Romania e o tara foarte conventionala. Asta e o afirmatie paradoxala, pe care ne straduim cu mare greutate sa o explicam unora dintre clientii nostri.
E greu pentru ca realitatea nu pare sa fie asa. Suntem inconjurati de o sumedenie de oameni care par sa nu aiba nici cel mai vag respect pentru reguli si norme de convietuire si comportament. De unde conventionalism, e chiar pe dos. Nu va lasati inselati. Nesimtirea si indisciplina nu sunt acelasi lucru cu inconventionalul. Noi avem o norma sociala de nesimtire. Avem conventia nesimtirii, daca vreti. E o valoare nationala. Dupa cum nici reciproca nu e adevarata. Lipsa conventionalismului nu echivaleaza cu indisciplina. Disciplina e o valoare de tip integritate, e respectul individual fata de angajamentele asumate. Conventionalismul inseamna a face lucrurile cum le-ai mai facut sau cum se fac, fara sa judeci sau sa pui la indoiala sau sa intelegi macar care e rostul lor profund.
Sa va dau niste exemple.
Exemplul unu. In ultima vreme am calatorit destul de des in Bulgaria. De fiecare data cand treceam frontiera la intoarcere, granicerul roman ma intreba ritos: „de unde veniti?”. Intr-o buna zi i-am raspuns: „din Timbuktu”. „Haideti, domne’, zau” „Pai, ce va priveste de unde vin, de oriunde as veni, nu ma puteti impiedica sa intru in tara”. „Dar noi nu vrem sa va impiedicam, Doamne fereste!” „Atunci de ce ma intrebati, ce faceti diferit in functie de raspunsul meu?” „Nimic, asa e procedura”. O fi buna, o fi rea, o avea vreun rost, nu stim, nu ne-am intrebat, nu intrebam pe nimeni si nu ne intreaba nimeni. Asa e Procedura si ea e suverana. Atat de suverana, incat nu doar noi ne inchinam ei dar ar trebui s-o faci si tu!
Exemplul doi. Am incercat pentru prima oara dupa multi, multi ani sa-mi deschid un cont de firma la banca singur. Mi s-a cerut stampila. Nu aveam si speram sa nici nu am. Am intrebat de ce mi se cere. Ce credeti ca mi s-a raspuns? Ca asa e procedura. Bun, zic, dar pe mine nu prea ma intereseaza procedurile bancii. Eu as vrea sa inteleg de ce e utila. Nu exista nici o lege in tara asta care sa ceara unei societati sa aiba stampila. Care e rostul ei? Nu stim. Cine ar putea sa stie? Poate la Centrala, dar nu cred ca o sa va spuna. De ce? Ca asa e politica bancii. Asta a fost culmea. Adica faptul ca nu stim care e rostul a ceea ce facem nu e un incident neplacut si imputabil mie ci o politica a bancii. Lucrurile sunt misterioase cu decret! Nu e pentru noi muritorii sa intelegem nepatrunsele cai ale Centralei! Faca se voia ei, precum in Cer asa si pe Pamant. Intamplator banca mi-e client si stiu precis ca nu are nici in cosmaruri o astfel de politica
sta e spiritul conventional. E suspendarea totala si definitiva a gandirii in favoarea regulii. Si, iarasi, nu va lasati amagiti. Desi e o caracteristica nationala, oamenii sunt asa pentru ca asta le cerem zi de zi la serviciu. De cate ori ati vazut o politica care, in text, sa contina explicatii logice despre de ce e necesara o anumita prevedere? Cate sedinte de instruire ati vazut orientate spre a raspunde unui client in mod coerent de ce e necesar ceva anume? Si, mai ales, de cate ori ati pus presiune pe subordonati sa propuna schimbarea procedurilor sau a rutinelor care nu mai corespund?
Nu confundati disciplina cu conventionalismul. Nu e nici o glorie si nici un succes in a face ce scrie intr-o procedura. sta e doar pragul minimal. Succesul se obtine de aici incolo si doar de organizatiile care pot sa faca constant acest pas inainte. Orice sistem e bun numai daca contine in el germenul propriei lui distrugeri. Daca e atat de sacrosanct si stabil incat cineva sa-l poata oferi cu nonsalanta drept explicatie unui client, el e nociv si pagubos. Cea mai importanta disciplina, cea neconventionala, e curajul de a schimba regulile care nu mai au rost.
