„patriotism economic”? Da, în China

Iată unul dintre cele mai bune articole ale dv. (din păcate, nu-s prea mult, așa că ăsta chiar iese în evidență, scuze pt sineceritate). Da, toate cele trei puncte sînt boli ale românilor, în general și, logic, și ale brandurilor. Un brand se face greu, cere decenii sau chiar secole pt a se coace. Este și motivul pt care, mult analizatul „brand de țară” este o totală prostie, bani aruncați degeaba în niște buzunare. Situația actuală reflectă, în cea mai mare parte, o boală națională, să zic așa: complexul de inferioritate. În plus, nesimțirea și parvenitismul celor care au condus și conduc România. Păi șmecherului cu bani mulți în cont în pasă de brandul de țară? De brand-uri în general? Nu, evident. Aproape toată elita politică și economică românească este formată din parveniți fără educație. Păi pot ei avea o politică coerentă de brand? Evident, nu. (O spun cu durere, nu cu bucurie și nici cu săgeți îndreptate cuiva anume într-un anume partid).
În măsura în care se va crea un curent de opinie similar celui din acest mic studiu, atunci am putea avea speranța că, în secolul XXII, România ar putea avea măcar 1-2 brand-uri de referință. Un exemplu ar fi țuica. Da, mulți rîd, țuica românească ar fi trebuit să fie primul brand promovabil, așa cum berea e promovată de la cehi și parfumul de trandafiri la bulgari.
P.S. Ca să nu zîmbiți aiurea, precizez că nu beau țuică, dar mă uit la cei care o savurează și-i văd ca buni români, nu ca mine, marginal.

imi amintesc ca pe vremea comunismului, tatal meu facea cadou la diversi tuica in butelcuta de sticla cu o taranca pe ea; se gasea si atunci foarte greu, dar strainilor le placea mult; ma intreb unde o fi disparut acel produs; poate la fel ca injectiile gerovital in alte tari. sunt foarte apreciate si am ajuns sa le importam din italia :-O