribui cartea electronica. Si, pentru ca vorbim despre autori, acestia isi pot inregistra drepturile de autor la organele competente si le pot afisa direct pe carte. Legea Nr. 8/1996 privind dreptul de autor, actualizata in 2014, este cea care stabileste cadrul legal in privinta operelor creative.” mentioneaza Cristiana Deca, Consilier Juridic Decalex.

Editorii trebuie sa fie in permanent contact cu echipa de consiliere juridica in vederea stabilirii drepturilor asupra operelor, deoarece mediul tehnologic este unul extrem de dinamic, iar forma digitala a unei opere se poate transforma intr-una holografica, de exemplu, sau editorii isi pot dori combinarea mai multor opere in vederea realizarii unor proiecte speciale. Un alt aspect important in reprezinta codul ISBN, care creeaza confuzie cu privire la drepturile asupra unei opere. Codul ISBN, care se acorda si documentelor electronice, este codul de identificare a unei carti, pe plan international. El nu are valoare juridica si nici nu ofera protectie privind dreptul de autor.

Citeste si:

Distribuitorii care pun la dispozitia consumatorilor carti electronice, prin intermediul unui magazin online, de exemplu, trebuie sa acorde atentie si angajatilor din companiile de web development partenere, care au acces la informatii si materiale supuse unor reglementari stricte. Si in acest caz, este recomandata colaborarea cu un consilier juridic, care poate cerceta toate implicatiile legale si poate propune solutii potrivite pentru fiecare parte implicata.

Pentru a putea controla cine poate citi o carte electronica, autorii operelor pot include softul DRM (Digital Rights Management), ceea ce presupune o protectie suplimentara asupra continutului, impiedicand consumatorul sa demareze o serie de actiuni, intre care se pot inscrie realizarea de back-up-uri sau trimiterea operelor catre alte persoane. Conform studiilor FEP, la nivelul anului 2014, 96% din e-book-uri au fost vandute cu soft DRM si doar 2% au fost neprotejate.

„Toti jucatorii implicati in publicarea si distribuirea cartilor electronice trebuie sa conlucreze pentru a-si apara drepturile, iar suportul unui consilier juridic este obligatoriu pentru intelegerea tuturor aspectelor legale implicate, dar si pentru prevenirea unor fraude ori pentru intelegerea cadrului legislativ local si european, in vederea adaptarii viitoare” a conchis Cristiana Deca, consilier juridic Decalex.