E greu pentru ca realitatea nu pare sa fie asa. Suntem inconjurati de o sumedenie de oameni care par sa nu aiba nici cel mai vag respect pentru reguli si norme de convietuire si comportament. De unde conventionalism, e chiar pe dos. Nu va lasati inselati. Nesimtirea si indisciplina nu sunt acelasi lucru cu inconventionalul. Noi avem o norma sociala de nesimtire. Avem conventia nesimtirii, daca vreti. E o valoare nationala. Dupa cum nici reciproca nu e adevarata. Lipsa conventionalismului nu echivaleaza cu indisciplina. Disciplina e o valoare de tip integritate, e respectul individual fata de angajamentele asumate. Conventionalismul inseamna a face lucrurile cum le-ai mai facut sau cum se fac, fara sa judeci sau sa pui la indoiala sau sa intelegi macar care e rostul lor profund.
Sa va dau niste exemple.
Exemplul unu. In ultima vreme am calatorit destul de des in Bulgaria. De fiecare data cand treceam frontiera la intoarcere, granicerul roman ma intreba ritos: „de unde veniti?”. Intr-o buna zi i-am raspuns: „din Timbuktu”. „Haideti, domne’, zau” „Pai, ce va priveste de unde vin, de oriunde as veni, nu ma puteti impiedica sa intru in tara”. „Dar noi nu vrem sa va impiedicam, Doamne fereste!” „Atunci de ce ma intrebati, ce faceti diferit in functie de raspunsul meu?” „Nimic, asa e procedura”. O fi buna, o fi rea, o avea vreun rost, nu stim, nu ne-am intrebat, nu intrebam pe nimeni si nu ne intreaba nimeni. Asa e Procedura si ea e suverana. Atat de suverana, incat nu doar noi ne inchinam ei dar ar trebui s-o faci si tu!
Exemplul doi. Am incercat pentru prima oara dupa multi, multi ani sa-mi deschid un cont de firma la banca singur. Mi s-a cerut stampila. Nu aveam si speram sa nici nu am. Am intrebat de ce mi se cere. Ce credeti ca mi s-a raspuns? Ca asa e procedura. Bun, zic, dar pe mine nu prea ma intereseaza procedurile bancii. Eu as vrea sa inteleg de ce e utila. Nu exista nici o lege in tara asta care sa ceara unei societati sa aiba stampila. Care e rostul ei? Nu stim. Cine ar putea sa stie? Poate la Centrala, dar nu cred ca o sa va spuna. De ce? Ca asa e politica bancii. Asta a fost culmea. Adica faptul ca nu stim care e rostul a ceea ce facem nu e un incident neplacut si imputabil mie ci o politica a bancii. Lucrurile sunt misterioase cu decret! Nu e pentru noi muritorii sa intelegem nepatrunsele cai ale Centralei! Faca se voia ei, precum in Cer asa si pe Pamant. Intamplator banca mi-e client si stiu precis ca nu are nici in cosmaruri o astfel de politica
sta e spiritul conventional. E suspendarea totala si definitiva a gandirii in favoarea regulii. Si, iarasi, nu va lasati amagiti. Desi e o caracteristica nationala, oamenii sunt asa pentru ca asta le cerem zi de zi la serviciu. De cate ori ati vazut o politica care, in text, sa contina explicatii logice despre de ce e necesara o anumita prevedere? Cate sedinte de instruire ati vazut orientate spre a raspunde unui client in mod coerent de ce e necesar ceva anume? Si, mai ales, de cate ori ati pus presiune pe subordonati sa propuna schimbarea procedurilor sau a rutinelor care nu mai corespund?
Nu confundati disciplina cu conventionalismul. Nu e nici o glorie si nici un succes in a face ce scrie intr-o procedura. sta e doar pragul minimal. Succesul se obtine de aici incolo si doar de organizatiile care pot sa faca constant acest pas inainte. Orice sistem e bun numai daca contine in el germenul propriei lui distrugeri. Daca e atat de sacrosanct si stabil incat cineva sa-l poata oferi cu nonsalanta drept explicatie unui client, el e nociv si pagubos. Cea mai importanta disciplina, cea neconventionala, e curajul de a schimba regulile care nu mai au rost.
