Wall-Street pe Facebook
Wall-Street pe Twitter
Wall-Street prin RSS
Cand vorbim despre criza economica, trebuie sa ne uitam in principal la cifrele macroeconomice, iar acestea sunt 3: evolutia PIB (respectiv evolutia activitatii economice dintr-o tara), somajul si inflatia. In plus, toate aceste 3 cifre trebuie judecate in corelatie cu politica monetara a BNR.
Si as incepe cu BNR. De ani de zile, obiectivul BNR a fost combaterea inflatiei si nu cresterea economica, astfel ca, la un moment dat, am ajuns sa avem cea mai mare dobanda de referinta din UE. Peste tot in lume, modul in care evolueaza dobanda de referinta reprezinta un indicator extrem de bun pentru a-ti face o imagine legata de viitorul economiei. In conditii de boom economic (spre ex. Romania anilor 2006-2008) bancile centrale cresc dobanda de referinta (respectiv costul banilor) in scopul calmarii economiei si a evitarii supraincalzirii acesteia, iar cand economia scade sau da semne de slabiciune, aceasta dobanda este diminuata, accesul la credite devine mai facil, companiile pot obtine mai usor bani pentru inverstitii si deci activitatea economica este relansata.
Acum, dobanda de referinta a BNR este de 10.25% iar prioritatea nr. 1 este inflatia. Daca Isarescu & co, vor decide ca este momentul unei scaderi drastice a dobanzii, atunci trebuie sa devenim ingrijorati. In momentul in care prioritatea BNR va deveni cresterea economica, atunci lucrurile devin serioase.
Legat de cei 3 indicatori mentionati mai sus: cresterea de peste 8% a PIB-ului nu poate continua, dar o scadere anul viitor la 4-5% (cum cred ca se va intampla) NU inseamna recesiune ci doar o reasezare a cresterii economiei pe baze mai sanatoase. Inflatia se va tempera ajutata de scaderea pretului energiei iar scaderea deficitului de cost curent la duce si la o slabire a presiunilor pe cursul de schimb.
In ceea ce priveste somajul, aici as dori sa insist ceva mai mult. Cum au inceput sa fie anuntate cateva disponibilizari, cum toata presa si politicienii au inceput sa ii compatimeasca pe cei care vor ramane fara loc de munca. Sa analizam putin situatia: acum, rata somajului la nivel national este de 4% si sunt zone ale tarii (Timisoara spre ex.) in care doar cine nu doreste, nu isi gaseste de lucru. In ultimii 2 ani am tot auzit de penuria de forta de munca si de faptul ca multe companii cauta cu lupa angajati pentru toate nivelurile iar fluctuatia de personal atingea cote alarmante. Datorita faptului ca se gasea usor de lucru, multi angajati se plimbau fara jena de la o firma la alta, responsabilitatea fata de companie era de multe ori egala cu 0 iar salariile, mai ales cele in management, erau prea mari, departe de a reflecta valoarea adaugata generata de angajat. Sa se fi schimbat radical situatia in doar 2-3 luni? Nu cred.
Ce se va intampla anul viitor? Vom asista la o crestere a somajului catre 6% (deci un plus de 150-200.000 de someri), dar aceasta evolutie va lucra in favoarea economiei avand in vedere faptul ca, companiile vor avea de unde alege, deci vor iesi mai castigati candidatii seriosi, cu adevarat pregatiti si/sau interesati de cariera, si nu cei care alearga doar dupa un salar mai mare. La nivel de management, cei care au ajuns pe pozitii inalte foarte repede, “arzand” etapele, vor fi primii care vor simti pe pielea lor ce inseamna sa nu ai experienta, dar sa fii in managementul unei companii aflata in criza.
Avand in vedere faptul ca locurile de munca devin nesigure, in mod normal ar trebui sa vedem o crestere a productivitatii muncii - angajatul roman ar trebui sa “puna osul” la treaba daca nu vrea sa isi piarda jobul. Vom vedea o asemenea schimbare de atitudine? Eu cred din nou ca nu. Ce vom vedea in schimb vor fi protestele sindicale, exclamatii de genul „sa ne dee statul bani de somaj, ca de aia e stat”, vom vedea cum televiziunile vor vana disperate astfel de subiecte iar Dl. Basescu va veni pe un cal alb si va promite orice.
Un alt subiect il reprezinta anuntata (de catre unii) revenire in masa a muncitorilor romani plecati in strainate, iar estimarile urca spre 5-700.000. Eu nu cred ca se vor intoarce mai mult de 150.000, insa este evident ca economia romaneasca nu poate absorbi dintr-un foc o asemenea forta de munca. Eu as fi totusi mai ingrijorat de faptul ca intoarcerea muncitorilor va duce la scaderea sumelor de bani trimise in tara de catre cei care lucreaza in strainatate, deci o contributie mai scazuta la acoperirea deficitului de cont curent. Totusi, aceast impact negativ se va manifesta doar pe termen scurt, pe termen mediu si lung vom avea de castigat prin faptul ca acesti muncitori aduc cu ei, pe langa o calificare inalta, si experienta muncii intr-o tara civilizata.
Trimis de Cristian Orgonas la 21 Noiembrie 2008, ora 22:01